Bogdan Baratky face imaginea completă a haosului de nedescris de la Rapid! Singura soluție pentru Dan Șucu să evite play-out-ul sezonul viitor

Înainte de a experimenta plăcerea scrisului pe această platformă, mi-am expus ideile (puține și fixe) pe subiectul Rapid pe o rețea de socializare. Care rețea mi-a reamintit ieri o postare de acum doi ani, intitulată „Ceasul al doisprezecelea”. Era scrisă în timpul picajului legendar din playoff-ul început cu Bergodi și terminat cu Lobonț (pentru că da, Rapid este singurul club din România capabil să angajeze absolvenți de Coverciano). S-au scurs de atunci doi ani, iar situația nu e evoluat; dimpotrivă. Rapidul pare să stagneze în zona locurilor 5-6, însă e o aparentă stagnare. În realitate asistăm la o periculoasă degradare.

Fac apel la empatia domniilor voastre pentru a înțelege că ceea ce noi, rapidiștii, trăim de trei ani se numește, într-un cuvânt, traumă. Proiectul început acum 4 sezoane, pe un uriaș val de entuziasm, a ajuns astăzi într-un punct despre care aș vrea să stăm puțin de vorba.

Salvarea de la retrogradare cu buget de titlu este ceea ce clubul realizează de trei ani, iar asta nu doar distruge entuziasmul, emulația și atractivitatea brandului, ci împinge clubul într-o zonă cel puțin de atenție.

Dați-mi așadar voie să vă ofer câteva instantanee aparent disparate, dar care, aduse laolata, ca într-un puzzle, formează imaginea realității de la Rapid.

Digi24.ro

Directorul demisionar al televiziunii publice din R. Moldova: România a avut o concurentă capabilă să câştige Eurovision

Declarațiile antrenorului Constantin Gâlcă

Sâmbăta, în preziua meciului cu Dinamo, conferință de presa. Antrenorul Gâlcă renunță la diplomație și își exprimă clar și deschis frustrările profesionale. Transferuri (vară-iarnă), valoare lot, aportul noilor veniți, nemulțumirile suporterilor, conflictul cu Dobre. Totul sub genericul (cu valoare de verdict) „Atâta poate clubul în momentul ăsta”.

Digisport.ro

Dan Șucu, la capătul răbdării? "Luați-o, mă! Luați-o voi! Spălați-vă pe cap cu ea!"

„Dar dacă noi intrăm în teren…și noi călcam terenul ăla…și știu că eu nu pot să fac, să dau în acel meci, mai bine zici, te duci la antrenor și zici ‘eu nu pot meciul ăsta, nu înțeleg asta’…și e mai corect. Eu așa văd lucrurile.”

A fost una dintre ideile (și nemulțumirile) expuse de Gâlcă. Desigur, destinatarul era Dobre, iar declarația era un semn clar că lucrurile au rămas nerezolvate între antrenor și fostul căpitan. Ce se întâmplă doar o zi mai târziu, după acest mesaj transmis de antrenor lotului și căpitanului?

Situația lui Aioani – internațional român, campion național – la meciul cu Dinamo

Aioani, înțelegând exact mesajul antrenorului său, intră în teren și cere schimbare în minutul 2. Demonstrativ, pentru camerele de luat vederi, în drum spre bancă își desface bandajul elastic de pe coapsă, semnalizând ostentativ că e vorba de o problemă mai veche, nu de ceva apărut subit pe gazon, în cele câteva zeci de secunde scurse fără că îngerul nostru păzitor să atingă mingea.

Detaliul ăsta nu scuză însă, ci acuză. Ai așadar o problemă musculară, toată lumea știe de ea (că doar nu te-ai bandajat singur, pe ascuns), ieși la încălzire, nu ridici mâna („eu nu pot meciul ăsta”), antrenorul tău, care stă lângă tine toată încălzirea nu ridică nici el mâna pentru tine și intri titular.

Nu doar că irosești o schimbare, iar echipa ta va juca finalul meciului în inferioritate, dar îl privezi și pe copilul care va urma să intre în poartă de o pregătire mentală corespunzătoare pentru meci. Meci de debut, direct în derby, într-un moment oricum prost al echipei, ridicat direct de pe bancă, pentru că titularul cere schimbare în minutul 2 fără să atingă mingea.

