Bogdan Baratky exultă după victoria Rapidului cu FC Argeş: „Cine e pe primul loc? Cine e pe primul loc? Rapidu’ e! Rapidu’ e”

Nu până la următorul meci al etapei, nu până luni, nu la egalitate cu (…), nu după câteva etape…Nu! Lider solitar, după prima etapă a returului, cu cea mai bună apărare și cel mai bun atac. ZIceți că mai e mult până departe? Normal că aveți dreptate! Dar pentru un club care a experimentat în trecutul apropiat falimentul, ligile inferioare (toate!) și șocul belșugului prost gestionat prin incultură fotbalistică, postura de lider înseamnă nu mult, ci enorm!

Sezonul nespecific

Dar hei…asta nu-i nimic! Rămâneți cu mine, pentru că mai am o veste importantă! Chiar mai importantă, aș zice! Rapidul prezintă simptome de sezon special și nu clasamentul e argumentul acestei afirmații. Ci faptul că se întâmplă două fenomene deloc naturale în Giulești.

În primul rând, Rapidul căștigă atunci când trebuie să câștige și nu pierde atunci când nu trebuie să piardă. Ani în viață și bani în buzunar să avem cu toții câte ocazii a avut Rapidul în istorie să facă mai mult decât a făcut. Ocazii irosite cu atâta consecvență și determinare încât șansa ratată a devenit marcă înregistrată.

În al doilea rând, cum să vă explic…hai mai bine să vă ofer niște exemple. Meci controlat autoritar de Rapid, minutul 80, 2-0. În tradiția Rapidului, mingea aia nu lovea bară, ci întră în plasă și meciul o lua razna. Șutul de la Craiova din minutul 1, într-un an d-ăla normal, că toți anii, întră garantat în poartă.

Digi24.ro

Un tânăr de 26 de ani şi-a ucis tatăl cu 18 lovituri de cuţit, în București, după un scandal. Agresorul a fost reținut

Sau dacă nu intră, îl lovea în spate pe Aioani și tot intră în poartă. Cu Dinamo golul lui Cîrjan nu era din offside, sau bară de la 2-0 nu era bară, ci tot gol, iar Rapidul avea soarta CFR-ului de acum două etape. Știi ce zic? ĂSTA NU E UN ZEZON OBIȘNUIT. Și o spun apăsat mai ales pentru ai mei, care au datoria să creadă, Nu să spere, să creadă!

Digisport.ro

"Omul ăsta n-are nicio rușine!" Președintele FIFA a "comis-o" și la tragere, după selfie-ul cu sicriul lui Pele

Rapid e în transă şi nu se lasă impresionat de presiunea lui Dinamo!

După ce Farul și Zicu au pus piedică Botoșaniului, Dinamo a încercat să pună un pic de presiune după un meci deblocat de un penalty gingaș și sensibil, perfect asortat cu brigada diversă trimisă de CCA pe Arena Națională. Inutil, Rapidul e în transă și nu se lasă impresionat. După Craiova, Gâlcă a tras concluziile corecte și a ales unsprezecele optim în condițiile suspendării lui Kramer: Aioani – Onea, Pașcanu, Bolgado, Braun – Keita, Vulturar – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic

Pur sportiv, povestea meciului e scurtă și clară. Rapid a controlat meciul în marea majoritate a timpului și a câștigat clar, chiar cu mică doză de șansă specifică aechipelor care au în plan să-și împlinească destinul fotbalistic.

Andone a început curajos, cu un trident ofensiv – Caio, Moldovan, Bettaieb – știind că dacă nu pune probleme ofensive nu are nici o șansă în Giulești, iar cheia meciului părea să fie duelul Caio-Braun. Deși Braun a dat iluzia unei seri proaste pe debutul de meci, Caio a fost cel care a oferit, per total, mai puțin decât așteptau suporterii argeșeni.

Repriză paselor-bisturiu

În prima repriză Rapid a avut totul. Posesia (68%, deci controlul ostilităților), ocaziile și golul. După șansa lui Keita (șut alături după un corner), Christensen scoate din instrumentar pasă-bisturiu pentru Koljic, care deviază cu spatele la poartă printre picioarele lui Tudose la Dobre, iar căpitanul nu iartă.

E 1-0 pentru că Dobre, jucătorul uitat de selecționer nu e o extremă clasică, cu un jucător de atac deloc liniar, care pe lângă explozie are știința de a atacă poartă și de a se transformă în al doilea vârf când faza o cere.

Asta este dealtfel și principala diferență dintre Dobre și Petrila, cel care are în arsenalul tehnic calitați de extremă pură. Câteva minute mai târziu norvegianul cu pase sudamericane în repertoriu repetă assist-ul, pentru Vulturar de data asta, dar under-ul Rapidului ratează de puțin finalizarea la colțul scurt.

Am spus Vulturar?

Meci excelent făcut de tânărul rapidist, primul meci cu adevărat bun și consistent în vișiniu. A alergat enorm, a deposedat, a acoperit terenul și și-a făcut și timp să fie periculos pentru poartă adversă. După accidentarea lui Borza, astăzi Gâlcă a fost pentru prima dată liniștit și împăcat cu opțiunea de under. Vulturar nu a oferit emoții ci echilibru, pe un post greu și sensibil.

Ghinionul său e că în seară asta au jucat și Christensen și Dobre, altfel ar fi fost omul meciului. Se văd deja minutele, experiența se câștigă doar jucând, iar reușitele și calmul la finalizare vor veni odată cu liniștea. Bravo, Vulturar!

La pauză Andone plusează cu Luckassen lângă Moldovan, pentru a pune presiune pe cuplul încă neomogen de fundași centrali ai Rapidului. Debutul de repriză aparține oaspeților, dar fără eficiență și, mai ales, fară pericol în careul lui Aioani. Absența închizătorului se vede în minutul 70 când Pașcanu își găsește pașaportul spre gol cu o rachetă sol-plasă, facilitată și de absența mijlocașului care să îl tamponeze la 30 de metri de poartă.

Singurul moment în care meciul putea ieși de pe șina noastră s-a petrecut în minutul 80, atunci când centrarea lui Borța a fost reluată de Matos în transversală. Cu aproape un sfert de ora până la final, un meci liniștit putea deveni problematic pentru Rapid, cu un deznodământ pe care oaspeții l-ar fi putut contesta. Dar, v-am explicat mai sus, nu e genul ăla de an. Deocamdată cel puțîn.

Sezonul lui Gâlcă

Mai sunt 5 meciuri, dar e deja dincolo de orice dubiu că artizanul acestor rezultate e Gâlcă. Prin profesionalism, calm, linişte, dar și prin două ingrediente secrete pe care mă văd nevoit să le dezvălui aici, în premieră și exclusivitate. Primul dintre ele este chimia pe care în vara n-aș fi pariat nici 5 bani cu Giuleștiul în general și lotul Rpaidului în particular, iar al doilea (la fel de important), este importul de…noroc (da, am vrut să folosesc alt termen) specific clubului la care s-a afirmat că jucător și antrenor. Și care iată, ne prinde atât de bine.

Hai, încă 5 etape până când vom oferi microfonul și scenă lui signor Pederzoli, cel care are obligația de a tulbura nițel omogenitatea cu întăririle atât de necesare pentru ca sezonul nespecific să se transforme într-unul memorabil Ahoe!