Bogdan Baratky explică ce nu a funcționat la echipa lui Neil Lennon, după Petrolul – Rapid 1-0: „Mate… this is not working!”

Nu, nu pentru că Rapid a pierdut (din nou) cu Petrolul spun asta! Scorul e ultimul argument.

Ca o paranteză, e incredibil scenariul după care Rapidul se sinucide de câteva meciuri în fața Petrolului. 0-1 cu Moldovan scăpând mingea în poartă, 0-2 cu două autogoluri pe Giulești, 0-1 acum cu adversarul având o singură fază de poartă tot meciul. Iar înșiruirea de mai sus nu e o circumstanță atenuantă. Nu! E o agravantă, atunci când o echipă evident inferioară valoric te bate în neștire pe unde te prinde.

Ce avem noi aici?!

4 ocazii MARI în primele 5 minute, 7 cornere în primele 20, 13 în 90 de minute. Sigur, e și ceva karma la mijloc când pierzi având cifrele astea, dar karma intervine când te autosabotezi. În sensul că îți dă și ea o mână de ajutor (se citește brânci). Apropo de karma…zeii fotbalului au dat un semn in vară, când înaintea cantonamentului s-a accidentat singurul om de bandă potrivit pentru sistemul ăsta…da’ cine sa-l vadă?!…

Echipa e antrenată, nu sunt ironic spunând asta. Avântul ofensiv, modul în care plimbăm mingea pe începutul de meci pentru a elibera benzile, schimbările de direcție pe omul din bandă eliberat, îmi spun ca Lennon lucrează sistemul ăsta, iar jucătorii încearcă să pună în practică ce li se cere. Echipa nu a arătat rău deloc jumătate de repriză, chiar și fără Albion, a cărui absență prezintă simptome de transfer iminent. Totul PÂNĂ DISPARE ÎNCREDEREA.

Haideți vă rog să ne amintim de câte ori a ajuns mingea în dreapta la Braun în prima repriză, cu terenul liber în fața.

Digi24.ro

O formă de cancer extrem de rară afectează acum tot mai mulți tineri. Medicii nu știu care e explicația și sunt îngrijorați

Când se întâmpla asta de 5-6 ori într-o repriză, înseamnă ca faci ceva bine. Continuarea? Deplorabilă, pentru ca Braun nu e destinatarul potrivit in astfel de faze. Braun nu poate lua adversarul “la mână”, nu poate crea pericol in bandă. Vrea, dar nu poate. De aia nici nu a jucat niciodată așa ceva.

Sau hai sa revedem faza golului. În pregătiri, banda stânga a arătat slăbiciuni defensive cu Micovschi. Micovschi, jucător cu 9 goluri la UTA, care nu prin abilități defensive s-a remarcat la Arad. Pe care îl ajutam cu…Petrila, jucător plecat de la Cluj…din cauza unui astfel de sistem.

Digisport.ro

ZERO! Au anunțat lovitura pentru Cristi Chivu, imediat după victoria de la Cupa Mondială a Cluburilor

Construim cu pasă lungă (?!), echipa e dezorganizată, iar banda stânga e liberă. Iacob încearcă să acopere, dar pierde duelul în tușă, Kait nu blochează centrarea, dar „așează” mingea pentru petrolist, Blazek se scoate din joc plecând de lângă atacant (?!) să-l dubleze pe Kait, Aioani iese fără pic de încredere și rămâne țintuit pentru a fi executat.

Toate astea nu se întâmplă pentru ca echipa nu e antrenată, sau pentru ca jucătorii nu înțeleg ce li se cere, ci pentru ca nu sunt potriviți in sistemul propus și nu îl pot interpreta. De aici bâlbele, nesincronizările și, în cele din urmă, neîncrederea care se instalează plenar.

De aceea eliberăm degeaba banda pentru Braun de 5 ori pe repriza; el nu poate continua faza periculos pentru adversar. Înțelege ce ii ceri, mate, dar nu poate învăța asta la 32 de ani și nu are abilitățile necesare.

De aia de 2-3 ori după ce a încercat o hazlie bicicletă, s-a oprit și a întors mingea la Ignat pentru centrare. Centrare în careu de la Ignat! Dumnezeule!

De aceea e bulevard pe stânga, pentru ca Micovschi e aripa de meserie. Și una bună pentru campionatul nostru. Nu o spun eu, ci cifrele lui din sezonul trecut, de la o echipă aflată valoric sub Rapid. Nu calitățile defensive sunt principalul său atu! Iar Petrila, care nu e inter (vezi cronica meciului cu CFR), nu îl poate ajuta, pentru ca pur și simplu nu știe să se apere.

Asta nu înseamnă ca Petrila, Micovschi, sau Braun sunt jucători slabi. Nu! Înseamnă doar ca sunt puși sa joace un sistem nepotrivit lor. Sistem pentru care nu avem interi (Oaida, Kait, nu ne plac, sau ii folosim pe alte posturi) si nici avem benzi. Despre mijlocaș la închidere nu are sens sa vorbim; așa ceva nu avem indiferent ce sistem am propune.

Toate ca toate, nu cred ca se aștepta cineva să jucăm altceva decât 3-5-2 la Ploiești.

