Bogdan Baratky, în extaz după prima victorie a Rapidului în acest sezon: „Magic baguette există!”

Știu că țineți la mine, așa că încep prin a vă invita să ne bucurăm împreună. Nu, dacă nu sunteți rapidiști, nu vă cer imposibilul. Bucurați-vă vă rog pentru mine. De când am început să public aici, aceasta este prima cronică scrisă la victorie! Am încercat eu să simulez entuziasmul la amicalul pe puncte din ultima etapă a play-off-ului, dar nu cred că am păcălit pe nimeni. Pe mine sigur nu! Deci, doamnelor și domnilor, berea în seara asta o dau eu!

 Bogdan Baratky după Poli Iași – Rapid 1-2: „Rocada. Firească, nu norocoasă”

Până la povestea meciului, haideți să începem cu începutul. Cu contextul poveștii adică. După 6 etape în care domnului Lennon i-a fost oferită cu generozitate șansa de a abuza emoțional suflarea rapidistă, decidem să facem rocada Neil – Ninel, pentru a aduce în Giulești medicamentul minune – tava de jăratec, alias „magic baguette”. Șumudică revine acasă cu două zile și două antrenamente înainte de meciul de la Iași, iar asta spune două lucruri.

În primul rând, arată dorința sa de reuși. Nu doar Rapid avea nevoie de Șumudică, ci și Șumudică avea mare nevoie de Rapid. Sper că ambele părți vor profita la maxim de acest moment (paradoxal, nu?) extrem de prielnic.

În al doilea rând, poate veți fi surprinși să auziți asta, dar întârzierea numirii lui Șumudică… i-a fost benefică acestuia. Dacă Marius ar fi avut de optat între a veni înaintea pregătirii, cu obiectiv scris cupe europene, și a fi numit după etapa a șasea, cu obiectiv play-off, ce credeți ca ar fi ales? Plus că, important, o numire în mai-iunie nu ar fi venit la pachet cu această poziție solidă pe zona transferurilor.

Digi24.ro

Un apel la 112 a salvat din întâmplare două adolescente date dispărute. Fetele erau drogate și violate într-un apartament din Vaslui

La fel de important, Iașul venea după victoria din Ghencea, iar asta era de așteptat să fie o presiune greu de gestionat pentru o echipă totuși fără veleități a campionatului. Lucru care s-a văzut timp de o repriză și jumătate. Dincolo, Rapid vizita într-adevăr Iașul cu presiunea echipei care nu cunoscuse victoria, dar și cu dopingul de moral adus de numirea lui Șumudică.

Realist vorbind, în două antrenamente nu putea schimba mai nimic în ceea ce privește jocul. Dar două zile înseamnă pentru Șumudică timp suficient pentru a face ce știe mai bine – să schimbe starea de spirit a fotbaliștilor și să-și pună în valoare experiența și instinctul pentru a așeza echipa în teren. Asta după ce a adus la antrenament câteva sute de suporteri, moment care a contribuit la rândul său la schimbarea stării de spirit.

Normalul revine titular în primul „11”

Cu toții ne așteptam să vedem mâna lui Șumudică la primul „11”. Și uite ce am primit: Siegrist – Manea, Săpunaru, Pașcanu, Braun – Oaidă, Gojkovic – Pop, Papeau, Petrila – Burmaz. Un 4-2-3-1, cu Papeau surprinzător (pentru mine, cel puțin) titular și cu un mijloc fragil pentru că Luka nu e ce trebuie pe acea poziție. E prea departe de poartă pentru a-și pune în valoare calitățile ofensive și prea în spate pentru lipsa calităților defensive.

Dar veștile bune sunt mult mai multe: Manea își ia în primire postul (da, e șocant că se întâmplă după 6 etape, dar faptul e consumat), Pop apare și el pe poziția sa, iar giumbușlucul 3-5-2 pare definitiv uitat. Săpunaru apare în premieră în primul „11”, pentru transplant de spirit și experiență. Fotbalistic, cu misiunea de a da echilibru apărării și liniște lui Pașcanu pentru urcări cu mingea la picior.

Digisport.ro

Ion Țiriac: ”Din păcate, Mircea Lucescu a luat echipa națională”

Apropo de Săpunaru, Șumudică, spre deosebire de Lennon, ȘTIA că nu are NIMIC de pierdut folosindu-l în acest moment. Ba dimpotrivă! În primul rând, pentru a reveni pe termen scurt ai nevoie de acel ceva specific locului și pe care Săpunaru îl are. Apoi, Șumudică, recomandat de rapidism pe lângă calitatea de antrenor, ȘTIA că nu poate trece cu vederea fotbalistul emblematic al Giuleștiului.

Într-un fel, relația sa cu Săpunaru la debutul de mandat e similară cu relația sa cu Dan Șucu: dacă îl folosește și iese bine, e o mișcare absolut firească și inspirată; dacă nu iese bine, trebuia să lase lumea (public și club) să vadă asta cu propriii ochi. A ieșit ce trebuie (toți credeam și speram asta!) și mă bucur pentru amândoi. Nu înainte de a mă bucura pentru noi, suporterii.

