Iar o cronică astfel născută chiar nu poate fi suspectată de obiectivitate sau nepărtinire. Cu multă plăcere, e o bucurie să vă pot oferi lucruri inedite.
Lovitura de start a derby-ului FCSB – Rapid i-a aparţinut lui Gigi Becali, cu 5 zile în urmă, înainte de meciul din Scoţia: „I-am spus echipa lui Şumudică, el e mare specialist! Ia să te văd, mă, geniule!”. Suntem pe val, carevasazică, simţim vântul din pupa, pare ca momentul mult aşteptat a sosit – Ferguson de Romania vs Şumudică; iată duelul care va decide încleştarea din weekend. Sau cel puţin ăsta era mesajul dinspre gazde.
Practic, doar formalitatea din Scoţia de la mijlocul săptămânii ne despărţea de demonstraţia de forţă programată pentru duminică seara. Şi totusi…“era o bătaie preconizată pe care am mâncat-o. Eu zic că puteam să-i batem cu echipa bună”. Asta ar fi, ca un 3 in 1, razumatul, concluzia şi explicaţia duşului scoţian. Iar discursul se nuanţează imediat: „Nu știu..nu vreau să le știe chiar pe toate Șumudică. Eu știu în mare echipa, dar nu trebuie să știe el Șumudică chiar tot.”
În orice caz, era evident că ne așteaptă “echipa bună”, nu cea care încasase “bătaia preconizată”. Surpriza serii (cine și-ar fi închipuit?!), e că după o bătaie preconizată poate veni absolut neașteptat și neinvitat un semieșec nepreconizat. C-așa e-n…fotbal. Nepreconizat nu e totuși sinonim cu surprinzător; în playofful groazei o singură echipă nu a reușit să ne bată din două încercări. Ghici care…
Cronologic vorbind, galeriile au început derby-ul înaintea echipelor. Iar duelul peluzelor nu s-a încheiat, cu tot respectul, la egalitate. Pentru că de ce? Vă explic imediat.
Biletele noastre s-au epuizat în mai puțin de două zile. Dă-i rapidistului un deget de speranță și el îți va lua toată peluza…ăăă…mâna. Adversarii noștri de aseară nu s-au lăsat nici ei mai prejos, reușind la rândul lor să umple peluza Sud a Arenei Naționale, casa tradițională a galeriei Peluza Nord. Doar pe jumătate, într-un derby, însă astea sunt doar detalii.
Cu toții am apreciat însă fair-play-ul desăvârșit al galeriei gazdă, care în debutul partidei a ales să detensioneze atmosfera încărcată de tensiune printr-o operațiune spontană încărcată de umor involuntar cu premeditare: desfășurarea unei scenografii cu un pumn și un deget fracturat deasupra sa. Efortul dureros și greu de privit s-a întins pe parcursul a 5-6 minute lungi; nu și încăpățânata pânză. Rațiunea a învins în cele din urmă, gazdele renunțând cu înțelepciune la haiosul demers.
Revenind la fotbal, să notăm că Șumudică decide să folosească și cu FCSB sistemul descoperit etapa trecută, cu Farul. Doar că abordarea a fost diferită. Conștient de forța adversarului, Șumudică a ales (și bine a făcut!) să nu se ia la trântă cu el. Astfel, 3-4-3 s-a transformat de multe ori in 5-4-1. Așadar: Siegriest – Manea, Ignat, Pașcanu – Onea, Christensen, Kait, Borza – N’Jie, Boupendza, Petrila. Pe faza de apărare Onea și Borza au coborât la nivelul fundașilor centrali, în timp ce N’Jie și Petrila i-au încadrat pe Chirstensen și Kait în linia de 4 de la mijloc. În formula asta a așteptat Rapidul atacurile gazdelor, Șumudică micșorând astfel spațiile de joc și, cu 5 pe linia de fund, încercând să controleze și lățimea terenului și spațiile dintre fundași.