Reacția lui Victor Angelescu – președintele clubului – dinamitează conflictul

„Nu știu dacă s-a văzut pe transmisie, imediat după ce s-a intrat cu copiii de mână, de la poză, Aioani a făcut semn dinainte să înceapă meciul că nu poate.”

Deci domnul Aioani a cerut schimbare de la poza oficială, nu din minutul 2. Asta schimbă complet datele problemei. În ce sens le schimbă? În niciun fel, desigur. E un detaliu inutil, care nu ajută pe nimeni și nu lămurește nimic.

„Toată lumea era dărâmată, am încercat să înțeleg cum s-a putut ajunge la așa ceva, o să avem o discuție mai clară cu toată lumea mâine și, cel puțin din punctul meu de vedere, ar trebui să existe măsuri drastice și amenzi pentru așa ceva, o să avem.”

Așadar cel puțin din punctul domniei sale de vedere ar trebui să existe și măsuri drastice, dar și amenzi. Practic ar trebui să se taie în carne vie (nu e clar cine trebuie să apuce satârul sau bisturiul), înțelegem, dar nu acum, mai târziu, pentru că mai avem de discutat, de dezbătut, de clarificat chestii. La 24 de ore de la meci încă nu ne e clar cine e de vină, probabil se va constitui o comisie care va discuta cu toți cei implicați și va reveni în preajma centenarului din Iunie cu un raport complet. În plus, nici de măsurile acelea drastice nu putem fi siguri, deoarece acestea se impun doar din punctul domniei sale de vedere și cum domnia sa este numai președinte, probabil e nevoie și de un punct de vedere superior pe această speță extrem de complicată.

Dar stai…asta nu e tot: „A avut o problemă cu o zi înainte, a părut că e ceva cu care există șansa să joace, iar de la încălzire a simțit, s-a oprit și a intrat, nu a mai făcut încălzirea. O să vedem. E o eroare mare și nu putem să ne ascundem de lucrurile astea”.

A avut o problemă cu o zi înainte… de la încălzire a simțit… s-a oprit și a intrat… Dumnezeule mare!!! Să nu ne grăbim totuși cu măsurile alea…nu cumva să facem ceva necugetat…

Daniel Paraschiv, cea mai asumată și bărbătească declarație

„E dezastruos, rușinos, nu face nimănui cinste să treacă prin această perioadă. Cel mai important e prejudiciul pe care îl aducem clubului. (…) Ne e frică de joc, poate nu putem juca cu această presiune. Poate e și lipsă de valoare, deși avem câțiva jucători foarte buni, dar ca echipă suntem jos. Ca grup, suntem cea mai slabă echipă din play-off! E lipsă de inspirație, de asumare a deciziilor, ne e frică de minge, să facem un pas în față. Ne-au lipsit liderii cu spiritul Giuleștiului, niște jucători care să fie împinși de ceva din interiorul lor. Noi nu avem asta. Problemele sunt vizibile pe teren, dacă avea cineva o soluție, nu mai eram în postura asta. Poate nu înțelegem prea bine mesajul lui Mister, poate ne gândim că mai sunt 4 meciuri și plecăm. E o lipsă rușinoasă de responsabilitate.”

De departe cea mai articulată, cea mai asumată și bărbătească declarație. Cu valoare de radiografie a vestiarului. „Lipsă de asumare”, „dezastruos”, „rușinos”, „prejudiciu adus clubului”, „ne e frică de joc”, „nu putem juca cu presiune”, „ne e frică de minge”, „nu înțelegem mesajul lui Mister”. Totul adevărat, real, rece, frust. Tăiat în carne vie, gen. Singura problemă e că pare discursul unuia care (la fel că Gâlcă la conferința de presă de sâmbăta) știe că va pleca, iar asta îi oferă multe grade de libertate în exprimare.

Ca o paranteză, Rapid, nu are nevoie de un vârf de atac dacă vrea performanță, ci de trei în lot. Pentru cine înțelege fotbalul, Paraschiv ar trebui să fie unul dintre ei, din două motive. Unu la mână, băiatul are caracter, iar performanță fără caracter nu există pe lumea asta. Și doi la mână, dacă îl lași să plece în vară, înseamnă că doar l-ai resuscitat pentru alții (Stolz, Cîrjan, Omar, etc). Dar tocmai pentru că „e pentru cine înțelege fotbalul”, cel mai probabil Paraschiv va îmbrăca alt tricou din vară.

