Bogdan Baratky le răspunde contestatarilor cu o statistică uluitoare după Rapid – Unirea Slobozia 2-1: „Nu, ăsta nu e noroc!”

Dimpotrivă – un rezultat final de 1-1, scor spre care se ducea meciul în prelungiri, ar fi fost ghinion în stare pură. Posesia poate păcăli, dar 30 (treizeci!) de șuturi într-un meci, 8 cornere și 2 bare explică perfect istoria partidei.

Presiunea Rapidului

Rapid era obligată, condamnată să câștige acest meci pentru a rămâne cu șanse în lupta pentru play-off. Dacă mă întrebați pe mine (și dacă nu mă-ntrebați, tot vă spun), Rapid e sub o presiune pe cât de artificială, pe atât de inevitabilă.

Inevitabilă, pentru că 3 ani de investiții, cu milioane cheltuite și zeci de jucători transferați te obligă să pretinzi play-off-ul. Artificială însă, pentru că obiectiv discutând valoarea actuală a lotului nu permite mai mult decât un rol de arbitru în play-off. Astfel încât un obiectiv realist pentru finalul de sezon ar fi Cupa, iar unul obligatoriu ar fi evaluarea lotului în perspectiva următorului sezon. Dar suntem în Giulești și n-am fi Rapid dacă n-am face o epopee dramatică dintr-un meci cu Slobozia.

Frustrare a la Cluj

La 3 zile după meciul de la Cluj, principala preocupare a lui Șumudică era aceea de a scoate lotul din starea de frustrare indusa de brigada de specialiști în arbitraj care știu de ce nu se fluieră fault când se aplică tălpi pe glezne. Frustrare a la Cluj, cum s-ar zice. Și, după cum a început meciul, cu un Rapid mai degrabă apatic, aș zice că mai degrabă nu a reușit. Totuși, dacă ai frecventat meciurile Rapidului post-faliment, stii bine că începuturile de meci sunt o suferință cronică a Rapidului. Pancu, Regie, Liga 2…încă de atunci aveam nevoie de minim un sfert de oră să intrăm în meci. Iar dacă am spus „Liga 2”, Șerbănică e un alt element care mi-a amintit de perioada aceea…de bătăliile cu Miovenii…ce vremuri…

Digi24.ro

Cine sunt fotbaliștii celebri din România care au fost păgubiți în schema Nordis. Au de recuperat sume uriașe de la Vladimir Ciorbă

Aioani – Braun, Pascanu, Ciobotariu, Borza – Christensen, Kait, Emmers – Pop, Burmaz, Petrila.

Orice poți spune despre antrenorul Șumudică, doar că rămâne prizonier al unui sistem nu. Sub presiunea victoriei, Șumi alege (logic), un sistem cu 4 fundași, pentru a câștiga un om în plus la mijloc. Cu Ankeye pe bancă, Burmaz primește una dintre ultimele șanse la titularizare, în timp ce “omul în plus” de la mijloc e Emmers, despre care ne încăpățânam să credem că ne poate ajuta.

Bară în minutul 2, gol în minutul 6 – acesta e rezumatul startului de meci. Ambele in contul oaspeților, care profită de lipsa de reacție a Rapidului și fac meciul interesant pentru spectatorii neutri și pentru suporterii Petrolului.  Pașcanu, decis să păstreze linia evoluției de la Cluj, lasă balonul în bagajul de cală și îi permite lui Yusov să îl execute pe Aioani din mijlocul careului. Ce poate fi mai frumos decât să începi un meci în care victoria e singura opțiune de la 0-1?

Titularizat surprinzător după accidentare, Petrila e cel care dă semnalul revenirii, cu un șut extraordinar în bară, iar Kait egalează cu capul după un corner. Partida are ritm, se aleargă mult, repriza e controlată de Rapid, dar Slobozia plimbă frumos mingea în zona careului advers atunci când are ocazia. Poate lucrurile ar fi intrat pe un făgaș normal dacă Burmaz nu ar fi prizonierul unui blocaj psihic din care evadarea pare imposibilă. Ba chiar improbabilă.

