Bogdan Baratky exultă după Rapid – Dinamo 3-2: „Ahoe!!”. Ce spune despre arbitrajul lui Istvan Kovacs

Aveam în minte multe alte introduceri pentru materialul ăsta, însă vârtejul creat de golul 2 mă obligă (practic împotriva voinței mele) să îmi schimb planurile. Vorbim așadar despre faza premergătoare golului de 2-2, deși mult mai potrivit ar fi fost să povestim despre victoria Rapidului, despre atmosferă, despre super-execuția lui Petrila, sau despre noul lider.

Bogdan Baratky, după Rapid – Dinamo 3-2. Cum a analizat un cunoscut fan rapidist arbitrajul controversat al lui Istvan Kovacs

Desigur, nu e vreun secret că sunt cât se poate de subiectiv când scriu despre Rapid, mă simt însă dator să reamintesc asta celor care au deschis poate mai târziu aparatele de radio pe această frecvență. Dar, din respect pentru mine în primul rând, îmi scot fularul de la gât de fiecare dată când scriu despre meciuri. Ok. Faza golului lui Petrila. Faza care deturnează povestea meciului.

Este oare Kovacs un prieten al Rapidului? Să fim serioși… Haideți să ne amintim faza din prelungirile derby-ului cu FCSB, când centralul indică prin semne ample și ferme că a controlat o faza în care nu vede nici fault și nici henț. Interzicând practic VAR-ului să îl tragă de mânecă. Catalin Popa? Nici atât… Decizia de la gol este (în opinia mea, evident) un cocktail de Musi și Kovacs, cu aromă de karma. Ce vrea să spună poetul?

În primul rând Musi, pentru că băiatul exagerează contactul. Chestie de mentalitate, des întâlnită în fotbalul românesc, dar specifică lui Musi. Rețin o fază dintr-un meci al FCSB-ului la Arad, când Musi “suferă” în careu după un contact, cu ochii însă la central, în așteptarea penalty-ului (cel păcălit atunci la VAR fiind fratele lui Istvan Kovacs, daca nu mă înșală memoria).

Digi24.ro

Un soldat israelian lovește cu un ciocan o statuie a lui Iisus din sudul Libanului. Armata confirmă autenticitatea fotografiei

De ce a ezitat Istvan Kovacs să fluiere fault la duelul dintre Borza și Musi la golul de 2-2 în Rapid – Dinamo

Apoi Kovacs, pentru că centralul e la câțiva metri de fază, cu vizibilitate perfectă și o controlează în mod evident. Dealtfel, din tribună am avut senzația că Istvan Kovacs a fost tentat să fluiere, dar nu a făcut-o, pentru că a simțit intensitatea contactului și a văzut exagerarea lui Musi. Apoi, tot Kovacs, pentru că…Kovacs. În sensul că personalitatea sa nu permite unui asistent VAR să îl cheme să revadă o fază petrecută sub ochii lui. În Rapid – Dinamo 2-1, la VAR a fost Colțescu, care poate scoate la tablă (chema la monitor) pe oricine. Un alt central ar fi fost probabil invitat la monitor; Kovacs nu. Popa nu poate fi suspectat de intenție, pentru că el vede penalty-ul din debutul meciului. În spiritul jocului însă, Kovacs a simțit bine faza. Musi a exagerat, refuzând lupta pentru balon, sperând să “rupă” faza forțând faultul.

Digisport.ro

Gigi Becali și-a anunțat decizia, după oferta din Turcia pentru Mirel Rădoi: "Cum să faci așa ceva?"

De ce karma? Pentru că a ieșit gol. Fără gol la finalul acțiunii, faza era una banală. Nu ar fi discutat nimeni despre ea. Dar și pentru că eu personal am avut convingerea că nu pierdem meciul ăsta când l-am văzut pe Carjan bucurându-se indecent în fața tribunei. Cătălin, suporterul rapidist te-a susținut și și-a dorit să reușești. Reacția ta a fost deplasată pe un stadion care ți-a fost casă, în fața unor oameni care te-au primit cu brațele deschise și care s-ar fi bucurat să ai succes în vișiniu. Dacă ai vreo poliță de plătit, n-ai plătit-o unde trebuie. În fine…sănătoși să fim…și noi și tu!

Seara Giuleștiului

Pe tot parcursul meciului am avut senzația că orice rezultat în afara victoriei Rapidului ar fi un deznodământ mincinos. Asta nu înseamnă că meciul nu s-ar fi putut termina la egalitate, sau cu victoria oaspeților, dar realitatea din teren e cea reflectată pe tabelă la final. Sigur, același lucru se poate spune și despre acel Dinamo – Rapid 0-2, de aceea după golul lui Cârjan m-aș fi mulțumit și cu un egal. Dar superioritatea Rapidului sâmbătă seara a fost dincolo de orice dubiu. Rapidul și-a făcut meciul greu pentru că a început moale ambele reprize, iar Dinamo a profitat.

