Bogdan Baratky face radiografia transferurilor Rapidului din ultimii ani: „E imaginea unui peron de gară, o forfotă continuă de oameni care vin și pleacă”

Multă lume se intreabă, pe bună dreptate, care e explicaţia acestui bilanţ îngrijorător chiar şi pentru o echipă fără pretenţii a campionatului. Voi incerca, dacă îmi permiteţi, să răspund la întrebarea asta. Şi pentru că oamenii pot fi subiectivi (iar eu sunt doar un om supus greşelii), o voi face cu ajutorul statisticii şi cifrelor. Adică vom lucra cu date seci, încercand să tragem o concluzie la final. Sezonul curent este al patrulea sezon de prima ligă al Rapidului. Pe lângă linia de clasament (1-6-2), aş vrea să reţinem alte câteva informaţii.

2 victorii, 20 de meciuri şi 4 antrenori în 6 luni

Căderea sportivă a Rapidului a început după acel 4-0 cu FCSB pe Arena Naţională în ultima etapă a sezonului regulat. Data – 9 martie.

Din 9 martie şi până astăzi, în peste 6 luni, Rapidul a câştigat doar 2 meciuri dintr-un total de 20. Unul (tot) cu FCSB, în ultima etapă a playoff-ului, partidă fără miză dealtfel, cu rezervele oaspeţilor şi meciul de debut al lui Şumudică (2-1 la Iaşi pe 23 August).

În ultimile 10 partide jucate in Giuleşti, Rapid are o singură victorie – cea evocată mai sus cu FCSB în ultima etapă de playoff. Anterior acesteia, Rapid a caştigat în Giuleşti în 28 Februarie, cu UTA. Giuleştiul este astăzi cel mai facil teren pentru a face puncte în deplasare. Asta după ce în primul sezon după inaugurare, Giuleştiul era o fortăreaţă aproape inexpugnabilă.

În tot acest interval de 6 luni, Rapid a avut nu mai puţin de 4 antrenori – Bergodi, Lobonţ, Lennon şi Şumudică.Acest palmares teribil nu poate fi o coincidență. Rapid este astăzi o echipă care trebuie reînvățată să câștige. Mai cu seamă în Giulești, acolo unde presiunea tribunei accentuează lipsa de încredere a…gazdelor.

Digi24.ro

Avionul rus de ultimă generație, dezvoltat să înlocuiască aeronavele străine, nu poate zbura pe frig sau caniculă

Hai să încercăm să indentificăm cauzele urmărind mișcările din lotul Rapidului începând cu vara din sezonul promovării.

Giuleștiul: terminal de sosiri – plecări

În prima imagine am marcat cu verde transferurile cu impact pozitiv în lotul Rapidului – jucătorii care odată transferați au ridicat nivelul de exprimare al echipei.

Digisport.ro

FIFA a luat decizia în cazul lui Istvan Kovacs, "sărit" de 16 zile la Cupa Mondială

Cu galben avem transferurile care s-au dovedit utile, însă nu au depășit statutul de oameni de lot. Nu au ridicat nivelul valoric al echipei, dar și-au adus aportul când au fost folosiți.

Cu roșu am marcat transferurile eșuate. Cele care fie au prins foarte rar echipa, fie au avut evoluții slabe atunci cand s-a apelat la ei. Desigur, nu trebuie sa fiți de acord neapărat cu mine, dar avand numele în față vă puteți face propria idee.

În fine, cu albastru sunt marcați jucătorii vânduți pe sume relevante. Nu am luat în calcul vânzări pe sume până în 100k EUR. Precizări importante: nu am considerat la veniri jucători aduși din Academie (ex – Gheorghe), împrumuturi încheiate (Ignat), sau tineri care nu au prins nici lotul (ex – Crivac).

La capitolul plecări am luat in calcul momentul ieșirii din lot, nu pe cel al transferului definitiv (ex – Pănoiu). În sezonul 21/22, imediat după promovare, Rapidul a adus 15 fotbaliști. Din punctul meu de vedere, 8 transferuri reușite (Onea, Albu, Crepulja, Săpunaru, Grigore, Morais, Ioniță, Kait) – 50%+ rată de success.

Doar 3 transferuri ratate (Acuna, Moise, Marzouk) – 20% rată de eșec. Rezonabil.

A fost sezonul în care multe din transferurile reușite s-au făcut pe relații personale, pe axa Niculae – Săpunaru: Săpunaru, Morais, Grigore, Crepulja. Toți 4 decisivi la Rapid în primul sezon.

Sezonul următor (22/23), trebuia să fie sezonul consolidării, inclusiv la nivel de lot.

E sezonul în care vin 12 jucători și pleacă 11, dar e probabil cea mai teribilă campanie a Rapidului.

Doar 2 veniri pot fi considerate reușite  – Dugandzic și Iacob. Adică o rată de succes de 17%.

7 din 12 sunt eșecuri după orice criteriu: Ștefan, Ciobanu, Costache, Mațan, Luckassen, Ongenda și Dussaut – aproape 60%!

În sezonul 23/24 avem o adevarată revoluție în lot: 14 plecări și nu mai puțin de 17 veniri.

Din cei 17, 4 s-au dovedit alegeri inspirate (Rrahmani, Krasniqi, Petrila, Braun) – aproape un sfert. Implanturile nereușite au fost în număr de 7 (El Sawi, Hasani, Cristea, Soni, Tsoumou, Djokovic, Cîrjan), adică peste 40%.

