Bogdan Baratky, îngrijorat după Rapid – Petrolul 1-1: “Punctul de la Dumnezeu”

Primul lucru pe care l-am făcut după meci a fost să-l scot din buzunar pe prietenul Google și să-l întreb despre Keita. Adică despre mijlocașul central cu colanți peste genunchi care a luat cu japca mijlocul terenului, și-a dominat adversarii în toate duelurile și a fost fără dubii omul meciului. Iar răspunsul prietenului meu vine, din păcate, cu vești proaste.

Atât pentru SuperLiga, dar și pentru cei care l-au remarcat, de exemplu, pe Mendes. Mendes fiind, pentru cei care au deschis mai târziu aparatele de radio, mijlocașul central care nu joacă la Rapid din varii motive.

Tidiane Keita este un francez adus liber de contract de la Dunkerque (liga 2, Franța), unde nu era om de bază, și care până la 27 de ani și-a câștigat experiența și pâinea mai ales în ligile 3 și 4 din Hexagon. Pentru ca aseară să fie, de departe, cel mai (bun) fotbalist de pe teren.

O singură modificare așteptată în primul 11 la Rapid – Pop în locul indisponibilului (și aparent neconectatului la competiție) N’Jie, dar și una fortuită – Aioani în locul lui Siegrist, accidentat la încălzire. Așadar, clasicul deja 3-4-3, cu Aioani – Manea, Pașcanu, Ignat – Onea, Hromada, Christensen, Borza – Pop, Boupendza, Petrila

Digi24.ro

Celentano, mesaj-manifest după primul tur prezidențial: „Ne-am întors în Evul Mediu sau la piramide? Alo, faraoane, ce facem?"

Concluzia lui Bogdan Baratky după Rapid – Petrolul 1-1: Angoasa “punctului de la Dumnezeu”

Pe fondul atmosferei de derby istoric, Rapidul începe avântat, dar după 10 minute filosofia “punctului de la Dumnezeu” începe să își spună cuvântul. Filosofia asta are ceva elemente sănătoase la bază, te ferește de multe ori de înfrângere, dar nici nu te învață să câștigi. Și asta nu pentru ca îți lipsește calitatea, ci pentru ca preocuparea de a nu lua gol se transformă într-o angoasă care te împiedică să joci fotbal.

La Rapid angoasa asta a devenit o stare de fapt. Ne-am obișnuit cu ea. Ne-am obișnuit să nu jucăm fotbal, adică. Să apărăm punctul de la Dumnezeu. Nimic nu e mai greu decât să fii nevoit să schimbi obișnuința.

U Cluj, liderul clasamentului, are astăzi 30 de puncte. Adică 1 punct de la Dumnezeu pe etapa de sezon regulat. Dacă începând de astăzi nu mai câștigă niciun punct, rămâne în play-off? Mă tem ca nu. Iata cum filosofia punctului divin e infirmata de matematica.

Bogdan Baratky, după Rapid – Petrolul 1-1: E greu să îți propui să joci ofensiv (și să-ți si iasă) doar sub presiunea timpului sau a scorului.

Jocul se construiește în timp. Șumudică are meritul (incontestabil!) de a fi redresat corabia, de a opri picajul. Dar odată echilibrată corabia (iar acum chiar este echilibrată), trebuia să vedem începutul unui traseu ascendent. Rezultatele au fost bune, ele au adus liniște, dar în loc să le folosim pentru a deveni o echipă dominantă prin joc, ni le-am administrat pe post de anestezic.

Digisport.ro

Anamaria Prodan, după ce Ronald Gavril a devenit campion mondial. ”Sunt unică!”

Cel mai bun meci al Rapidului rămâne acel 5-0 din Giulesti cu Farul. Da, Farul traversează o perioadă slabă, dar atunci a arătat atât de rău și din cauza Rapidului. Un Rapid aflat cu cuțitul la os, care a jucat agresiv și ofensiv aproape tot meciul. Sigur, jucând așa e posibil să pierzi uneori punctul de la Dumnezeu, dar odată ce atitudinea asta devine obișnuință vei băga mai des în buzunar alte două, aduse de zeii fotbalului care răsplătesc întotdeauna jocul curajos.

După primele 10 minute Petrolul a controlat repriza. Keita a împăturit frumos terenul si l-a băgat în buzunar, iar găzarii au trecut de vreo 3 ori pe lângă deschiderea scorului. Cel mai aproape fiind la bara aceluiași Keita, faza la care Aioani a lăsat, la fel ca în multe alte situații din meci, senzația ca putea face mai mult.

Repriza găzarilor, egalul găzarilor

Mai mult, găzarii au avut răbdarea de a bate cornerele la fel, până am înțeles și noi schema. Careul mic aglomerat, minge pe bară a doua întoarsă în centru. Ați prins-o? Nu? Hai ca mai facem o dată. La pauză Pop rămâne la cabine, înlocuit cu Burmaz. Apropo de înlocuirea asta…e mult mai ușor să-l scoți la pauză pe tânărul Rareș decât pe N’Jie…

Revenind, după meci Marius Șumudică a declarat ca a schimbat și sistemul, Rapidul abordând în a doua jumătate un 3-4-1-2.

