Da, Petrolul și FCSB ne pot depăși în clasament și teoretic putem aluneca sub linia primelor șase, dar prima etapă a returului rămâne în istoria sezonului ca prima etapă în care Rapidul urcă, fie și temporar, pe loc de playoff. Ceea ce, dacă ne amintim prestațiile Rapidului din prima parte a turului, este o performanță în sine.
În fine, coșmarul luptelor din subsolul clasamentului pare de domeniul trecutului, iar asta, chiar dacă înseamnă doar revenirea la normal, e de salutat. Desigur, mai e mult până departe, pentru că cel puțin 8 echipe au forța, potențialul și valoarea pentru a se lupta cu șanse la primele 6 locuri. Dar după seara de ieri Rapidul a reintrat în această competiție.
Siegrist – Manea, Ignat, Pașcanu – Onea, Hromada, Christensen, Borza – N’Jie, Boupendza, Petrila. Acesta este practic unsprezecele tip la ora actuală. După îndelungi căutari și 3-4 sisteme încercate în 16 etape, Rapidul reușește să se stabilizeze in mandatul lui Șumudică, iar asta se vede în joc și în clasament.
Pentru a întelege amploarea frământărilor și a “șantierului” din Giulești, să spunem doar că din echipa trimisă în teren de Lennon la Arad, în etapa de debut a sezonului, au supraviețuit numai doi titulari: Manea și Borza. Cu alt antrenor, alt sistem și nouă modificări în formula de start, Rapidul s-a transformat radical în timpul competiției. Avionul a suferit reparații capitale în timpul zborului; e evident de ce am trecut prin atâtea turbulențe.
E o seară rece de noiembrie, stadionul e viu, publicul e optimist și are așteptări, dar posesia aparține oaspeților pe debutul de meci. Rapidul lasă mingea Aradului în primele zece minute, părând să aibă nevoie de timp pentru a intra în atmosferă și a-și pune ordine în joc.
Ultima jumătate de oră a reprizei e controlată de Rapid, cu trei ocazii mari de gol, toate ratate și toate avându-l în prim-plan pe Aaron Boupendza. Mai întâi o reluare dezamăgitoare din 6 metri, după un șut violent al lui Christensen din afara careului, respins în față de Popa. Apoi, o nouă finalizare slabă din mijlocul careului, după o fază pe care și-a construit-o singur la o angajare a aceluiași Christensen. În fine, reluare din unghi după un-doi-ul cu N’Jie. Numitorul comun al celor 3 faze? Piciorul drept. În toate cele 3 momente de finalizare balonul a venit pe piciorul mai slab, dar prima ocazie (cel puțin) e monumentală.
Ramâne 0-0 la pauză, dar de la cabine iese un Rapid decis să-și ia adversarul pe sus și să tranșeze soarta partidei. Lucru care se și întâmplă imediat după startul reprizei secunde. Tot Christensen vine cu angajarea în adâncime, Petrila are o incursiune specifică în extremă, finalizată cu un șut scos spectaculos de sub bară de Popa. E cornerul care aduce golul, pentru că tot Petrila “pune” excelent mingea în mijlocul careului, acolo unde Pașcanu câstigă duelul stoperilor și deschide scorul. E minutul 48 și fundașul-golgeter (al treilea gol stagional) deblochează tabela și strică planurile lui Rednic.
Urmează 15 minute pe care Rapidul le interpretează prin vechile reflexe. Obișnuința e o a doua natură, nu-i așa? Pasul în spate invită oaspeții la joc, dar UTA nu are suficientă calitate în atac pentru a fi cu adevarat periculoasă. Două șuturi din afara careului – mult prea puțin pentru a trece de o apărare care e la al cincilea joc consecutiv fără gol primit.
Chiar și în această bucată de meci, tot Rapidul punctează la capitolul ocazii. Onea și N’jie câstigă balonul în dreapta prin pressing, Clinton șarjează în dreapta, dar în loc să îl servească pe Boupendza pe jos (continuarea firească), ridică mingea ceea ce complică preluarea atacantului. Totuși Aaron îmblânzește mingea, dar șutul e scos de Popa, iar Christensen reia defectuos, pe lângă poartă.
Meciul se decide în minutul 70, când centrarea lui Onea îl găsește pe Boupendza în mijlocul careului, iar atacantul gabonez preia și obține penalty. Prilej cu care îi invit pe toți cei care consideră că e un penalty “soft”, să revadă lovitura de pedeapsă obținută pe același stadion de Dinamo. Fază absolut identică, cu Ignat și Selmani în rolurile principale, cu o ținere similară, dar cu un atacant care controlează mingea mult mai puțin decât Aaron. Accept deci comentariul, însă doar de la cei care au considerat și acel penalty ușor acordat.
