E luni, e ora 21:00, afară miroase a toamnă târzie, Botoșaniul încă ne bântuie, clasamentul ne deprimă, dar stadionul continuă să se umple, semn că în Giulești până și sintagma “sindromul Stockholm” poate căpăta conotații pozitive. E seara în care s-au dezlănțuit toate stihiile și s-au dezlegat toate blestemele; Rapidul a spart (în fine!) gheața acasă, a dat 5 și a rezolvat meciul după o jumătate de ora de joc. Dar cel mai important este că suporterul rapidist a redescoperit bucuria fotbalului după un meci în care Șumudică și-a regăsit inspirația. După foarte mult timp, o seară cu plus pentru toată lumea!
Vecine de subsol, cu doar 13 puncte în 12 etape, ambele echipe sperau să își revină într-un meci cu un adversar aflat în degringoladă. Dacă oaspeții se bazau mai mult pe istoricul recent al întâlnirilor directe, speranțele Rapidului se legau de debuturile îndelung așteptate. Da, N’Jie și Boumpenza au avut o contribuție importantă la seara (aproape) perfectă a Rapidului, dar aș spune că de data asta artizanul victoriei a fost Șumudică. Probabil nu e întâmplător faptul că seria neagră a Rapidului în Giulești s-a încheiat odată cu pana de inspirație care s-a ținut scai de Șumudică de la revenire.
Am citit primul 11 de câteva ori înainte de meci și tot nu eram sigur de formula aleasă de Șumudică. E 4-2-3-1 cu Onea în extrema dreaptă și N’Jie în spatele vârfului? Ei bine, nu! E 3-4-3, adică un pariu de totul sau nimic, un fel de “toți banii pe ofensivă”. Un pariu riscant, dar câștigător și încă în stil mare. Bine ai revenit, inspirație!
Așadar, Rapidul și Șumudică și-au jucat soarta cu Siegrist – Manea, Săpunaru, Pașcanu – Onea, Hromada, Christensen, Borza – N’Jie, Boupendza, Petrila. Cu Onea pe postul lui Bădoi și cu Borza în rol de Karamian. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele și au urmarit filmul pe sărite, nu e formula lui Lennon decât dacă numărăm doar fundașii centrali. Este, dacă vreți, formula uefantastică, dar cu tușe groase în benzi, acolo unde flancurile Borza-Petrila și respectiv N’Jie-Onea ne-au dezlegat cununiile și ne-au rearanjat chakrele. Este, dacă îmi permiteți o opinie personală, sistemul perfect pentru Onea, pus într-o poziție care îi scoate cel mai bine în evidență calitățile.
Condiția fizică s-a reparat, iar atitudinea a redevenit ingredientul minune din jocul Rapidului. “Panterele”, încă incomplet integrate, nu au avut realizări personale în meci, dar au dat echipei exact ce i-a lipsit în acest sezon: siguranță și încredere. Încrederea că acolo în față sunt oameni care știu ce au de făcut, nu se tem de minge, o caută și o pot controla indiferent de situație.
Pe faza ofensivă Onea și Borza sunt pozitionați sus, în poziție de mijlocaș, rezultând niște flancuri super-ofensive ale Rapidului. Asta a fost problema de olimpiadă pe care Șumudică i-a servit-o lui Hagi și care a destabilizat Farul. Constănțenii nu au extreme, iși bazează jocul ofensiv pe tridentul Radaslavescu-Alibec-Grigoryan, iar Șumudică a speculat asta. A lăsat defensiva în sarcina celor 3 fundași centrali și a închizătorului Hromada și a făcut tranziția de la infanteria ușoară a lui Moldovan la cavaleria cu care a lovit flancurile oaspeților. În atac N’Jie a avut multă libertate, fiind jucătorul care s-a mișcat continuu din bandă în centru și în spatele vârfului.
Borza e cel care deschide balul, în minutul 13, cu un șut plasat cu dreptul, din marginea careului, după un dribling cu stângul. De remarcat poziția din care marchează, din centru, din pasa extremei Petrila, poziție câștigată prin poziționarea din acest 3-4-3 gândit de Șumudică.
