„Da, au făcut puncte, da’ au avut și program ușor”. E un refren care (din fericire!) se aude des sezonul ăsta în comentariile etapei. “Au jucat cu două nou promovate și cu o echipă de play-out” s-a auzit pe comentariul TV spre finalul partidei. Desigur, una dintre nou-promovate a câștigat pe terenul vice-campioanei, cealaltă nu a putut fi bătuta de Dinamo, iar echipa de play-out a plecat cu punct de pe Arc. Programul e ușor doar atunci când iți câștigi meciurile!
Cu Aioani, Borza și Manea dați ca și plecați prin presă, Gâlcă nici nu mai are curaj să ceară transferuri și începe chiar să aprecieze noul cuvânt de ordine din Giulești – „omogenitate”. Cu alte cuvinte, am avea noi nevoie de veniri, dar hai să ne bucurăm că nu apar noi plecări. Liniștea lui Gâlcă, dacă tot vorbim de transferuri, e totuși dătătoare de speranțe.
Refuz să cred că un antrenor poate accepta cu atâta serenitate realitatea lotului fără a avea promisiuni ferme de îmbunătățire a situației.
La conferința de presă premergătoare partidei Micovschi a vorbit despre calmul lui „mister”. O fi sau nu asta una dintre explicațiile celor 10 puncte din debutul sezonului, dar cert este că din jocul Rapidului au dispărut surescitarea și nevroza. Le declar nule, dar corelez dispariția lor nu doar cu Gâlcă ci poate și cu o alta prezență calmă, de data asta în birouri – Mauro. De la care și noi și Gâlcă așteptăm 2-3 vești bune pe finalul perioadei de transferuri.
Stolz – Onea, Ciobotariu, Kramer, Borza – Keita, Hromada – Dobre, Christensen, Micovschi – Jambor
Practic, primul 11 care a adus 3 puncte de la Miercurea Ciuc, cu o singură modificare – Micovschi în locul accidentatului Petrila. Keita și Hromada sunt centrul de greutate al echipei, cu Hromada „șesar” și Keita omul de legătură dintre compartimente, iar Christensen e responsabil cu creația în zona careului. De altfel, norvegianul este și la capătul celor două faze periculoase ale Rapidului din prima repriză: o lovitură de cap mai degrabă slabă din poziție foarte bună și o pătrundere excelentă blocată de portar. Fază de autor, dar care îi scoate în evidență mai degrabă carențele la finalizare.
O repriză echilibrată, cu Rapid la butoane, dar cu un Botoșani determinat, bine organizat, care a reușit să blocheze benzile Rapidului, acolo unde nici Dobre și nici Micovschi nu au reușit să iasă în evidență. O repriză fară gol, pentru că atunci când benzile nu merg, vârful nu pune probleme, iar zona centrală depinde de inspirația unui singur jucător, e greu să marchezi.
Repriza a doua arată altfel. Nu doar Baroan schimbă fața jocului; Manea are și el o contribuție importantă. Venită poate din nemulțumirea nedisimulată etalată la flash interviuri. Aflat într-o relație complicată cu primul 11, Manea pare aproape de un transfer, dar faptul că nu a fost titular cert cu nici unul dintre ultimii 3 antrenori trebuie să îl pună pe gânduri în primul rând pe el.
Cu Manea banda dreaptă devine mult mai dinamică, în ciuda faptului că serviciul fundașului dreapta are nevoie de reglaj. Frecvența centrărilor a fost absolut remarcabilă aseară, dar calitatea lor lasă încă de dorit. Totuși, când arunci 6-7 mingi pe repriză în careu ai mari șanse să obții ceva, iar meritul fotbalistului e acela că și-a câștigat poziția de centrare de atâtea ori. De altfel, Manea își trece în cont și assist-ul la primul gol, întregind astfel o evoluție cu impact pozitiv. Fază îndelung analizată, fază care la prima vedere îl arată pe Manea în offside, dar cel care îl menține „la mustață” în joc pe Manea e omologul sau Ilaș, în partea opusa.
La capătul pasei, Baroan e cel care deschide scorul cu o execuție de atacant, la colțul lung, din prima. Calitățile sale de finalizator se văd și la golul 2, atunci când profită de o minge bâlbâită în centru, pătrunde și marchează cu siguranță. Un gol simplu, dar asta aștepți de la un atacant de calitate. Insă cel mai important lucru despre noul atacant al Rapidului e altul. Debutează în Giulești cu o dublă, execuții de atacant, dar…întrebare de 100 de puncte: știați că piciorul sau de bază este…stângul? Antoine marchează două goluri cu dreptul, lovind balonul cu mare siguranță, în condițiile în care acela e piciorul sau „slab”. E clar că nu e pus la punct din punct de vedere fizic; cu atât mai importantă e performanța să de aseară.
Un meci care părea să se îndrepte spre o victorie simplă a Rapidului are un final cu emoții pentru că Ongenda (se pronunță Ervan’, țineți minte?) vrea cu tot dinadinsul să marcheze pe Giulești, stadionul pe care și un fost jucător al PSG-ului se simte fotbalist. Fără ocazii timp de 90 de minute, botoșănenii ne contestă victoria pe final de meci, dar trupa lui Gâlcă gestionează corect prelungirile de aproape 9 minute. Victorie, 3 puncte, debut excelent de campionat după 4 etape.
Încep cu arbitrajul. De fiecare dată am mari emoții atunci când suntem arbitrați de o brigadă suspectată de simpatii rapidiste. Pentru că respectivii țin morțiș cu fiecare prilej să demonstreze contrariul, făcând exces de „obiectivitate”. Centralul nu vede două penalty-uri clare (unul pe repriză), iar VAR-ul își demonstrează din nou inutilitatea rămânând de fiecare data fără reacție. OK, Coza ar fi putut să nu vadă ținerea la Onea din prima repriză (cu premeditare și în formă continuată), dar VAR nu are această scuză. Iar faza lui Dobre din repriza secundă mă face să mă îndoiesc de nivelul meu de înțelegere a fotbalului. Da, fundașul joaca mingea, e indiscutabil asta, dar cu același picior este foarte aproape să îi producă o fractura de gleznă lui Dobre. „L-a lovit, dar a jucat mingea” mi se pare cea mai ilogică explicație pe care o putem auzi după acest gen de faza. Să ne imaginăm pentru o secundă că intervenția fundașului ar fi avut un deznodământ nefericit – o accidentare urâtă pentru atacant. Cum poți spune urmărind o astfel de faza că totul e regulamentar?!
Și închei cu mai vechea mea idee. Lotul are nevoie de întăriri. Începutul e bun, peste așteptări chiar dacă număram punctele, dar campionatul e lung și e nevoie urgentă de calitate. Daca Borza pleacă, Rapid are o mare problemă cu under-ul, pentru că nici unul dintre tinerii din lot nu emite astăzi pretenții la un post de titular. Chiar dacă a intrat bine aseară, Pop nu îl poate scoate din echipa pe Dobre și oricum trebuie să se așeze la coadă în spatele lui Drilon. Omar nu îl convinge încă pe Gâlcă, iar lista se încheie, din păcate, aici. Prima repriză a arătat că e nevoie de fantezie și calitate la mijloc, iar cu Manea pe picior de plecare și el, fundașii laterali se numesc Onea și Braun…
Urmează deplasarea de la Galați și cuvântul de ordine trebuie să fie „bate fierul…aaa….Oțelul…cât e cald!”. Momentele bune trebuie prelungite; e obligatoriu să beneficiem de pasa asta bună și să continuăm să acumulăm puncte.