Bogdan Baratky, editorial tăios după clipul controversat care a aprins Rapid – Dinamo: „Ne prefacem că nu înțelegem. Declar deschisă epoca plăcuței suedeze”

Mai țineți minte valul de indignare care a inundat spațiul public după Zenica? Densitatea deontologică pe metru pătrat atinsese cote alarmante… nemaiîntâlnite în presa sportivă și nu numai. Și dă-i și revoltă-te, neicușorule… S-a presărat și nițel patriotism în doze controlate, ba chiar am remarcat că am fost jigniți atât individual, cât și colectiv. S-a făcut lucrare frumoasă în toată presa la momentul respectiv, s-a creat trafic, s-a comis audiență…

Înainte de Rapid – Dinamo, Baratky ne aduce aminte de un alt episod controversat: iadul de la Zenica

Remarcam atunci că puseul de orgoliu prilejuit de Zenica era, în fapt, nimic altceva decât devoalarea unui bogat zăcământ de ipocrizie, exploatat la fix când ne-a venit convenabil pe vole. Pentru că atunci când subiectul se urca efectiv pe noi dacă nu în fiecare etapă, măcar la fiecare derby bucureștean, zâmbeam amuzați și superior.

Desigur, nu toată lumea; cei mai curajoși și neutri dintre deontologi preferau să privească în alta parte, sau să își piardă temporar simțul auzului. Deh… pe obiectivitate, neutralitate și corectitudine, desigur.

Clipul controversat postat de Dinamo: Zenica, episodul 2!

Aseară sindromul Zenica ne-a încercat din nou. În online regula de aur este controversa. Controversa aduce trafic, click-uri, vizualizări, audiență. E o altă versiune de click bait. Dacă mânuiești controversa suficient de abil (se scrie abil, se citește pervers), iți poți chiar repara imaginea și popularitatea în rândurile propriului public. Ah, că asta presupune să nu ai nici scrupule și nici respect pentru locul în care ai învățat fotbal și ai căpătat anvergură publică… e doar un detaliu. În fond, ca să mănânci portocala trebuie să rupi coaja, oricât de frumoasă ar fi ea…

Digi24.ro

Un cilindru misterios cu înălțimea unei clădiri cu patru etaje a ieşit brusc din pământ în Japonia

Clipul publicat aseară de pagina oficială a clubului Dinamo este de apreciat doar dacă tratăm din nou subiectul cu ipocrizia și cu superioritatea celui subiectiv implicat. In cheia sfintei ipocrizii de tip Zenica. Demersul ar fi fost la fel de controversat, dar explicabil prin “revalitate” dacă materialul ar fi apărut pe o pagină de suporteri. Atunci când clubul îl publică, el este asumat de la vlădică până la opincă de instituție. Acela este punctul de vedere al clubului pe subiect.

Digisport.ro

"Cea mai frumoasă fată din lume" a primit inelul, la 20 de ani de la fotografia care a uimit o lume întreagă

Desigur, materialul e făcut, în mod abil, la alibi. Nu conține afirmații, ci insinuări, sugestii și apropouri. Astfel încât responsabilii să poată avea oricând opțiunea explicațiilor alternative. Dragă, e vulturul de pe stemă, e aripa de pe sigla căilor ferate… gen. Asumarea nu e niciodată punctul forte al celor care pun toți banii în comunicare pe controversă și insinuare. Am văzut texte și opinii de studio care cauționează povestea asta. Absolut deontologic, evident… presă quality, gen.

Baratky trage un semnal de alarmă, după clipul controversat postat de Dinamo: ne prefacem că nu înțelegem!

Declar deschisă epoca plăcuței suedeze in comunicarea cluburilor de fotbal. Ceea ce aparent scapă din vedere este că în această competiție a controversei fără limite și reguli, din care excludem minima decență (la nivel de instituție, atenție, nu la nivel de suporter de galerie), putem lesne depăși alte bariere. Politica ne-a învățat cât e de simplu să introducem nuia în vocabularul public acceptat. Dar ce zic eu acceptat… încurajat! Și atunci ne-am amuzat și am zâmbit superior, dezinteresat și neutru. Intelectual chiar.

Drumul de la “pană” din zăpadă la “pana mea” ca element central al comunicării unui club e mai scurt decât vă închipuiți. Construim instituții care să lupte împotriva discriminării, condamnăm cu tărie excesele, ne declaram oripilați de limbajul peluzei, dar într-o astfel de situație ne prefacem că nu înțelegem exact subiectul și substratul.

Aseară s-a depășit o primă linie roșie – un club și-a asumat în mod oficial acest gen de comunicare. A doua s-a depășit atunci când voci publice cu greutate si audiență au concluzionat că nu e nici o problemă. Circulați, vă rog, nu e nimic de văzut aici. Desigur, vom continua să condamnăm cu tărie excesele (verbale sau de altă natură) ale suporterilor, întrebându-ne îngrijorați și preocupați cum s-a ajuns aici.

Dacă pana de vultur negru și noaptea care învinge ziua reprezintă o direcție corectă și acceptabilă de comunicare a unui club de fotbal de prima ligă din România europeană (și cvasi-unanim acceptată de presa sportivă), nu văd nici un motiv pentru care plăcuța suedeză nu ar intra și ea în arsenalul comunicatorilor de gherilă.

Liber la creativitate, domnilor! Să fie veselie!