Greu de văzut totuși (din tribuna cel puțin) așezarea asta, pentru ca toți cei 3 din atac au fost peste tot. Și nu în sensul bun. Mișcarea lor a sugerat mai mult dezordine, asta fiind și una dintre cauzele ineficienței. Marcăm la un corner obținut prin insistența lui Boupendza Unii ar spune fault în atac, eu n-aș fi de acord. E bine ca fructificăm fazele fixe, dar e greu să nu observăm ca Rapid marchează rar din atacuri poziționale.

Din păcate, după doar câteva minute răsturnam găleata cu lapte, când o pasa lungă în spatele său îl surprinde pe Manea, iar ofensivul Pașcanu îl scapă pe Tudorie care înscrie pe lângă un Aioani indecis. Finalul ne aparține, dar nimic nu e clar în jocul Rapidului, așa ca fazele clare de poartă lipsesc. Fără faze de poartă nu prea poți marca, iar fără să înscrii nu prea poți câștiga. Pare logic, nu? Repet premisa discuției: Rapidul avea nevoie de victorie aseară mai mult decât Petrolul.

Bogdan Baratky, după Rapid – Petrolul 1-1: Cazul Boupendza

Oficial avem și un caz Boupendza. Din păcate și pentru el și pentru noi și pentru antrenorul său, Boupendza a reușit “să-și pună Giulestiul în cap”. Aparent fără efort. Natural chiar.

În cea mai slabă și mai haotică prestație de la venirea sa la Rapid, lui Aaron și s-a părut o idee bună să intre în conflict cu tribunele. Dacă nu a înțeles deja, cineva ar trebui să îi explice ca aseară a primit un cartonaș galben, iar cel care i l-a arătat, publicul, și-a pierdut răbdarea și caută deja roșul prin buzunare.

Boupendza a fost golgeter în Turcia din mai multe motive: pentru ca are valoare, pentru ca a jucat 30 din 38 de partide aripa și pentru ca a avut lângă el un vârf de atac de meserie care a băgat-o în ațe de 19 ori sezonul ăla. Dar mai ales pentru ca nu avea simptome de vedeta și nu a luat competiția la preț de matineu.

Prezentat ca “cel mai bun atacant care a jucat vreodată în România”, Aaron a pornit de la bun început cu handicapul așteptărilor uriașe. Asta nu e vina lui. Nu e vina lui nici că insistăm să îl folosim pe un post pe care poate juca, dar nu e postul său de bază. Nu e vina lui nici că a fost prezentat ca vârf, deși postul său nu e ăsta.

Nu e vina lui că nu are un vârf serios lângă el și nici că i se permite să facă în meci de toate și nimic, să fie peste tot și nicăieri. Ieri Aaron a intrat cu și fără folos în zona colegilor săi, a ieșit în banda, în afara careului, dar a lipsit la întâlnirea cu mingea la centrarea lui Onea, pentru că era ocupat să fie altundeva decât o cere postul de atacant.

Dar sigur atitudinea e problema lui.

Ineficiența displace, dar nu enervează. Burmaz a măcinat ineficient 16 etape. Dar e inacceptabil ca într-un meci în care nu-ți iese nimic (OK, se poate întâmpla), 3 atingeri din 4 să fie fanteziste. Si astfel, soluțiile alese (pase, preluari, driblinguri) să fie în permanență greșite. Pentru ca, la plecare, după ce ai iritat gazda la care ești in vizită, să spargi farfuriile, paharele și să fii obraznic cu cei care ti-au tolerat comportamentul deplasat.

După N’Jie, Boupendza e pe cale să devină o problemă. În cazul lui chiar e păcat, pentru ca are calitate și dorință de a juca fotbal. Dar jocul său trebuie ordonat și neapărat trebuie să ne hotărâm ce anume cerem de la el. Și să îi oferim un rol în consecința. Dar mai ales să îi explicăm care e statutul său și să îi desenăm limite clare. Altfel, ni se va urca în cap. Iar Giulestiul nu digeră (era să scriu, ma scuzați, halește) asta.

Momentul sezonului. Sezonul se joacă în două săptămâni

E un moment dificil al sezonului. Încă nu e unul critic, dar e foarte important și trebuie să simțim importanța momentului.

E momentul în care vedetismul trebuie eradicat atât în vestiar cat și în iarba, pentru a salva atmosfera.

E momentul să înțelegem ca “punctul de la Dumnezeu” e doar o etapă în dezvoltarea personalității unei echipe și Rapid a cam depășit etapa asta, dacă într-adevăr își propune rezultate importante.

Sezonul se joacă înainte de Crăciun, nu după Revelion. Cupa și play-off-ul se decid până în sărbători; să nu ne amăgim crezând ca vom repara în ianuarie, la minus 5 grade, după pregătirea din Dubai, ceea ce (Doamne ferește!) vom strica în Decembrie.

Nimic nu e pierdut, totul e de câștigat! Cu curaj si determinare!