Mutările pauzei

Exasperat și lămurit, Șumudică mută la pauză. Ies Burmaz, Emmers și Pop, intră Ankeye, Gojkovic și Dobre. Schimbări logice, schimbări făcute la timpul lor. Urmează o dominare și mai accentuată a Rapidului, cu o sumedenie de atacuri și faze periculoase la poarta lui Rusu. Dar și cu un șut deviat al Unirii, deviat in extremis peste bară de Aioani. Din păcate Ankeye nu pare conectat la meci și reușește doar să demonstreze de ce nu a primit mai multe șanse la Genoa, iar Petrila (cel mai periculos om de atac al Rapidului) rămâne fără benzina după minutul 60.

Digisport.ro

FOTO Dispare vechiul stadion și se va construi o ”bijuterie” de 135.000.000€ în România: anunțul așteptat de locuitorii orașului

Șumudică trage ultimele două gloanțe în minutul 75, trimițându-i în teren pe Grameni și N’jie, dar meciul pare înghețat de tragerile de timp ale oaspeților și lipsa noastră de luciditate. Da, atunci când marchezi golul victoriei în prelungiri trebuie să admiți că ai avut șansă. Dar să nu câștigi meciul după o astfel de dominare și după atâtea ocazii ar fi fost o mare, o uriașă nedreptate.

Mereu am fost de părere că Dumnezeu are multe alte treburi mult mai importante decât fotbalul; dar ceva zei păgâni sigur sunt microbiști și la fel de sigur e că unul dintre ei a fost impresionat în seara asta de suferința noastră. Dar și de transpirația lăsată în iarbă de rapidiști, care au alergat ireproșabil după golul izbăvitor. Apropo de asta, cu toate pățaniile sale, cantonamentul din Dubai pare să fi încărcat bine bateriile unei echipe care în prima parte a sezonului exact la capitolul fizic a suferit.

Victoria vine când nimeni nu se mai aștepta, pe traseul Gojkovic – Dobre, ultimul finalizând ca un veritabil număr 9. Am spus „număr 9”? Cred că în astfel de situații e N’Jie de ajutor. Când mingea se joacă în careul advers, sau în preajma lui, tehnica și luciditatea camerunezului își pot spune cuvântul.

Când tratezi fotbalul cu respect, fotbalul te răsplătește

Ambiția, dăruirea și dorința au fost răsplătite. E lecția pe care fotbalul a predat-o astăzi în Giulești. La Cluj am încasat golurile atunci când nu am fost preocupați să jucăm fotbal. Cu Slobozia am fost taxați când am încercat să jucăm un fotbal apatic. Dimpotrivă, când l-am tratat cu respect, fotbalul ne-a zâmbit și ne-a răsplătit cu 3 puncte.

„Capul sus și…curaj! Avem cu toții nevoie de ingredientul ăsta. În teren, pe banca și în tribune. Curajul nu rămâne niciodată nerasplătit!”. Așa am încheiat cronica scamatoriei cu arbitri de la Cluj. Ce ziceți? A avut dreptate poetul?

Sezonul ăsta, ce a mai rămas din el, ne permitem să fim curajoși. Hai să jucăm cu curajul nebun al atacurilor din repriza a doua. Ce ni se poate întâmpla? Ce avem de pierdut? Serios! Ce avem de pierdut?!

Ce-ar fi să facem un sezon memorabil?

Curajul e singurul înlocuitor eficient pentru valoare. Meciul ăsta e genul de întâmplare care poate schimba istoria. Ce-ar fi să facem un sezon memorabil? În cel mai pur stil Giuleștean! Cu fotbalul jucat în ultimele 80 de minute ale partidei cu Slobozia, riscăm să ne bucurăm anul ăsta așa cum nu am mai făcut-o de mult. Si să ne recâștigăm spiritul! Doar de noi depinde!