Discursul lui Răzvan Onea, o altă radiografie a vestiarului

„Am clacat și, din păcate, chiar dacă nu e gata, suntem pe marginea prăpastiei și suntem aproape să nu realizăm nimic din ce ne-am propus. Nu am un răspuns, de data aceasta am început bine, ne e greu, din păcate s-au mai accidentat doi jucători importanți, să vedem ce putem să facem. Îmi stăpânesc greu sentimentele, e greu. Muncim, dar degeaba, când ajungem la meci totul se sfârșește. Aș vrea să spun că este o șansă, dar trebuie să pornească de la toți din vestiar. Trebuie să ne trezim, am intrat în play-off…”

Discurs încurajator, de lider care înțelege momentul, dar are situația sub control. O scoatem noi cumva la capăt, nu? Nici vorba; doar o altă radiografie a vestiarului.

Puneți vă rog piesele astea disparate laolaltă și veți obține imaginea haosului, a debandadei, a lipsei de responsabilitate și a absenței autorității. Faceți, vă rog, un efort de imaginație și lipiți aceste imagini de un club de valoare medie din campionate decente. Vă puteți imagina așa ceva?

Mă întorc la conferința lui Gâlcă. Spune la un moment dat că în orice vestiar, la orice echipă, există nemulțumiri. Și îi dau dreptate. De ce însă nu la orice echipa aceste nemulțumiri devin publice? De ce nu la orice echipă se transformă în conflicte deschise intre antrenor și jucători? De ce aceste nemulțumiri nu conduc la fragmentarea vestiarului și la prăbușirea jocului echipei?

Pentru că în acest punct intervine clubul. Acesta este rostul entității numită „club”. Să prevină astfel de situații (pe cât posibil) și să le gestioneze corect atunci când totuși apar. Ce se întâmplă în acest sezon (vezi exemplele de mai sus) nu este în nici un caz o excepție la Rapid ci, din păcate, o regulă. Din aceleași motive (absența prevenției și lipsa autorității) am asistat la prăbușirea din mandatul lui Bergodi, fix după ce dezmembrasem (la propriu) viitoarea campioană.

Discuții cu patronul, sau cu cineva din conducere ai avut în ultimele zile? – e întrebat Gâlcă la conferința de sâmbăta. „Nu. Nu, n-am avut. Așa, în permanență Marius (n.r. – Bilașco) e acolo, Mauro (n.r. – Pederzoli) e la teren… dar… nu. Vorbim mai mult despre meciuri, fiecare își spune părerea, dar nimic mai mult”.

Nimic mai mult. Vorbim despre meciuri, pentru că n-avem timp să identificam și să tratăm cauzele, ne interesează simptomele. Marius și Mauro sunt în permanență la teren, dar vă rog să vă puneți în situația jucătorilor. Daca ai avea o problemă și te-ai gândi să discuți cu directorul sportiv… la care te-ai duce? La cel pe picior de plecare, sau la cel pe picior de venire? Rapid a adus vara trecută cel mai scump angajat din organizație, cu CV uluitor pentru Romania, doar pentru a-i anunța plecarea cu 2 luni înainte de finalul sezonului, plecare ce se va petrece cu un an înainte de termenul inițial anunțat. Fără ca respectivul să contribuie cu ceva (vizibil) sau să schimbe ceva.

Stagnare la Rapid? Nu. Regres

Aparent, eterna clasare pe locurile 5-6 sugerează o stagnare. Ar fi bine să fie doar asta. Rapoartele financiare arată clar povara contabilă pe care ultimii patru ani au adus-o. Bugetele generoase care nu au condus la rezultate sportive reprezintă acum un balast. De aceea un loc 5 astăzi înseamnă o problemă mult mai mare decât un loc 5 acum 3 ani.

Acum doi ani spuneam că suntem în ceasul al doisprezecelea. Astăzi am aceeași părere. Cred că ceasul al doisprezecelea a fost atunci. Atunci când și clubul a înțeles asta, dar a reacționat cu Lennon, Jambor, Blazek, Mendes. Din nepricepere. Astăzi e ceasul al treisprezecelea. După ceasul al doisprezecelea orice măsură devine riscantă. Rapidul are astăzi doua opțiuni.

