Bogdan Baratky, „îngrozit” de ce a putut să citească pe site-ul oficial al clubului Rapid: „Expresie a unei cronice inadecvări”

Fotbalul e un fenomen complex; cu siguranță mult mai sofisticat decât ar putea părea la o primă și superficială vedere. Complexitatea fotbalului vine, printre altele, din evoluție. Și, desigur, nu evoluția în sine e problema, ci direcția acestei evoluții. Mai exact, vorbim despre o evoluție în doi pași: primul, transformarea într-un business. Al doilea, globalizarea acestuia.

Editorial Bogdan Baratky Tudor: Fotbalul, un fenomen și trei componente

La naștere, fotbalul a avut doar două componente – jocul în sine și comunitatea în care apare și se dezvoltă clubul. Astăzi, evoluția societății ne obligă să luăm în calcul o a treia componentă, fără de care fotbalul, din păcate, nu mai poate exista – banul. Combustibil al societății moderne, banul pune în mișcare și menține în viață (și) fotbalul. Astfel, pentru a avea o imagine completă și corectă a fenomenului, trebuie obligatoriu să acoperi toate cele trei componente – sportiv, financiar și social.

Cel mai adesea dezbatem jocul. Transferuri, sisteme, tactică, jucători, antrenori. Uneori (într-adevăr, din ce în ce mai des), ne oprim și asupra zonei financiare. Zona în care limitarea e pur tehnică, adică depinde de nivelul de expertiză și înțelegere. Aproape niciodată însă nu discutăm cu seriozitate componenta socială. Rezultatul? Riscam să nu înțelegem “poza” actuală a fenomenului, realitatea sa de astăzi. Sau să tragem o concluzie greșită.

Dacă despre joc discutam săptămânal, atât înainte, cât și după meciuri, vă propun să ne găsim împreună timp și pentru celelalte două componente. Pe care le vom dezbate și separat, dar și împreună, pentru că de cele mai multe ori se întrepătrund, coexistă, se influențează reciproc. Vom pune sub lupă fotbalul autohton, dar îl vom compara întotdeauna cu cel internațional, pentru a înțelege direcțiile și diferențele. Vom discuta despre rapoarte financiare, modele de business, dar și despre cum sunt adaptate acestea specificului cluburilor. Pentru astăzi, ca aperitiv, trei exemple.

Digi24.ro

Un controlor a fost ucis de un pasager fără bilet: „Zi neagră pentru toţi lucrătorii feroviari din ţară”

Ce a citit Bogdan Baratky pe site-ul oficial al Rapidului. Ce l-a scos din sărite, de fapt: „Companie și clienți”

Pe site-ul Rapidului, în secțiunea “Joburi” ne întâlnim cu un anunț de angajare. Printre responsabilități – “promovarea valorilor și imaginii companiei în relația cu clienții”.

Digisport.ro

Surpriză uriașă! La doar opt minute de la startul Jocurilor Olimpice de iarnă, toată lumea a rămas fără cuvinte

Ar fi mai multe de povestit în legătură cu textul, dar rămânem la sintagma de mai sus. Desigur, expresie a unei cronice inadecvări, “compania” este clubul Rapid, iar “clienții” sunt, desigur, cu preponderență suporterii și simpatizanții rapidiști. Clubul este, (aproape) peste tot în lume, un copil al comunității. Comunitatea asta poate fi un oraș, o fabrică, o universitate, un grup de oameni aduși laolaltă de interese și activități comune. Sigur, această regulă a fost pervertită în România de după al doilea război Mondial, atunci când mecanismul înființării unui club de fotbal a fost la rândul sau modificat. Dar, din fericire, nu e cazul Rapidului.

Rapidul s-a născut într-o comunitate (socială și profesională), a depășit în timp granițele acesteia și a dat naștere la rândul sau unei comunități mult mai mari, la nivel național, construită în jurul Rapidului. Haideți să repetăm: comunitatea dă naștere unui club, care la rândul său produce, în peste un secol de existență, o comunitate mult mai mare și mai complexă decât cea care i-a dat viață. Vă invit să identificați mecanisme sociale similare, de amploare comparabilă, în jurul dumneavoastră; mă tem că vă dau greu…

Ei bine, această comunitate, creată și șlefuită de un secol de evoluție, are cu siguranță niște valori. Valorile sunt acel “ceva” care ne strânge și ne menține împreună de 103 ani. Acum, pentru ca business-ul construit în jurul acestei comunități să fie unul de succes, este obligatoriu să cunoști și să înțelegi aceste valori. Și mai ales să fii, în primul rând, conștient de existența acestei comunități.

