Bogdan Baratky, îngrijorat după Metaloglobus – Rapid 1-2: „Dacă Gâlcă nu va rezolva problema asta, se va reflecta cu siguranță și în rezultate”

Sora mea, locuitoare a țării în care s-a inventat politically correctness, îmi povestea la un moment dat că atunci când primește de la scoală un e-mail care începe cu „fiul dumneavoastră e un elev foarte inteligent și cu reale calități”, îi e clar că moștenitorul a mai comis o nefăcută. Pentru că sigur urmează un paragraf care începe cu „however,…”, în care se detaliază incidentul care face de fapt obiectul mail-ului. Da, știu că nu vă interesează aventurile școlare ale nepotului meu de peste ocean; vă spun asta doar ca să fie clar de ce materialul ăsta începe cu „Rapidulețul meu e neînvins după 6 etape, înfipt pe locul 2 în clasament și marchează meci de meci”.

După egalul smuls în prelungiri în derby, era obligatoriu că trupa lui Gâlcă să plece cu 3 puncte de la Clinceni. Pentru că era genul de meci din care ai doar de pierdut, iar Rapidul era obligat să demonstreze că a învățat să nu se mai încurce în meciurile cu echipele mici ale campionatului. Asta s-a văzut și în declarațiile lui Gâlcă, care ne-a informat înainte de meci că la Clinceni singurul obiectiv e victoria. Nici suporterii care au luat cu asalt Clinceniul aseară nu concepeau alt deznodământ, deci totul e clar pentru toată lumea, să-i dăm drumul.

Stolz – Braun, Ciobotariu, Kramer, Borza – Keita, Christensen – Dobre, Grameni, Petrila – Koljic.

Două modificări față de etapa trecută: Petrila, refăcut, reintră în primul 11, iar pe poziția de mijlocaș ofensiv (cea care îi da atâtea bătăi de cap), Gâlcă decide să bage fisa Grameni. Cum nici Grameni și nici Christensen nu sunt exact profilul căutat de Gâlcă pentru această poziție, ambii au avut misiunea de urca și de a participa la construcția din zona careului advers.

Mentos în Pepsi

Așa au arătat primele 10 minute ale partidei de la Clinceni. Efervescente, spumoase, un gheizer fotbalistic. Meritul fiind integral al gazdelor, băieții lui Teja având clar misiunea de a lua Rapidul pe sus în debutul meciului. Ocazie în minutul 2, 5 cornere până în minutul 8, astea sunt cifrele băieților de la Metalo în debutul de meci. Treziți din pumni, rapidiștii iau act de tupeul gazdelor și echilibrează. Gavrilaș scoate lovitura de cap a lui Koljic la centrarea lui Dobre din minutul 4, iar din cornerul rezultat Ciobotariu trece și el pe lângă gol. 1-2 la ocazii de gol și e doar minutul 5.

Digi24.ro

Este Ormuz pentru SUA ceea ce a fost criza Suez pentru Marea Britanie în 1956? Asemănări, deosebiri și pericole pentru ordinea mondială

Zece minute a durat entuziasmul gazdelor. Treptat, Rapidul preia controlul jocului, liniile urcă și slăbiciunile din apărarea gazdelor încep să se vadă. Christensen ia o minge din tușă în minutul 16, rezistă atacurilor, intră cu ea în careu și redemonstrează cu acest prilej cât de util e la construcție, dar și cât de complicată e finalizarea pentru el. Mingea respinsă de Caramalău e însă bine urmărită de Grameni, care deschide scorul. Doar 5 minute mai târziu, Borza declanșează sprintul în stânga, îl găsește pe Dobre în careu, dar Gavrilaș reușește încă o paradă spectaculoasă. Christensen preia mingea respinsă de portarul gazdelor, pătrunde și din tușă inventează o pasă lobată care îi oferă lui Koljic șansă de a egala în etapa a șasea numărul de goluri înscrise în tot sezonul regulat trecut.

Digisport.ro

La revedere, permis! Cu cât gonea Gigi Becali în Pipera, în prima zi de Paște

De remarcat și faptul că norvegianul repetă pe același stadion și la aceeași poartă procedeul spectaculos (pasă lobată) transformat în assist. Sezonul trecut la capătul pasei fiind Rareș Pop, în partida cu Slobozia. Jocul pare în controlul Rapidului, valoarea și experiența par și ele să își spună cuvântul, dar e doar o impresie înșelătoare. Pentru că relaxarea își spune cuvântul pe final de repriză. Braun lipsește din peisaj în zona lui de teren, Sava aruncă nestingherit o minge la bara a doua, Stolz îi admiră pasiv traiectoria, Borza arată că încă are probleme când adversarul se demarcă în spatele lui și e 1-2, iar meciul se complică.

