Bogdan Baratky, intrigat de Alex Dobre, căpitanul Rapidului proaspăt chemat la națională: „Există totuși o problemă la el”

Etapa trecută atât Rapidul, cât și UTA, au oferit suporterilor injecții cu adrenalină pe finalul meciurilor. E adevărat, cu deznodământ diferit. Fericit pentru Rapid, victorios la Clinceni în ciuda dominării gazdelor, trist pentru UTA, egalată pe final de Slobozia. Ambele cu o primă repriză bună, ambele dispărute în mod inexplicabil din joc în a doua jumătate.

Ce a sesizat Bogdan Baratky la Alex Dobre la meciul Rapid – UTA 2-0

Întrebarea serii era, așadar, cine va reuși să regleze problema inconstanței. Răspunsul, pentru aceia dintre dumneavoastră care nu au urmărit partida din Giulești e fără echivoc: Rapidul lui Gâlcă. Și detaliez, pentru că meciul ăsta are o poveste interesantă, mai ales când îl urmărești pe telefon, din Grecia, iar rezultatul îți face concediul și mai frumos decât era deja.

De dimineață mi-a atras atenția tricoul bucătarului de la taverna la care sunt client fidel de aproape o săptămână. Pentru că mesajul imprimat pe bumbacul alb zicea așa: “It’s never luck, it’s always God”. Eu rămân credincios ideii că Dumnezeu nu este neapărat preocupat de fotbal, dar ceva dreptate îi dau lui Giannis; când faci lucrurile cum trebuie, universul e atent și te răsplătește.

Da, Rapidulețul a avut și șansă în acest debut de campionat, dar nu norocul ne-a adus pe podium. Ci, îmi cer eu scuze pentru vorba asta dusă în derizoriu de trecutul recent, lucrul bine făcut. De Gâlcă, desigur, în fața căruia trebuie să ne scoatem pălăria pentru aceste opt etape. Antrenor care iată, ne obliga să avem încredere în sezonul pe care Rapidul îl propune.

Digi24.ro

De ce nu poate elita de la Kremlin să-l înlăture de la putere pe Putin și ce poate face Occidentul ca să grăbească prăbușirea regimului

Departe de casă, meciul vine întotdeauna la pachet cu emoții parcă amplificate de distanță. UTA e nucă tare, Mihalcea a avut la Arad impactul lui Gâlcă din Giulești, va fi meciul naibii! Astea erau gândurile care m-au bântuit la plajă toată ziua. Da’ de unde… Meciul nu a avut istoric; cea mai echilibrată încleștare urmând să se dea de fapt intre naturelul simțitor al subsemnatului și comentariul transmisiei TV…

Digisport.ro

Cristi Chivu i-a lăsat fără cuvinte pe italieni, după festivitatea de premiere: ”M-au tras și m-au împins. Eu nu am vrut”

O repriză cât de cât…perfectă!

Aioani – Braun, Ciobotariu, Kramer, Borza – Hromada, Keita – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic. Două modificări față de etapa precedentă. Hromada redevine titular alături de Keita, iar Aioani reintră în poartă. Mă bucur pentru el, dar mă bucur și pentru mine, că am anticipat schimbarea imediat după partida cu Metalo. Prin schimbarea asta Gâlcă transmite un mesaj clar: nu are idei preconcepute și e fair în relația cu jucătorii săi.

Giuleștiul, cu tribunele pline de oameni îmbrăcați în tricourile echipei, arată ca un stadion britanic pe vechi. Stadionul emană o energie bună, se simte până aici, în singura insula românească – teritoriu lăsat grecilor în administrare pe perioada iernii. Mă concentrez pe imn, dar comentatorii se încăpățânează să caute motive pentru a vorbi peste tradiția Giuleștiului.

Într-un fotbal care își exhibă complexele de mic provincial extaziat la poarta stadioanelor renumite din Vest, alegem în mod deliberat să ciuntim anvergura și frumusețea tradiției din fotbalul autohton, în rarele ocazii când o întâlnim. De ce facem asta? Pentru că putem, desigur.

În iarbă, Rapidul joacă singur. Dobre are două șanse, iar Petrila cere penalty la o pătrundere în careu. Comentariul se petrece din studio, ne spune unul dintre domni, încercând să justifice faptul că nu poate distinge intre aut de margine și corner. Prilej pentru mine să constat că deși plătesc bani grei pe produsul fotbal, televiziunile sunt aparent în pas cu trendurile de pe piața muncii, manifestând deschidere pentru prestațiile remote și concepte ca work-life balance.

Următoarea stație, work from home, cu peronul pe partea stângă. În ciuda distanței, povestitorii meciului văd excelent, direct “pe direct”, că nu e fault la Petrila.

Se face 1-0 în minutul 13, după 13 minute în care Rapidul a stat doar în terenul advers. Consecventă cu sine, UTA reușește performanța de a încasa două goluri aproape identice în două meciuri consecutive. De data asta Ciobotariu îl pierde prin careu pe omul său de marcaj și înscrie cu o lovitură curată de cap de pe linia careului mic, din centrarea lui (cui altcuiva?!) Petrila.

„E momentul să aflăm că Pașcanu a pierdut tricoul de titular”

E momentul să aflăm că Pașcanu a pierdut tricoul de titular (eram efectiv pierduți fără informația asta), dar va reveni în primul 11 fix atunci când Gâlcă va trece la sistemul cu 3 fundași centrali. E vorba despre Constantin Gâlcă, antrenorul care în 8 etape nu a folosit niciodată acest sistem. Și nici nu a transmis vreun semnal (fie el și subliminal) că ar intenționa să facă așa ceva. Padula se accidentează, în locul sau intră Alomerovici și intră atât de bine încât mă surprind întrebându-mă cu halba de bere în mână de ce ai prefera un fundaș stânga de picior drept când ai în lot o astfel de soluție.