Dar schimbările…Sfinte Sisoe…

Sesizăm problema de pe stânga, îl scoatem pe Micovschi. A cărui vină e doar aceea ca încearcă să joace un post care îi scoate în evidență minusurile, nu calitățile. Intră în locul său Borza, un fundaș lateral care nu poate face față ofensiv sistemului propus. De ce nu am început cu Borza? Pentru ca nu ajuta faza ofensivă. De ce l-am scos pe Mico? Pentru carențe defensive…

Și vine minutul 65. În repriza a doua Petrolul nu a avut nici o fază periculoasă. De ocazii nu mai vorbim, nu au existat. Până în minutul 65 au vizitat cu timiditate terenul (nu careul) Rapidului. Iar noi îl schimbăm în acel minut pe Blazek cu Săpunaru.

Nu știu…poate nu am înțeles eu firul narativ…te conduce Petrolul (o echipa net inferioara) cu 1-0, adversarul practic nu intra in terenul tău in primele 20 de minute ale reprizei secunde și primele schimbări sunt…Borza și Săpunaru?!

Nu cumva schimbarea asta are alte semnificații? Nu cumva intrarea lui Sapunaru, absolut nejustificată logic sau tactic în acel moment și la acel scor, arată presiunea pe care antrenorul o resimte?

După primele două meciuri nu se mira nimeni dacă Săpunaru ar fi intrat aseară titular. Sau dacă îl schimbam la pauză pe Blazek. Dar în minutul 65?! Cu adversarul ridicând 0 (zero!) probleme ofensive?! Când așteptarea era aceea de a schimba poate sistemul, renunțând la Blazek pentru un mijlocaș?

Așteptăm salvarea de la…Gheorghe

Sistem pe care decidem să îl schimbăm totuși în minutul 80! Minut în care trimitem în teren un copil de 17 ani cu care încercăm să întoarcem soarta meciului. Da, lăudabilă si dezirabilă promovarea tinerilor, dar parcă altfel ar trebui să se întâmple…nu la 0-1 în derby…când echipa nu joacă nimic…

Și astfel, după o vară plină de transferuri, terminăm meciul cu cuplul de fundași centrali din play-off-ul cu 8 înfrângeri: Sapunaru-Iacob.

Deși e 0-1, deși echipa e intr-o evidentă criză de idei, deși lipsa de încredere trece prin ecran, nu mai schimbăm nimic până la eliminarea lui Gojkovic. Semn ca ne-am fi oprit cu schimbările la Gheorghe, dacă sârbul nu lua roșu pe final.

Avem 2 puncte în 3 etape, dar nu asta e cea mai proastă veste. Ci aceea că e evident deja pentru toată lumea ca „this is not working”. Ceea ce ne-a făcut să ridicăm o sprânceană de la primul amical, a devenit certitudine. Rapid se autosabotează jucând un sistem nepotrivit, cumpărând fundași la snop pentru acest sistem și sacrificând fotbaliști în numele treicincidoiului. Petrila, Micovschi, Braun, Borza, Manea. Toți, victime directe. Plus atacanții, victime indirecte ale unui sistem care nu îi pune în valoare.

Manea…jucător care are în palmares mai multe titluri decât Rapidul ca fundaș dreapta, nu își găsește locul în acest modul în care postul său de bază nu există. Dar pe care l-am transferat cu eforturi financiare deosebite…să joace ce anume?!

Suntem un club serios, modern, care nu impune antrenorului ce si cum să joace. Perfect!

Dar cineva are totuși asta în fișa postului: președintele Moldovan. Refuz să cred ca ochiul de fotbalist al lui Moldovan nu vede nepotrivirea de caracter a Rapidului cu sistemul ăsta de joc.

Comisare…ne-a bătut Topal…un tip care, cu tot respectul, acum se inventează ca antrenor. Și care își antrenează echipa, ne informau comentatorii, fără a vorbi engleză. Ceva spunându-mi ca nici română nu știe. Din mâini ne-a făcut Topal, Comisare…

Ne-a bătut Petrolul, care a arătat hilar cu Dinamo și care a trimis în teren niște băieți preocupați toată vara de salariile restante.

Criză de încredere

Că menținerea sistemului vine din orgoliu, din încăpățânare, din necunoașterea lotului sau a campionatului, e mai puțin important. Important este ca cineva să pună piciorul în prag și să pună lucrurile în ordine.

Pentru că altfel, ceea ce comentatorii partidei au identificat cât se poate de greșit ca lipsă de ambiție poate avea rezultate catastrofale în clasament. Și acum nu mă refer nici la titlu, nici la podium și nici la playoff.

Pentru că acea lipsă e in fapt ipsă de încredere. Din lipsă de încredere în propriul joc o echipă care a dominat total repriza secundă și-a creat o singură ocazie în 45 de minute.

Și odată intrat în vrie, avionul e foarte greu de redresat.

E incredibil faptul ca un club cu pretențiile Rapidului a comis un șir atât de lung de erori neforțate, pentru a ajunge în acest punct. Dar deloc inexplicabil (vom mai vorbi despre asta). A continua însă, ar sfida pur și simplu logica.

Poate părea greu de crezut, dar dacă facem abstracție de meciurile cu FCSB (ceva complet aparte pentru Rapid), noi nu am mai câștigat din februarie, de la meciul din Giulești cu UTA. Adică…de 13 meciuri.