Bogdan Baratky, despre situația Rapidului după 0-1 la Cluj: „Repriză demnă…înfrângere așteptată”

Este o seară istorică. De obicei o cronică, un material despre meci se scrie după ultimul fluier. Multe partide te țin în tensiune până la final, scorul e strâns de multe ori și oricum, tonul materialului e întotdeauna influențat de rezultatul final. Gândiți-vă la un meci dominat copios de una dintre combatante; 1-0 până în minutul 88, când egalează neașteptat dominații. Vă asigur că povestea se scrie diferit la 1-1. Chiar dacă golul egalizator e norocos, împotriva cursului jocului, sau e marcat dintr-un penalty inexistent.

Bogdan Baratky, plusuri și minusuri după un nou eșec în play-off: „Nuanțele Rapidului”

Ei bine, prima parte a poveștii s-a scris la pauză. Atât de sigur și clar îmi este deznodământul partidei după primele 45 de minute. Dar nu pentru că Rapid pare un briceag de jucărie folosit pe post de pumnal, sau pentru că ne lipsesc mai mulți fotbaliști decât a deplasat Gâlcă la Cluj. Nici pentru că nu am tras la poartă în prima repriză. Nici pentru că signor Bergodi odihnește jumătate de echipă, pentru simplul motiv că are meciuri mult mai importante de jucat în viitorul apropiat.

Și nici pentru că, per total, la Rapid (vedeți că în continuare evit să alătur noțiunea de club de numele propriu Rapid) sunt mult mai mulți angajați care știu sigur că sezonul viitor vor avea un alt angajator, sau vor trebui să caute unul, decât cei care vor continua în Giulești. Ca o paranteză, nici nu sunt 100% convins că cei care vor continua chiar își doresc asta.

Nici pentru că aparent bâjbâim încă cu privire la câteva posturi cât de cât esențiale, cum ar fi cel de Președinte. Nici pentru că am salvat momentan fișierul cu titlul provizoriu „U – Rapid 3-0” (e deja 1-0 din primul sfert de oră), la gândul că jumătate dintre titulari vor acuza probleme fizice după minutul 70, iar pe bancă avem doar copii.

Digi24.ro

Măsurile anunțate de Moscova, după ce premierul proeuropean al Armeniei a câștigat alegerile parlamentare

Jucătorul crescut de AC Milan, postură inedită în U Cluj – Rapid 1-0: „Chiar l-am înțeles pe băiat”

Nu. Pentru nimic din toate astea. Ci pentru că în timpul primei reprize Coubis (din postura de rezervă, fotbalist profesionist crescut la Milan) a fost surprins de regizorul transmisiei făcând poze și stând la taclale cu vreo 10-15 copii din tribună. Și n-o să credeți, chiar l-am înțeles pe băiat.

Digisport.ro

Fiul lui Ion Țiriac ”așteaptă” criza financiară în România și a acționat: ”Gândiți-vă de două ori”

Cu vestiarul depopulat, Gâlcă începe cu o formulă experimentală: Aioani – Onea, Ciobotariu, Kramer, Sălceanu – Moruțan, Christensen, Keita, Drilon – Paraschiv, Burmaz. Un fel de 4-4-2, cu Moruțan și Drilon mijlocași laterali și cu Burmaz și Paraschiv în rol de al doilea atacant, pentru simplul motiv că nici unul nu este vârf.

Dincolo, Bergodi știe bine două lucruri: are în față două finale (una de cupă și una de campionat, la Craiova), iar adversarul e în picaj. Și nimeni nu știe mai bine decât Bergodi că atunci când Rapidul intră în vrie, doar finalul competiției poate opri prăbușirea. Așa că odihnește câțiva titulari și intră cu under în poartă, Lefter.

Povestea lui Lefter – povestea Rapidului

Sau măcar una dintre versiunile poveștii de succes a proiectului aflat la finalul celui de-al patrulea an. Lefter e un fotbalist care datorează totul Rapidului. În sensul că a învățat fotbal în Giulești și a câștigat la o vârstă fragedă un trofeu (Cupa) pentru că Rapid nu a avut nevoie de el și l-a împrumutat. Mai mult, a jucat în cupele europene (având șansa de a lupta din nou pentru un trofeu) pentru că Rapid l-a cedat definitiv pe bani de semințe la Corvinul, care l-a vândut la Cluj.