Petrila – jucătorul reprizei

Consecința firească e o repriză egală ca posesie, dar controlată din punct de vedere fotbalistic categoric de Rapid. Un Rapid mai activ și mai periculos la construcție, mai decis să marcheze și mai prezent în terenul adversarului. Iar ăsta e efectul Șumudică. Jucătorul reprizei e evident Petrila, prezent la mai toate atacurile Rapidului. Tot Claudiu e la originea golului care înclină balanța pe final de repriză. Pop scoate excelent din centru în margine o minge pe care Iașul nu o îndepărtează corect, Petrila centrează minunat în careu, iar Pașcanu (rămas sus după faza fixă) are meritul finalizării.

O repriză în care repet: echipa s-a mișcat bine, mult peste evoluțiile din primele șase etape, evident resuscitată de schimbarea de pe banca tehnică. Cu Papeau singura rotiță blocată, folosit pe postul pe care se simte cel mai confortabil – mijlocaș ofensiv. În condițiile astea, poate o urcare a lui Gojkovic pe poziția lui Jayson și întărirea mijlocului la pauză ar fi fost o idee bună pentru repriza a doua.

Siegrist – omul reprizei secunde

Totuși, deși cedăm inițiativa gazdelor, marcăm în primele 10 minute ale reprizei a doua, după ce Siegrist anunță o repriză excelentă scoțând aproape de sub bară un șut deviat de Pașcanu. Gojkovic recuperează de la adversar, recuperează și de la Papeau care reusise să „omoare” faza și îl deschide minunat pe Pop, care pătrunde și îl execută cu stângul la colțul lung, lângă bară, de la 17-18 metri. Finalizare de fotbalist, care nu scoate în evidență neaparat inspirația lui Șumudică (introducerea lui Pop a fost o decizie din sfera firescului), ci lipsa de cunoaștere si înțelegere a lotului care ne-a distrus până acum.

În minutul 60, Săpunaru iese, resimțind accidentarea care l-a împiedicat să debuteze ca titular în ultimele 3 etape, dar Rapid rămâne în controlul jocului. Mai mult, ratăm desprinderea la o pasă de fotbalist a lui Petrila, care oferă un assist de generic cu exteriorul piciorului drept, din alergare, pentru Burmaz, sârbul ratând lamentabil din poziție excelentă. Petrila ratează și el după o incursiune a lui Micovschi (intrat si el pe o pozitie familiară în locul lui Pop), iar fotbalul decide să pedepsească ratările. Teixeira marchează în minutul 78 golul campionatului de până acum, cu un șut minunat plasat de la 30 de metri și aruncă în aer un final de meci controlat aproape 80 de minute de oaspeți.

Soarta meciului se joacă într-un interval de două minute. Mai întâi Sigriest salvează in extremis un șut din mijlocul careului, la o fază la care Gojkovic a semnalizat (din nou) că nu poate juca acea poziție, iar un minut mai târziu Hasani (cel care îl schimbă în cele din urmă pe Papeu) ratează cu un șut dezolant o fază pe care singur și-a construit-o foarte bine.

Iași – restartul de care aveam nevoie

Una peste alta, o victorie cât se poate de meritată a Rapidului, chiar în condițiile unui final tensionat de propriile ratări. Un fapt evident pentru toată lumea, mai puțin pentru Bordeianu, care a vazut în mod evident altă partidă. A fost cu adevărat un meci despre care putem spune că nu a fost „închis” la timp de Rapid, în ciuda ocaziilor.

Și totuși, dacă Iașul ar fi marcat al doilea gol, asta s-ar fi datorat și faptului că mijlocul Rapidului avea nevoie de mai multă agresivitate, într-o partidă în care am insistat să jucăm fără un numar 6 veritabil 100 de minute. Poate Mendes nu e închizătorul visat, dar jocul îl cerea în teren măcar în ultima jumătate de oră, pentru a echilibra zona din fața fundașilor, dar și pentru a-i da ocazia lui Gojkovic să urce și să fie periculos. Mai ales în condițiile în care Papeau a fost decepția serii în tot timpul petrecut în teren.

A fost seara noastră

În fine, totul e bine când se termină cu bine, ne-am luat de pe suflet bolovanul lipsei victoriei. Avem acum pe ce construi. Mai mult, pe lângă infuzia de moral, punctele oferă patronatului confirmarea faptului că a mutat corect, iar suporterilor încredere în viitor. Lotul poate nu e perfect, dar are în mod evident valoare mult peste locul din clasament și jocul prestat până etapa trecută. Iar marja de creștere e acum evidentă și confirmată. Dragi rapidisti, să ne bucurăm de primul weekend liniștit după mult prea mult timp. Și de o victorie adusă de valoare, normalitate și rapidism. Nu am realizat încă nimic, dar am scos capul de sub apă, iar asta în sine arată ca o performanță după un debut groaznic de campionat.

Mă bucur pentru Șumudică, mă bucur pentru Pop, mă bucur pentru Săpunaru, mă bucur pentru noi și evident, mă bucur pentru Rapid. Nefirească atâta bucurie după o victorie la Iași? În mod normal v-aș da dreptate, dar în situația noastră bătălia de la Iași a fost una capitală. Și sper că acesta a fost punctul de inflexiune al sezonului nostru. Bagheta magică a resuscitat, ne-a readus la viață, ne-a dat speranță, acum trebuie să ne ofere continuitate. E obligatoriu!

Ahoe!