Sezonul acesta (24/25), Rapid a adus deja 14 jucători și a eliberat 13. Cu siguranță, luând în calcul și fereastra din iarnă, vom ajunge să contabilizăm un total de 16-17 sosiri.

Pentru a avea un element de comparație, să spunem că urmatorul adversar al Rapidului, Unirea Slobozia, a adus în vara aceasta 12 jucători.

Rulaj de nou-promovată

Rapid are așadar un rulaj anual de nou promovată. În fiecare an! De echipă care trece la un nivel superior al competitiei și simte nevoia de a-și adapta lotul noului nivel. Dar Rapid este de 3 ani în prima ligă și nu joacă în cupe europene. Așadar nu aceasta este cauza rulajului.

Numeric, nici vânzările nu reprezintă o cauza a rulajului. Rapid a vandut 1 jucator in 22/23 (Ilie), 3 în 23/24 (Dugandzic, Moldovan și Sefer) și doi sezonul acesta (Rrahmani și Krasniqi). Ceilalți au plecat pentru că Rapid a dorit să îi înlocuiască, pentru simplul fapt că nu au dat satisfacție. Marea majoritate au plecat liberi, câțiva pe sume irelevante (ex – Papeau, Ioniță).

Imaginea pe care ciferele o oferă este a unui terminal de aeroport, a unui peron de gară, o forfotă continuă de oameni care vin și pleacă. Rapid e un club într-o permanentă căutare, cu transferuri reușite doar în primul sezon după promovare. De aceea lotul e schimbat radical în fiecare vară.

A doua imagine exemplifică această constatare.

Din cei 12 veniți în sezonul 22/23, doar 2 se mai regăsesc azi în lot – Iacob și Emmers. 10 au plecat, unul singur fiind vândut – Dugandzic. Așadar, Rapid a simțit nevoia să scape de 75% dintre jucătorii aduși acum 2 veri.

Din cei 17 veniți acum 1 an, 10 au plecat deja, 2 fiind vanduți – Rrahmani și Krasniqi. Rapid s-a descotorosit deci de 50% dintre transferurile verii trecute, dar și printre cei 7 rămași identificăm nume care nu au dat satisfacție.

Resursă umană și know-how

Acum mai bine de 3 ani, la prezentarea oficială a acționarului Dan Șucu, acesta a spus multe lucruri interesante. Unul dintre ele find acesta (citez din memorie): “în trecut am făcut cele mai multe greșeli atunci cand am avut bani mulți pe mână”.

Nu banii au fost problema Rapidului în ultimii ani, ci știința de a-i cheltui. Ceea ce s-a întâmplat la Rapid confirmă la virgulă citatul din Dan Șucu: cea mai de succes campanie a Rapidului a fost cea din sezonul cu cele mai mici resurse financiare. Pe măsură ce bugetele au crescut, rata de succes a scăzut.

Problema Rapidului este aceea că nu a reușit să identifice în tot acest timp (peste 3 ani!) o persoana care să gestioneze cu adevărat strategia sportivă a clubului. Când aceasta ar fi trebuit să fie în topul listei de priorități, pentru ca e vorba de core-business.

Ultimile transferuri ale verii indică faptul ca problema tot nerezolvată a rămas. E evident că starurile ferestrei de transferuri – Boumpendza si N’Jie  – nu sunt rodul strategiei clubului, ci propunerile nominale ale antrenorului. Nu discutăm despre valoarea transferurilor, ci despre un principiu: într-un club solid și structurat, antrenorul identifică poziții deficitare, nu propune nume de fotbaliști.

De aceea criteriile dupa care Rapid transferă aduc în lot prea mulți fotbaliști care nu ridică nivelul de exprimare al echipei, din varii motive – jucători buni, dar pentru echipe mici, valoare îndoielnică, incapacitate de adaptare la presiune, nepotrivire cu sistemul de joc.

De aceea la Rapid există după o campanie de transferuri posturi deficitare (vezi criza vârfului din sezonul trecut, sau posturile ofensive nedublate) în timp ce pe alte poziții jucătorii se calcă pe picoare – Papeau, Ioniță, Valle, Cîrjan, El Sawi concomitent în lot. Sau Ioniță, Papeau, Ongenda într-o altă perioadă. Sau situația incredibilă de a considera indispensabil într-o echipă cu pretenții de podium un fundaș de 40 de ani impliniți, după 3 ani de când a fost adus la echipă. Sau criza încă nerezolvată a mijlocașului la închidere.

De aceea Rapid nu poate evalua corect și subestimează riscul de a aduce un antrenor care nu cunoaște fotbalul din România și acceptă implementarea unui sistem pentru care nu are jucătorii potriviți.

Situația sportivă a Rapidului și dinamica transferurilor demonstrează ca nimic nu e intâmplător.

Cifrele și deciziile luate arată că Rapidul navighează riscant în ape pe care nu le cunoaște. Activează într-un business pe care nu-l stăpânește. Cum bugetul nu reprezintă o problema la Rapid, resursa umană și “Know-how”- ul sunt suferințele cronice care ar trebui sa ridice serioase semne de întrebare. Pentru că fără a rezolva această problemă, după 3 ani, performanța sportivă va rămâne în continuare o iluzie.