Bogdan Baratky, mesaj tăios după Dinamo – Rapid 3-1: „Chiar v-ați așteptat la altceva!?”

Bănuiesc că sunteți deja la curent cu cele două fixuri pe care le cultiv de mic: karma și nevoia de a avea un club la Rapid. O să vă mire, sunt convins, dar nu discutăm astăzi despre karma. Mi se pare absolut trivial subiectul în condițiile date. Vorbim despre conceptul de club. În sensul că înainte de orice, de președinte executiv, de împărat onorific, de director sportiv (sau nesportiv, primesc!), de antrenor, de jucători, Rapidul are disperată nevoie de un club. Cineva ar trebui să explice responsabililor (sună haios, nu-i așa?) Rapidului că Superliga este (n-o să credeți…) o competiție inter-cluburi, nu inter-echipe.

Bogdan Baratky, mesaj tăios după Dinamo – Rapid 3-1: „Chiar v-ați așteptat la altceva!?”

Vin însă și cu vești bune: societatea, deopotrivă inventivă și generoasă, a inventat competiții de fotbal (inclusiv masculin) și pentru echipe fără un club în spate; Victory Cup și Cupa Liceelor sunt două dintre exemple. Există, iată, opțiuni alternative, astfel încât băieții în vișiniu să poată concura în condiții care să nu aducă atingere demnității umane. Rapid, aparent fără ca nimeni să observe asta, este de câțiva ani o echipă fără club, care aleargă bezmetică prin campionat ca o găină fără cap, încercând să supraviețuiască playoff-ului. Evident, fără pic de succes.

Spectacolul absurdului

Imaginați-vă asta la un club profesionist: portarul titular are o problemă musculară (piciorul bandajat depune mărturie în acest sens), se încălzește jumătate de oră, concluzionează că mușchiul “ține”, dar iese după 1 minut de la startul meciului, fără să atingă mingea. Se pierde astfel o schimbare, iar echipa joacă ultimele 10 minute în inferioritate pentru că, nu-i așa, apare o accidentare după epuizarea înlocuirilor. În mod normal cineva ar trebui să dea explicații și să răspundă pentru această gafă, doar că ne aflăm într-o realitate distopică. Explicații s-ar cere și s-ar da într-un club profesionist, dar la un club profesionist nu s-ar putea petrece o astfel de întâmplare. Serios… mă poate trezi cineva din coșmarul ăsta?

Știați că… la Rapid se plătesc bonusuri de PERFORMANȚĂ?!

Că tot suntem la capitolul întâmplări amuzante… Rețineți probabil pățania Rapidului care nu a primit la prima strigare licența pentru competițiile europene. Dincolo de faptul că viața are un simț al umorului cu totul special (un aparat de făcut gheață la Polul Nord prezintă mai multă utilitate decât o licență de cupe europene la Rapid), vă rog din tot sufletul meu de copil să vedem ce s-a întâmplat de fapt. Explică dl. Victor Angelescu:

Digi24.ro

Concluziile lui Nicușor Dan după consultările informale: Noul Guvern va avea ca obiectiv până în septembrie să propună bugetul pe 2027

“Noi, știți (n.r. – absolut că știm!), la Rapid suntem mai speciali (n.r. începe să râdă). Da, da, speciali. Nu am luat încă licența pentru că am plătit mai mult decât trebuia. O să vă întrebați despre ce e vorba. Am plătit niște sume în plus pentru trei jucători, bonusuri de performanță. (…) Am fost și noi surprinși când am primit telefonul, dar am râs când ne-am dat seama ce s-a întâmplat”.

Digisport.ro

VIDEO Două cuvinte! Ce a spus Aryna Sabalenka la fileu, după ce Sorana Cîrstea a eliminat-o la Roma

Am râs, ne-am amuzat… În fond, se întâmplă… e complicat când nu ai un club să treci printr-un proces de licențiere… Vă atrag însă atenția asupra unui alt element care a scăpat atenției presei și opiniei publice în general. Cu tot resepctul, vă implor să recitiți paragraful de mai sus. Chiar nu vă sare nimic în ochi?! Doamnelor și domnilor… la Rapid s-au plătit bonusuri de PERFORMANȚĂ!!! Serios… v-ați întâlnit vreodată cu ceva mai absurd? Vă rog să îmi scrieți pe adresa redacției, promit să dau o (ladă de) bere pentru orice întâmplare care ajunge măcar din săritură la genunchiul absurdității acestei povești.

Dinamo – Rapid, derby-ul suferinței

Teoretic duminică seara se întâlneau două trupe în suferință. Doar că suferința presupune un spectru larg și doar observatorii superficiali n-au observat că Rapid și Dinamo se află la extremele acestui spectru. Dinamo suferea (zice-se) pentru ratarea din Cupă de la mijlocul săptămânii. Egalați de Craiova pe final și eliminați la penalty-uri, Dinamo ar fi fost nu doar obosită, ci și cu moralul în pioneze. Nu zic…neplăcut… dar cum putem compara asta cu situația Rapidului?! Efectiv nu înțeleg…

Rapidul a fost și el eliminat din semifinalele Cupei. Anul trecut, e adevărat, dar nu ne-am mai revenit de atunci, pentru că noi ținem la supărare. Anul ăsta, că să evităm o nouă traumă, am decis să ieșim din competiție mai devreme. Mă rog, băieții au decis, iar noi le-am fost recunoscători pentru că ne-au curmat suferința devreme. Revin, cu riscul de a plictisi și reamintesc faptul că în intervalul dintre aceste două eliminări Rapid a plătiți niște bonusuri DE PERFORMANȚĂ cuiva încadrat în muncă pe post de fotbalist. Jur, nu inventez…