Oricât ne-ar deranja povestea lui Lefter, ne consolăm amintindu-ne că se poate și (mult) mai rău. Codruț Sandu (tot portar) a fost pierdut gratis la Dinamo în vara pe care un alt Sandu (Daniel) a câștigat-o. Și uite așa, de trei-patru etape avem copii fară experiență că rezervă de portar (deși declarativ până ieri-alaltăieri luptam pentru titlu), pentru că pe unul l-am dat, pe altul l-am pierdut, unul (Iliev) e (zice-se) accidentat, iar titularul recuperat după întâmplarea SF din meciul cu Dinamo e alergic la concurență reală.

Repriza fară istoric

Prima repriză m-a convins să scriu începutul cronicii încă de la pauză. Rapid nu a șutat la poartă și nu a reușit să pună în pericol careul advers. Singurul fotbalist echipat în vișiniu care a părut deranjat de situație a fost Moruțan, cel care a primit cartonașul galben al reprizei pentru un fault venit din frustrare și neputință. Dacă ar fi să numim totuși un element pozitiv după 45 de minute, duelul Sălceanu – Macalou ar fi acela. Pentru că fundașul stânga al Rapidului l-a câștigat clar.

În ciuda acestui fapt, U a marcat relativ devreme, după un corner ușor fructificat din centrarea aceluiași Macalou. În rest, o repriză controlată în general de gazde, cu replici lipsite de incisivitate ale Rapidului și o ocazie mare a lui Postolachi care, scăpat singur, nu l-a putut bate pe Aioani.

Repriza venită de nicăieri

În mod absolut neașteptat, la pauză s-a întâmplat ceva neobișnuit în vestiarul Rapidului. Ceva ce mi-a dat peste cap predicțiile din debutul cronicii – Gâlcă a câștigat pauza.

Drilon, inutil în stânga, e înlocuit cu Borza, pentru ca Sălceanu să aibă totuși partener în flanc. Iar Burmaz (titular după 8 luni de pauză!) îi lasă locul lui Grameni. Trecem așadar într-un 4-2-3-1, cu Keita și Grameni mijlocași centrali. Christensen e mijlocașul ofensiv și Borza extrema stânga de conjunctură.

Ceva s-a întâmplat în vestiar la pauză…poate căpitanul Dobre să fi livrat prin apel video unul dintre discursurile sale mobilizatoare…cert e că pe teren au ieșit 11 tipi cu orgoliu de fotbaliști. Schimbările lui Gâlcă au avut două efecte: am câștigat centrul terenului și, cu un Borza mult mai util, Sălceanu a devenit omul meciului. Și prin volum de joc și prin pericolul creat la poarta Universității.

Rapid a dominat categoric repriza (posesie 64%-36%, 7-2 cornere), dar tabela a rămas încremenită pentru că fenomenul acela universal numit karma s-a opus. După aspectul jocului din repriza secundă, Rapid ar fi trebuit să câștige, nu doar să egaleze (în ciuda faptului că Bergodi a încercat să-și trezească echipa prin schimbări), dar Universul nu te poate lăsa să-i încurci pe unii care chiar lucrează serios când tu te joci de patru ani de-a fotbalul. E o lege a firii care va lucra și pentru noi dacă, desigur, ne vom veni vreodată în fire.

Cu ce rămânem după o nouă înfrângere

Deloc neașteptată, să ne înțelegem. În primul rând cu faptul că lista absențelor este prea lungă pentru un club de fotbal profesionist, indiferent de tară, sau de nivelul competiției. Ca să rămânem în zona nuanțelor cenușii, cred că o altă concluzie este aceea că, indiferent de nivelul de experiență în fotbal, poți obține cu 0.9 milioane EUR fotbaliști măcar decenți (chiar daca nu joacă pe postul lor).

Dincolo de asta, de remarcat prestația lui Sălceanu (consistent pe ambele faze ale jocului) și dorința lui Moruțan de a demonstra că poate reveni. În plus, indiferent ce am făcut la pauză, să ne notăm (să nu uitam) și să repetăm. A fost surprinzător de bine. Da, inutil (am jucat ca niciodată, am pierdut ca-n…playoff), dar e un punct de plecare. Habar n-am spre ce, depinde de alegerile pe care le vom face în această vară. Într-adevăr, istoria recenta arată că nu e exact domeniul nostru de expertiză, dar speranța moare ultima, nu-i așa?