Meciul se joacă practic la jumătatea primei reprize, într-o succesiune de trei faze. Mereu cu chef de joc in Giulești, Alibec profită de greșeala lui Săpunaru, îi fură mingea și îl servește ideal cu călcâiul pe Radaslavescu. Scăpat singur cu Siegrist, tânarul marinar se pierde cu firea, întârzie finalizarea și îi permite lui Manea să blocheze șutul. Câteva minute mai târziu, Nedelcu iese accidentat, dezechilibrând un mecanism deja gripat. În fine, în minutul 30 Petrila majorează scorul, după o minge câștigată în zona careului prin pressingul și colaborarea N’Jie-Boupenza, cu Christensen responsabil de assist.
Scorul pauzei e stabilit de Pașcanu un fundaș cu lipici la gol, cu un vole din mijlocul careului, la un corner obținut tot de el după un șut de senzație scos greu de Buzbuchi. E 3-0, iar meciul e jucat nu doar din pricina scorului, ci (mai ales!) după aspectul jocului. Rapidul a arătat atitudine, determinare, s-a prăvălit timp de 45 de minute peste un adversar căruia nu i-a lasat nici o șansă. Mereu cu soluție de pasă în zona careului advers, rapidiștii au zburdat efectiv, lăsând senzația că pot marca la fiecare fază de atac.
Pauza nu a schimbat nimic. La adăpostul scorului, Rapid lasă deliberat mingea adversarului, dar Farul chiar e într-o pasă proastă. Zero ocazii, zero șuturi pe poartă – asta este, pe scurt, explicația unui eșec de proporții, în care doar Alibec a ieșit în evidență prin atitudine și valoare.
În minutul 72 Manea semnează faza meciului. Oprește prin deposedare un atac al Farului la limita careului propriu, urcă apoi cu faza și oferă nou intratului Dobre o pasă de gol de la linia de la centrul terenului. Alex rupe brazda în dreapta, pătrunde în careu, se uită la poartă și îl execută pe Buzbuchi la colțul lung. Golul 5 vine pe final, pe un teren rarefiat de eliminările lui Dănuleasa și Hromada (intrare necontrolată și inutilă care știrbește seara perfectă a Rapidului). Micovschi își trece și el în cont o pasă de gol pentru același Alex Dobre (ce debut!), care marchează din poziție de vârf. E 5-0 și putem spune că suntem chit cu pescărușii după diferența de 5 de acum două sezoane.
A fost meciul descătușării. Scorul e corect și explicabil prin faptul că Rapid, a “tras” cu toate armele din dotare și din toate pozițiile. 3 noi achiziții (și toți suspecți de valoare fotbalistica), atitudine, ambiție, condiție fizică și un sistem nou, super-ofensiv. Cu un sezon la fel de cenușiu ca al Rapidului, Farul nu a avut practic nici o șansă în Giulești aseară. Dacă la Botoșani Rapid a fost echipa păcii, pierzând fără să ia macar un cartonaș galben, aseară, în condițiile unei victorii cu 5 goluri, excesul de adrenalină ne-a adus 5 galbene și 1 roșu. E și asta o explicație a victoriei fără dubii. Când ambele echipe joacă cu atitudine, luptă cu ambiție, câștigă valoarea. Când și atitudinea, ambiția și valoarea sunt de partea unei combatante, se pune doar problema scorului
Urmează FCSB și Șumudică are o săptămână complicată. Pentru că trebuie neapărat să scoată din mintea baieților săi scorul cu Farul și statistica ultimilor ani din meciurile directe. După meci, Petrila spera că ne-au mai rămas goluri și pentru duminică. Eu sper ca Șumudică să fi păstrat inspirație și pentru derby. Sistemul a făcut diferența ieri, dar va funcționa el și cu o trupă cu benzi puternice? După debutul exploziv al lui Dobre, va reuși Șumudică să îi facă loc și lui Pop, (o investiție a clubului) pe un post pe care si N’Jie face concurență? Fără Hromada, cine va asigura echilibrul la mijloc? Multe întrebari, multe dileme, dar și mult optimism după seara de ieri. Pe care trebuie neapărat să construim!