Mihalcea a venit în Giulești hotărât să blocheze benzile Rapidului, dar socoteala de acasă e dată peste cap nu de accidentarea lui Padula, ci de…Costache. Probabil simpaticul arădean a ascultat cu mare atenție podcastul în care Raț descria cooperarea sa fotbalistica cu Mutu și a pus totul în practică întocmai. Cum…nu știți?! Povestește Raț că îl tot ruga pe Mutu la națională să coboare, să îl ajute în apărare…Răspunsul lui Mutu, antologic: “să te ajut? Pai ce…ai vreun bagaj…cari vreo greutate?!”

O singură privire i-a fost suficientă lui Costache pentru a observa că Țuțu n-are bagaj de mână, drept pentru care i-a acordat încrederea sa. Totală. Astfel, Borza și Petrila și-au făcut talentul în zona aia până a ieșit de 2-0. Faza începe de la Ciobotariu, în terenul Rapidului, mingea ajunge la centru la Koljic, pasă scurtă la Dobre, deschidere în stânga la Christensen (admirată sincer de Costache), pas la Petrila, învăluire Borza, centrare în gura porții, de unde același Dobre (venit de la centru) marchează. Transformarea lui Dobre în vârf și demarcarea la prima bară fiind în mod evident o mișcare lucrată și cerută de Gâlcă, pentru a dejuca marcajul la Koljic.

Dobre și lipsa de personalitate

Există totuși o problemă la Dobre ăsta… Slavă comentariului, ca îmbătrâneam si habar n-aveam de ea. Se vede de la o poștă că nu are personalitate; imită. Asta e cusurul lui. Adică e și păcat…așa fotbalist bun, să nu aibă el o altă celebrare a golului…Mare păcat…E 2-0 și totuși îmi vine să plâng.

Am și uitat golul lui Dobre; tot ce-mi doresc e să nu-l mai văd bucurându-se așa! Mi-e și rușine…mă rog în gând ca VAR-ul să intervină și să anuleze acest gol…cred că voi avea insomnie la noapte…Offf, Doamne…

Ce s@#e, domnișoară?!

Giuleștiul arată a stadion de fotbal, se aude ca un stadion de fotbal, deci este un stadion de fotbal. Moment în care se întâmplă un fapt pe cât de nemaîntâlnit pe un stadion de fotbal, pe atât de regretabil. Publicul salută o rudă de gradul 1 a Bătrânei Doamne, exact în momentul în care regizorul transmisiei are nefericita inspirație de a oferi un prim plan cu o domnișoară blondă. Salutul se citește pe buzele domnișoarei, fapt ce declanșează în studio o criză spontană de deontologie si civism. “Ce s@#e, domnișoară?!” – este replica rostită cu vocea gâtuită de o revoltă cu greu reprimată.

Replică ce precede un binevenit moment de educație civică, un adevărat discurs-manifest în care diverse entități sunt invocate și somate să ia masurile care, fără îndoială, se impun. Personal, aleg să mă delimitez de astfel de manifestări absolut reprobabile și țin să precizez că “I was yesterday years old” când am aflat că se înjură pe stadion. Nu, serios…informația asta mi-a dat, desigur, universul peste cap și evaluez acum serios ideea de a mă îndepărta de acest fenomen nociv, cu valențe profund antisociale.

Subit, realizez indecența ipostazei în care mă aflu. Bermude, sandale, tricou. Nebărbierit de 3 zile. Rușinat, fug în cameră, arunc o cămașă pe mine, mă bărbieresc urgent și revin la terasă tocmai la timp pentru a afla că numitul Keita e împrumutat la Rapid. Cine l-a împrumutat și cu ce sumă…ăsta e primul gând care-mi trece prin cap…

Experimentez un sentiment inexplicabil de vinovăție și simt nevoia să vorbesc cu un mental coach. Dar de unde naiba mental coach la o terasă pe plaja din Thassos?! Nu-mi rămâne decât să cer încă o bere să-mi revin din uluială și să continui bulversat vizionarea. Pauza vine la timp…efectiv nu știu cât mai rezistam în tensiunea asta emoțională…

Repriza jocului matur

Redevenind brusc serioși (știu, e greu, dar vă rog faceți asta pentru mine), chiar am evut emoții la pauză. Vă urma o cădere după aceasta excelentă primă repriză? Mihalcea e cel care mută. Costache rămâne la cabine să asculte și partea de podcast în care Mutu spune că nu coboară pentru că poartă 10 pe spate, Abdallah e mutat în extremă, iar vârf împins intră Coman. La mijloc Mino Sota îi ia locul lui Popescu.

UTA are inițiativa, dar Rapid controlează jocul. Nu e o dispariție din joc, e un pas înapoi deliberat și controlat. Mingea e lăsată arădenilor, dar Rapidul închide bine. Scorul ocaziilor e 1-1 (Petrila, respectiv Abdallah), dar cel de pe tabelă rămâne nemodificat. Se termină 2-0, o victorie mult mai simplă și mai clară decât ne așteptam înainte de meci. Da, era bine să mai marcăm o dată, să închidem meciul, dar asta e probabil pasul următor.

Urmează pauza. Tradiția spune că pauzele competiționale nu ne priesc, dar începutul ăsta de sezon e drăguț cu noi și ne ies toate. Și dacă tot ne ies toate, poate ies și vreo 2 transferuri pe final de mercato. Nu de alta, dar e chiar păcat să nu profităm de conjunctura asta. Și de ce construiește Gâlcă, cel care riscă să ne devină simpatic cu tot cu zâmbetul lui introvertit.