Opțiunea 1 pentru Rapid: napalm și reconstrucție

În situația de azi a Rapidului, zona sportivă e cea care contează. Lași administrativul așa cum e, nu e o prioritate. Dar zona sportivă e critică, pentru că doar de acolo poate veni redresarea. După ce ai înșirat eșecurile și prăbușirile ani la rând, nu mai poți petici. Trebuie să demolezi și să reconstruiești. Și apar două întrebări: ai cu cine să faci asta? Și, mai ales: mai ai încredere să faci asta?

Reconstrucție înseamnă așa: numești un președinte, care numește un director sportiv. Cei doi numesc un antrenor și toți trei construiesc lotul. Dar Rapid deja a numit un nou director sportiv. Dacă noul președinte nu va fi Balaj, înseamnă că reconstrucția a început din nou greșit. Și spun Balaj, pentru că cuplul Balaj-Bilașco ar însemna o strategie, un plan. Bilașco director sportiv cu un alt președinte, încă nenumit (sau vechiul președinte) ar însemna un nou exercițiu de peticeală. Și atenție – reconstrucția lotului e mult mai dificilă decât acum 4 ani. Pentru că presupune rezilieri mult mai costisitoare decât atunci.

Dar cea mai importantă întrebare e a doua. Exista la nivel de acționariat încrederea pentru a relansa proiectul, cu efortul financiar pe care asta îl presupune? În condițiile (sper evidente pentru toată lumea) în care emulația e moartă și îngropată, iar asta se va vedea sezonul viitor în încasări? În condițiile în care lumea nu va mai oferi cecuri în alb, nu va mai gira un nou proiect înainte că proiectul să își demonstreze viabilitatea? Senzația mea (pură speculație) e că nu. Daca răspunsul ar fi DA, astăzi (dacă nu cumva ieri) ar fi trebuit să existe noua organigramă și bugetul. Poate există, îmi doresc asta, evident.

De ce e nevoie de reconstrucție totală din punct de vedere sportiv?

Rapid este clubul care în mandatul Bergodi și-a stabilit strategie under cu Cîrjan și Omar, dar i-a adus pe Borja Valle (cel mai mare salariu din lot) și Papeau pe acel post, punând carierele celor doua investiții ale clubului pe hold. Rapid a avut în același timp în lot Ioniță, Papeau, Ongenda (se citește „Ervan”, fară H).

Rapid, când a decis să treacă la alt nivel, a adus Lennon, Blazek, Mendes, Jambor.

Rapid a cheltuit enorm cu Omar, Cîrjan, Pop, doar pentru a le stagna progresul.

Rapid a plătit 700k EUR pe tânărul Rareș Pop, dar a adus pe acel post N’jie și Dobre, plătind ulterior încă 900k EUR pe Hazrolaj.

Rapid nu are în mod constant atacant sau portar de rezervă. Vom termina sezonul cu Briciu, la fel cum în mandatul lui Bergodi l-am terminat cu Ungureanu. Dar am dat pe nimic portar under la Corvinul (astăzi la U Cluj) și am pierdut altul gratis la Dinamo (împrumutat la Corvinul).

Mendez, Aioani, Hazrollaj, Burmaz, Koljic, Manea, Petrila, Iliev, Vulturar – lista accidentărilor din acest sezon. Prea lungă, totuși. Mendez nici nu mai e în Romania. A jucat doar cu Lennon.

Opțiunea 2 pentru Rapid: buget de siguranță

Adică nu reconstruim, nu călcam gazul în direcția asta, peticim lotul și organigrama și ținem pumnii să fie bine. Nu va fi. E calea spre play-out, cu toate riscurile care decurg de aici. Sportiv și financiar.

Rapid e astăzi la o răscruce. Alegerea e teribil de dificila, variabilele multe. Iar întrebarea de 100 de punte vine acum, la final: cine va fi cel care va trebui să decidă și să implementeze strategia sezonului viitor (oricare ar fi ea)? Mai ales în condițiile în care nori negrii s-au strâns deja pe cerul economiei.