De altfel, în flancuri a și încercat FCSB să desfacă apărarea noastră, cu baloane lansate în extremă, în spatele fundașilor, pentru a fi apoi întoarse în careu. Debutul de meci aparține clar gazdelor, care presează, încercând o desprindere timpurie. Pe fondul dominării apar și 2-3 șuturi periculoase, de la distanță și semidistanță, rezolvate de Siegrist, din nou unul dintre cei mai buni rapidiști.
Ocazia reprizei apare în minutul 15. Petrila prelucrează o minge în stânga și inventează o pasă de fotbalist în extrema opusa, la N’jie. Scăpat singur, camerunezul e blocat de Târnovanu, iar mingea respinsă de acesta e trimisă puțin peste de Boupendza. Dublă ocazie a “panterelor”, care arată că Rapidul nu vrea să piardă în primul rând, dar nu va refuza ocazia de a caștiga.
Replica vine de la Olaru, după o minge întoarsă de Popescu, dar Siegriest pur și simplu îl anticipează pe căpitanul gazdelor și rezolvă astfel cea mai importantă ocazie de la poarta Rapidului în prima repriză.
Repriza a doua e jucată de Rapid tot la siguranță. Șumudică e decis să lase și mai mult mingea adversarului, dar nu face concesii la spații. Echipa se apără parcă mai jos decât în prima repriză, iar asta complică viața gazdelor care reușesc doar două faze periculoase. Mai întâi Șut deviază cu călcâiul puțin pe lângă la un corner, apoi pe final de repriză Popa șutează slab pe colțul scurt din careu. Ocazia reprizei e tot a Rapidului. Borza pătrunde și centrează, Dobre întoarce excelent în centrul careului de unde Emmers reia din prima, însă Radunovici salvează incredibil.
Una peste alta, e un rezultat, în opinia mea, corect. FCSB a fost echipa activă, echipa care a dominat, însa Rapidul a jucat bine partitura tactică gândită de Șumudică, a controlat in general presiunea gazdelor și a obținut punctul pe care și l-a dorit. Punct pentru care, sincer să fiu, semnam cu două mâini înainte de meci. Pentru că Rapid e în criză de rezultate, iar un punct în deplasare cu FCSB are valoare cel puțin dublă. Punct obținut fără gol primit, în condițiile în care acesta este doar al doilea meci de campionat în care Rapidul nu primește gol. Și asta cu o linie defensivă în care am avut doi underi: Ignat și Borza. Este cu siguranță un rezultat pe care se poate construi, pentru că vine la pachet cu moral și încredere, într-un meci în care Rapidul a făcut doar două schimbări neprovocate: Dobre și Micovschi la N’Jie și respectiv Petrila.
Meciul s-a jucat la mijloc și mă bucur că Șumudică se dovedește inspirat pentru al doilea meci consecutiv. Rapid a venit pe Arena Națională fără Hromada și l-a pierdut în prima repriza și pe Kait, înlocuitorul slovacului. Rapidul a compensat prin efort și densitate absențele importante de la mijloc. Mai ales că Emmers este o improvizație pe postul de mijlocaș central. Și are și șansa de a avea probabil cel mai în formă portar din ligă, portar care dă efectiv încredere și siguranță apărării în fiecare meci.
N-aș încheia fără a-l remarca pe Ignat. Într-un derby în care adversarul este cel care are inițiativa, iar în fața ta nu se află cel mai bun închizător, Ignat a fost trimis în centrul liniei de 3 fundași. Și s-a achitat ireproșabil de sarcini. Aș spune că ăsta e meciul confirmării pentru Ignat. Titular, cu presiunea derby-ului și cea a înlocuirii căpitanului, a demonstrat că e un fotbalist pe care te poți baza.
Nu am acces la parametri, dar bag mâna-n foc că cifrele norvegianului ne-ar impresiona dacă le-am vedea. Efortul său și știința poziționării au stat la baza punctului obținut aseară. De departe achiziția sezonului, cel puțin până în acest moment.
Pare că ne-am echilibrat după vara plină de experimente și începutul decepționant de sezon. Cu liniștea adusă de ultimele două rezultate, ne putem gândi, într-un final, la obiective. La Botoșani, în Cupă, e primul prilej de a demonstra că am reintrat în cărțile sezonului.