Bogdan Baratky, „îngrozit” de asocierea Rapidului cu o companie

Corporațiile, societățile comerciale, pentru a maximiza business-ul, încearcă să creeze comunități, își definesc valori și le comunică. În fotbal în general și în cazul Rapidului în mod special, aceste etape au fost demult parcurse. Comunitatea există, valorile sunt acolo. Nu trebuie reinventat sau schimbat nimic. Și vom vedea în materiale ulterioare cum sunt preluate și comunicate aceste valori în fotbalul internațional. De aceea este atât de îngrozitor de inadecvat să persiști în a vorbi, în contextul Rapidului, despre “companie” și “clienți”. Această inadecvare în formă continuată este în fapt expresia unei totale lipse de înțelegere a noțiunilor “comunitate”, “suporter” și o absolută necunoaștere a valorilor aceste comunități.

Fapt demonstrat de rubrica “aptitudini necesare”, care nu are absolut nici o referire la apartenența la comunitate, sau la valorile acesteia. Iar problema este că fisurile care apar în relația comunitate – “companie” se văd întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, în rapoartele financiare. Rezultatele sportive pot masca uneori asta; atunci când rezultatele sportive și încasările de la “clienți” sunt invers corelate problema e evidentă.

Comparația cu suporterul britanic

“E forma lor de protest. Nu pot să le cer suporterilor să se comporte ca cei din Anglia. Noi suntem români, nu englezi”. Aceasta a fost reacția președintelui FCSB la protestul galeriei de la partida cu Fenerbahce. Revin la mecanismul de mai sus. Mecanismul prin care este creat clubul, comunitatea din jurul acestuia și valorile sale. Valori la care, în timp, aderă alți “clienți”. Atâta vreme cât rezultatele și trofeele sunt cele mai importante valori, e cât se poate de firesc ca absența lor să atragă astfel de reacții.

“Noi nu suntem englezi”. E cât se poate de adevărat, nu suntem englezi. Ceea ce ne diferențiază (pe acest subiect) este mecanismul de mai sus – comunitatea care creează fotbal, fotbal care la rândul său creează comunități. Tradiția, la care adesea facem referire și care în fotbalul românesc este confundată cu palmaresul. Confuzie deloc întâmplătoare, cultivată în timp tocmai pentru a masca absența mecanismului (firesc în fotbalul cu tradiție reală) de mai sus.

Pentru a deveni „englezi” e nevoie de (mult) timp, de înțelegere a diferențelor și de o strategie adaptată culturii locale. A da jos de pe soclu valorile “trofeu” și “rezultate”, înrădăcinate în zeci de ani în memoria colectivă, e un proces dificil, care poate avea succes doar dacă poți construi o comunitate în jurul a altceva în afara rezultatelor.

Tragedia suporterilor greci

Recent am fost martorii unei tragedii ieșite din comun, care a declanșat valuri enorme de emoție și compasiune. Cei 7 tineri dispăruți în accident au îndoliat și îndurerat nu doar familiile și pretenții, ci și comunitatea din care făceau parte. 200 de suporteri greci au venit la spitalul din Timișoara, alte mii s-au strâns pentru a-i plânge acasă, în Salonic.

Este, la o scară mult mai mare, reacția unei familii. O comunitate de oameni apropiați prin credințe și valori au pierdut în condiții dramatice niște apropiați, iar acest eveniment a declanșat o reacție instinctuală de apropiere. La greu, la necaz, oamenii au nevoie să fie unii lângă alții, să își fie suport reciproc. A asimila acești oameni cu niște clienți și a considera că interesul lor este centrat pe o companie, este, într-un astfel de context, o adevărată blasfemie.

Da, fotbalul de astăzi este un business și încă unul care trebuie să fie în mod obligatoriu profitabil pentru a susține fotbalul. Dar business-ul din spatele fotbalului e obligat să înțeleagă comunitatea căreia i se adresează și să o respecte vorbind pe limba ei. Afacerea și comunitatea trebuie să fie complementare, nu antagonice. În beneficiul ambelor