Sigur, execuția lui Boupendza e slabă, a lovit mingea cu stângul mai prost decât a facut-o cu dreptul (bine că a intrat!), dar cred că momentul are o semnificație asupra căreia merită să zăbovim. Aaron îi ia practic mingea lui Petrila, dezamăgirea lui Claudiu e evidentă, dar eu personal înțeleg gestul gabonezului.
Foarte activ (ca de obicei), cu o prestație în care nu a făcut deloc economie de efort, atacantul avea nevoie de gol după 4 ocazii mari irosite. Aaron știa că va fi apăsat de cele 4 șanse ratate și de lipsa golului în campionat dacă va termina meciul fără să marcheze. Dealtfel, presiunea pe care o resimțea s-a văzut și în execuția de la penalty.
De aceea a luat mingea “cu japca”. Dar faza asta arată de ce Boupendza va reuși în fotbalul nostru și, în oglindă, de ce mulți jucători români nu reușesc să se impună în străinătate. Pentru că pe lângă valoare e nevoie de un anumit aluat pentru a te impune în străinătate. Gabonezul a fost conștient de momentul pe care îl traversa, a înțeles riscurile pentru viitor, a văzut șansa și nu a lasat-o sa treacă, cu riscul de a-și supăra un coleg.
A doua jumătate a reprizei e controlată de Rapid, UTA nu reușește să fie periculoasă, fazele de poartă derulându-se tot la poarta lui Popa (notăm lovitura libera bine bătută de Petrila și respinsă în bară de portarul arădean).
Orice construcție începe cu fundația, iar la fotbal fundația e apărarea. Jocul defensiv s-a reglat, cele 5 meciuri consecutive fără gol primit sunt o dovadă clară în acest sens. Linia Manea – Ignat – Pașcanu s-a omogenizat, iar asta se vede în joc. Dacă Manea și Pașcanu sunt fotbaliști experimentați, care exact din valoare și experiență s-au adaptat rapid în Giulești, surpriza plăcută e Ignat. Plecat la începutul sezonului cu șansa a treia (dupa Blazek si Săpunaru), Ignat s-a impus și a crescut în valoare prin seriozitate.
Încurajat și de increderea oferită de Pancu la naționala de tineret. De la penalty-ul cu Dinamo Ignat a jucat ireproșabil, fără greșeală. Iar greșelile au lipsit pentru ca Ignat a ințeles să joace simplu, sigur, fără a-și asuma riscuri inutile. Arată o excepțională liniște în joc, iar asta îl ajută să nu greșească.
Minusul e jocul de posesie, atacul pozițional, care încă nu funcționează. În ultimile două meciuri acasă Rapidul a marcat de 3 ori și a agonisit 6 puncte extrem de prețioase, dar golurile nu au venit pe construcție. O gafă individuală cu sibienii, un corner și un penalty aseară. Cu atât mai importantă e reușita lui Boupendza, pentru că doar de (încă) un atacant blocat nu are nevoie astăzi Rapidul. Un alt aspect la care Șumudică are de lucru e pasul în spate pe care echipa îl face după ce marchează. Rapidul vine de ani buni cu deprinderea asta păguboasă, iar obiceiurile vechi sunt cel mai greu de schimbat.
N’Jie e cazul serii și important e ca jucatorul să înteleagă mesajul din spatele schimbării. Nu valoarea e problema camerunezului, ci atitudinea. Clinton are o tehnică și o valoare evident peste media campionatului. Asta îl ajută să țină de minge, să își depășească adversarul direct, sau să iasă cu mingea din situații dificile. De multe ori însă preferă o atingere în plus, un dribling nenecesar și, în egală măsură, uneori pare neconectat la joc.
Vezi pasa la Boupendza într-o fază clară de gol, sau mingea pierdută pe finalul primei reprize care a provocat un galben la Onea. Spre deosebire de Boupendza care pe lângă valoare pune multă muncă în slujba echipei, N’Jie pare să pretindă un statut de vedetă înainte de a demonstra în iarbă acest statut.
Urmează o perioadă de pauză și, după mult timp, pauza ne prinde optimiști și liniștiți. E o pauză care trebuie bine gestionată, pentru că în meciurile rămase pe final de an se poate juca accesul în playoff. Lupta se va duce la baionetă, nimeni nu e dispus la favoruri, iar adversarele din perioada imediat următoare sunt exact contra-candidatele noastre: CFR, Petrolul, Sepsi, Dinamo. Iar meciul de Cupă cu Afumați e critic pentru un obiectiv ratat cu multă ușurință în ultimile trei sezoane.