However…

E fără discuție pauza lui Teja. Când încasezi gol pe final de repriză, ședința de la pauză chiar e importantă. E clar că adversarul va veni cu încredere peste tine, pentru a marca din nou. Știi că asta se vă întâmpla și iți iei măsurile necesare.

Teoria e clară, practica n-are însă nici o legătură cu teoria. 66% e posesia gazdelor în repriza a doua. Metalo a avut mingea în două treimi din timp, într-o repriză în care Rapidul a suferit cea mai apăsătoare dominare din acest debut de sezon. Gazdele au avut controlul total al jocului în primele 30 de minute ale reprizei, iar asta este îngrijorător, pentru că am văzut asta și la Mioveni și la Miercurea Ciuc. Da, Metalo nu a avut ocazii, probabil calitatea ofensivă și-a spus cuvântul, dar când jocul se desfășoară în preajma careului propriu poți avea oricând surprize neplăcute. Că o paranteză, cu atât mai mare e meritul lui Teja și al băieților săi; construcția din repriza a doua arată o echipă lucrată, o echipă „de antrenor”.

Victoria care îngrijorează

E victorie, sunt 3 puncte în clasament, suntem pe podium după 7 etape. Comparativ cu evoluțiile și rezultatele din trecutul recent, progresul e indubitabil. Istoria contrafactuală e întotdeauna neproductivă, dar momentele lungi de meci în care Rapidul pierde controlul jocului își puteau spune cuvântul și la Mioveni și la Miercurea Ciuc și aseară la Clinceni. Și nu știu dacă ați observat, dar enumerarea aceasta conține numai nou-promovate. Iar fondul problemei constă în constanța cu care Rapidul alternează momentele bune de joc cu cele slabe și consecvența cu care dispare din meci cu zecile de minute.

Cauzele sunt două și le-am tot menționat. De la promovare, Rapidul a fost o trupă educată să NU atace. Tranziția de la o echipă reactivă la una dominantă nu se poate realiza peste noapte și e sigur dificilă și dureroasă. Vechile automatisme se vindecă greu.

Pe de alta parte, lotul are nevoie de implanturi de calitate. În momentele în care adversarul încearcă să te pună cu spatele la zid, e nevoie de oameni cu personalitate și calitate pentru a schimba jocul. Neașteptat, Rapidul a descoperit un atacant în lot (Koljic), dar își caută încă dirijorul de la centrul terenului, dublura de șesar și chiar ceva în zonele laterale.

O altă perspectivă

Nu pot (și nici nu vreau, sincer să fiu) să închei această cronică fără a vă supune atenției și o alta perspectivă asupra reprizei secunde. Un mic tratat de subiectivism, să spunem.

În prima repriză cu FCSB, raportul posesiei a fost 63%-37% pentru Rapid. Aseară, în repriza a doua Metalo a câștigat cu 66%-34%. Practic identic. În derby, în ciuda dominării, Rapid nu a avut nici o ocazie clară de gol în prima repriză, doar șutul de la distanță al lui Dobre oferind ceva emoții. Aseară, Metalo nu a avut nici o ocazie în repriza a doua, în ciuda dominării accentuate. În schimb, Rapid a avut 3 faze clare de poarta – Kramer și Baroan de doua ori. Apropo…excelentă și surprinzătoare pasa lui Jambor la a doua ratare a francezului…execuție de fotbalist. Etapa trecuta toată lumea a lăudat prestația FCSB-ului în prima repriza, maturitatea, experiență și calitatea. După ce a marcat un gol din corner, FCSB nu a mai pus poarta în pericol și a preferat să închidă jocul.

Aseară, la fel de dominat că și FCSB etapa trecută, Rapidul a reușit la rândul sau să închidă jocul, trecând însă în plus de 3 ori pe lângă gol. Să ne înțelegem…Rapidul nu a arătat deloc bine în repriza a doua, mai ales în prima jumătate de oră. Cred că suntem cu toții de acord. Dacă Gâlcă nu vă rezolva această problemă, ea se va reflecta cu siguranță și în rezultate.

Totuși, nedumerirea mea rămâne; cum, jucând exact la fel, FCSB a fost judecata pozitiv?! Pai…suntem obiectivi, sau nu mai suntem?