Înfrângerea naționalei în Bosnia a născut o vie emoție. Surpinzător însă (sau poate nu), forma (dezbaterea pe teme extra-fotbal) a părut mult mai importantă și mai ofertantă pentru opinia publică decât fondul (fotbalul în sine). S-a discutat atât de mult despre atmosfera ostilă de la Zenica, încât orice tentativă de a aborda din nou subiectul se poate lesne transforma într-o indubitabilă dovadă de inadecvare. Și totuși…
Un stadion ostil a scandat în repetate rânduri „țiganii, țiganii” la adresa oaspeților, iar asta a indignat opinia publică din România. Presa sportivă (și nu numai) a dezbătut subiectul, a comentat, a acuzat, a înfierat. Ce s-ar mai putea spune în plus la o săptămână de la eveniment? Și totuși… vă propun să privim chestiunea prin filtrul…ipocriziei. Sunt sigur că sunteți siguri că știți la ce mă refer, dar vă înșelați. Cel puțin parțial. Pentru că intenționez să vă rețin atenția cu două idei…și ceva îmi spune că o intuiți doar pe prima.
Da, asta e prima idee; ați văzut-o venind și nu v-ați înșelat. Nu există derby bucureștean în care peluza din fața galeriei Rapidului să nu dea tonul acestei cântări, de multe ori preluată și de tribune. Adesea hitul e interpretat și de galerii de provincie venite în Giulești în căutarea relevanței. Doar sezonul acesta scandarea de la Zenica și cântarea de mai sus s-au auzit atât la Rapid – FCSB, cât și la Dinamo – Rapid.
Comentatorii TV revoltați (atât în direct, cât și post-meci) la Zenica au acoperit și aceste derby-uri, pentru una dintre televiziunile care au achiziționat drepturile TV din Superliga României. Aparent, doar accentul bosniac al scandării a avut darul de a inflama spiritele și orgoliile locale, pentru că după meciurile Rapidului…nimeni, nimic.
„Federația Română de Fotbal va reclama la FIFA condițiile de organizare și comportamentul suporterilor gazdă la partida de la Zenica” – este titlul unui comunicat publicat pe site-ul oficial al FRF.
„UEFA și FIFA au adoptat, de ani buni, un rol clar de vectori ai schimbării sociale, la nivel european, respectiv mondial, promovând incluziunea, diversitatea și combaterea fermă a discriminării, anunțând toleranță zero pentru astfel de incidente. Ne-ar fi plăcut ca aceste principii să fi fost vizibile aseară, pe stadion, poate chiar aplicate, dar scandările fanilor gazdă nu au avut nimic în comun cu fotbalul și valorile sale. (…) Scandările xenofobe s-au auzit încă de la încălzire (…) Xenofobismul din tribune a continuat pe durata meciului, iar scandările au fost identificate inclusiv de arbitrul partidei (…) Spre finalul partidei, aceleași scandări xenofobe au fost reluate din anumite sectoare, moment în care al patrulea oficial a fost informat din nou și, la rândul lui, i-a transmis centralului situația. Acesta a ales să nu intervină.”
Textul de mai sus face parte, așa cum spuneam, din comunicatul postat de FRF pe site-ul oficial. Exact același text s-ar fi putut scrie (de la sine practic) după orice derby cu Rapid printre protagoniste. Atâta doar că nu s-a scris. Nu au existat comunicate, nici editoriale izvorâte din civism și deontologie, nici meciuri întrerupte de arbitri care înțeleg selectiv xenofobia. Nimeni, nimic. Pentru că totul e atât de firesc și comun încât nu avem efectiv despre ce vorbi. Circulați, vă rog, nu e nimic de văzut aici. Firescul și ordinarul nu sunt subiecte de presa și nici nu creează emoție colectivă. Ipocrizie de manual. Definiția ipocriziei.
Cum spuneam, pe asta ați văzut-o venind. Pentru că o știți cu toții. V-a deranjat, v-a plăcut, sau v-a lăsat indiferenți la momentul respectiv, e mai puțin important. Dar cu toții, martori din stadion sau din fața televizorului ai fenomenului fotbalistic local, sunteți la curent cu subiectul care deranjează la nivel național doar atunci când ne aflăm de partea cealaltă a xenofobiei.
Există însă și o alta fațetă a subiectului. E a doua idee, extrem de simplă, dar mult prea sofisticată pentru mulți apărători ai corectitudinii politice. Pentru că e dificil să aperi niște valori pe care nu le înțelegi pe deplin.
O capcană în care o mare parte a presei a căzut, alături de comentatori de ocazie. Capcană evitată însă, spre lauda sa, de FRF. Vezi citatele de mai sus (vă invit de altfel să lecturați comunicatul FRF în întregul sau). Capcana ipocriziei pure și nefardate. Și voi exemplifica ideea cu citate dintr-un alt material. Un editorial de această dată. Desigur, nu este nicidecum singurul text în această situație, dar e un bun și elocvent exemplu.
„Ne-au făcut țigani. Și noi ce am făcut? Nimic!” – e titlul materialului.
„Că ni s-a strigat de un stadion întreg “țiganii, țiganii” și noi nu am reacționat în niciun fel, așa ceva nu mai e de acceptat. (…) Am fost făcuți țigani și niciodată n-am luat atitudine. Sâmbătă, la Zenica, ni s-a întâmplat din nou. N-am avut niciun centimetru de revoltă. Să oprim meciul, să reacționăm în vreun fel, să cerem explicații pe cale oficială. Să depunem plângeri, președintele României să posteze pe Facebook. Ceva, orice! Nu, Nimic! (…) Din ‘țiganii Europei’ însă nu o să fim scoși niciodată câtă vreme nici nu facem nimic să nu mai acceptăm aceste jigniri.”
Despre faptul că nu am avut ocazia să ne întâlnim cu această revoltă după meciurile din Superliga am discutat mai sus. Vă invit acum să sesizați o diferență extraordinar de importantă între comunicatul FRF și editorial. Și nu la tonul încărcat de emoție mă refer.
FRF acuză xenofobia. Editorialul asocierea cu termenul “țigan”. FRF vorbește despre „scandări xenofobe”, demonstrând că înțelege subiectul și, mai ales, știe CUM să îl abordeze. În timp ce editorialul reușește, după modelul umorului involuntar, să opună xenofobiei un rasism involuntar.
O capcană banală în care s-a căzut cu zgomot. Pentru că dacă ceea ce te deranjează e asocierea cu „țiganii”, întrebarea firească este simplă și naturală: de ce te deranjează această asociere?
„Din ‘țiganii Europei’ însă nu o să fim scoși niciodată câtă vreme nici nu facem nimic să nu mai acceptăm aceste jigniri”.
De ce e asta o jignire?! Iată o altă întrebare care se naște la fel de spontan și firesc. Dacă percepi asocierea asta drept jignire, concluzia se naște la fel de spontan și firesc. Probabil ăsta este și motivul pentru care scandările de la Zenica, tolerate zeci de ani pe stadioanele din România, nu trezesc nici emoții și nici reacții. Pentru că nu xenofobia ne deranjează, ci asocierea cu „țiganii”. Pe cât de abil și natural s-a descurcat FRF în situația dată, pe atât de grotesc și comic în același timp s-a alunecat deontologic pe scara „țigan=jignire”.