Apoi, în preziua meciului, la Rapid (observați cu câtă măiestrie evit termenul “club”, ca să nu fiu vreodată acuzat că bat câmpii) s-a organizat o conferință de presă sub genericul “spune-mi că-ți dai demisia fără să-mi spui că-ți dai demisia). În rolul principal antrenorul la fel de principal Constantin Gâlcă. Care s-a detonat în fața presei (și live pe Youtube) discutând despre transferuri cerute și neprimite, despre un club (ce club?! care club?!) care “atâta poate”, despre teoria întăririi lotului cu rezerve (revoluționar concept!) și despre regrete. Ah, să nu uit… a zis ceva și despre jucători care ar trebui să ridice mâna înainte de meci dacă nu înțeleg, sau dacă nu pot juca. Presupun că Aioani nu a urmărit conferința de presa… incredibil ghinion…

Depresia e atât de prezentă în ambele tabere, încât Dinamo oferă bilete cu reducere de 100% în peluză, iar Rapid nu reușește să epuizeze cele 2.700 de bilete alocate, audiența rezultată fiind nițel mai scăzută decât la precedenta întâlnire disputată pe lapoviță. Aia cu pana de vultur, vă amintiți…

Rapid – medicament pentru Dinamo

Revin… în ce univers putem pune semnul egal între problemele de la Dinamo și cele de la Rapid? În plus (și cu asta închei lunga introducere), informații confidențiale din surse (in)credibile spun că după semifinala cu Craiova conducătorii de la Dinamo au consultat un specialist care le-a recomandat (s-ar fi eliberat și o rețetă în acest sens) un tratament (în doză de șoc!) cu Rapid în următoarea etapă. Singura soluție cât de cât optimă și sigură în același timp pentru a trece peste șocul ratării finalei.

Complet lipsit de fair-play, Kopic mi-a lăsat senzația de la bun început că ar face orice să câștige. Chiar să schimbe sistemul. Zis și făcut: Dinamo intră cu 3 fundași, încercând să bulverseze blocul defensiv al Rapidului. Demers complet inutil, întrucât respectivul bloc (dacă ar fi existat) era demult și iremediabil bulversat. Sincer să fiu, Kopic a părut că ne și ia un pic de sus… nu știu dacă ați observat… a început cu Pușcaș. Dacă nici asta nu e semn clar de desconsiderare a adversarului… În fond Dinamo e singura echipă de play-off care privește cu jind la atacanții Rapidului…

„Se dă briciul la maimuță… Dinamo nu părea să se descurce altfel”

Simțind pericolul, Gâlcă se protejează perfect și începe fără atacanți. Ori asta, ori a dorit să scoată în evidență declarația de la conferință cu privire la transferul de rezerve pentru titlu. Așadar, Aioani – Ciobotariu, Kramer, Pașcanu, Borza – Christensen, Keita, Grameni – Morutan, Dobre, Petrila. O formulă de tip “protest public”.

Atacantul pe care mi l-ați adus e rezervă, mijlocașul ofensiv e extremă și extrema e vârf. Iar mijlocaș ofensiv e tipul care s-a lăsat de fotbal în noiembrie. Convenabil, apar și două accidentări de ultimă oră: Koljic și Manea. După doar un minut Aioani ajunge la concluzia că nu poate juca fotbal cu băieții.

Consecința? Se dă briciul la maimuță, pentru că în ciuda…a tot…Dinamo nu părea să se descurce altfel. Desigur, mingea era la ei, desigur, noi nu trăgeam la poartă, dar pe scenariul ăsta am luat anul asta 9 puncte deja, deci varianta de sistem cu portar înaintaș la Rapid putea reprezenta o soluție (singura?) pentru Dinamo. Meciul a durat 90 și ceva de minute, dar el s-a încheiat de fapt în minutul 39, la golul pe care Milanov și l-a însușit în mod nesportiv.

Bogdan Baratky, haz de necaz după Dinamo – Rapid 3-1: „Unde e Cupa Intertoto când ai nevoie de ea?”

La pauză Gâlcă a dat frâu liber experimentelor ofensive, pregătindu-se astfel pentru următoarea experiență profesională. Iese Grameni, coboară Christensen lângă Keita și trecem într-un 4-2-3-1, cu Talisson atacant, Dobre în dreapta și Morutan mijlocaș ofensiv. Dăm senzația că ne dorim mai mult, dar până să demonstrăm dacă și putem reacționează Kopic. Alt ghinion al serii…Renunță la un fundaș, îl trimite în teren pe Musi și liniștește jocul. Cîrjan face 2-0, Musi demonstrează că Dinamo ar fi marcat ieri și din aut de poarta și…cam asta a fost povestea meciului.

Mă rog…când e să se-aleagă praful se rupe și Petrila, spre bucuria lui Talisson care începuse să creadă că se vă întoarce în Brazilia fără să joace pe postul său de bază. În minutul 88 facem o demonstrație de forță, marcăm cu rezerva improvizației de atacant în inferioritate numerică și plecăm demni acasă.

Cu ultimul obiectiv îndeplinit (să terminăm odată cu obsesia invincibilității în fața dinamoviștilor), ne putem concentra (în fine!) pe degringolada specifică finalului de play-off. Singura dilemă a sezonului fiind dacă îl vom încheia cu antrenor interimar. Chestiune care va fi elucidată, presupun, în ședința celor doi directori sportivi. Pentru că întotdeauna e mai bine să ai mai mulți, decât să ai nevoie și să n-ai niciunul. Offf…Unde e Cupa Intertoto când ai mai mare nevoie de ea?…