După înfrângerea Craiovei, ne-am temut și mai mult de meciul cu Dinamo. Se crease exact contextul în care, istoric, Rapidul claca. Dinamo în criză de formă, după trei înfrângeri consecutive, plus absențele lui Boateng și Karamoko. Rapidul pe val, după două victorii și egalul cu Craiova. Peste toate, șansa de a deveni lider reprezenta o presiune pe care de multe ori Rapidul nu a știut s-o gestioneze. În plus, ca niciodată în ultimii ani, liniște dinspre Dinamo. Fară declarații războinice, fără pene (desigur, de vultur), fără aroganțe. Cum naiba să fii rapidist și să nu te temi de meciul ăsta?!

Optimism controlat, așadar. Poporul giuleștean e prea hârșit; preferă să nu-și facă iluzii, că să nu aibă deziluzii. Dar Giuleștiul plin-ochi freamătă, iar steagurile și vocile asigură ambianța pe care orice fotbalist o visează.

Gâlcă începe cu formula standard: Aioani – Onea, Pașcanu, Kramer, Borza – Moruțan, Vulturar, Grameni – Dobre, Paraschiv, Petrila. Dincolo, Kopic intră cu Duțu în locul lui Boateng și cu Pop vârf de atac.

Ar putea oare reprizele să înceapă din minutul 5?

De ce nu a intrat Rapidul ca în meciul cu Craiova? De ce nu i-am luat pe dinamoviști pe sus, cum s-a întâmplat cu oltenii? Probabil pentru că jucătorii s-au temut mai mult de Craiova decât de Dinamo. Iar asta putea să ne coste. Orice meci din acest playoff trebuie abordat cu atitudinea din meciul cu Craiova.

În minutul 5, Borza (evoluție slabă, sub nivelul său pe tot parcursul partidei) e neatent, intervine neglijent la o fază simplă, iar VAR vede penalty-ul. Căpitanul Cârjan nu își asumă responsabilitatea după ratarea de la Cluj și meciul începe de la 1-0 pentru Dinamo. A fost prima și ultima fază periculoasă a oaspeților în primele 45 de minute. La adăpostul avantajului, Dinamo face pasul în spate, iar Rapid preia inițiativa. Deși atacul pozițional nu e pe lista pasiunilor noastre, Dinamo efectiv nu reușește să mai pună probleme, iar egalarea vine cât se poate de firesc, după un șut de la 20 de metri al lui Grameni. E 1-1, câștigam surprinzător și posesia și privim cu optimism repriza a doua.

Pe care o începem la fel de prost. Moi, deconectați parcă. Borza pune cireașa pe pasivitatea colectivă, își scapă adversarul direct, iar Cârjan își aduce echipa în avantaj. Tot Cârjan are un șut slab din poziție bună la 2-2, iar astea sunt singurele momente de pericol ale oaspeților în repriza secundă. Petrila egalează cu o execuție incredibilă, după faza disecată mai sus, iar Vulturar (ce creștere de nivel are copilul ăsta!) aduce victoria în minutul 85, după un corner și o foarfecă a lui Moruțan.

Victoria valorii

Dinamo se minte dacă pune înfrângerea pe seama arbitrajului. Rapid a câștigat pentru că a fost pur și simplu mai bună, iar asta e o consecință a valorii. Poate nu a jocului colectiv, dar sigur a valorii fotbalistice. Dacă aș putea face asta, aș muta un singur fotbalist de la Dinamo la noi. Pe Gnahore. Fizic, puternic, ține mijlocul, vede jocul, construiește. Spun asta deși Vulturar (omul de pe postul lui) a crescut enorm și ne-a adus și cele trei puncte aseară, deci poate părea cel puțin nedrept. În rest, luați unu la unu, bob cu bob, rapidiștii sunt evident peste adversarii lor de aseară. Cu Petrila omul meciului și locomotivă vișinie în derby. Punctele au venit greu doar din pricina presiunii (derby!) și a relaxării din debuturile de repriză.

S-a terminat bine și asta e extraordinar. Pentru că am depășit un prag psihologic, acela al capacității de a fructifica momentul favorabil. Trebuia să câștigăm și am făcut-o. Nespecific nouă. Și într-un derby cu Dinamo, ceea ce a făcut misiunea și mai grea. Asta ar trebui să ne arata nouă înșine că se poate, ar trebui să fie supradoza de încredere de care avem nevoie. Nu e nimic jucat, dar totul e posibil acum. Totul! Și la îndemâna noastră. Nu avem nici un motiv să nu credem și împreună putem reuși. Cel mai dificil adversar…ramânem noi. Și barierele mentale pe care ni le meșterim singuri, de zeci de ani. E timpul să schimbăm asta!