Bogdan Baratky rămâne cu o mare dilemă după Rapid – FCSB 2-2: „Când mai e în neregulă să atingem mingea cu mâna prin careu?”

De când am ieșit din stadion și până am apăsat butonul “send” m-am chinuit să găsesc un titlu decent pentru acest material. Nu am găsit nimic satisfăcător. Vina îmi aparține, desigur, dar rog onorata instanță să rețină în apărarea mea că meciul a fost unul ciudat, înșelător prin scor și desfășurare și de o calitate îndoielnică. Cam lung pentru un titlu, nu-i așa? Hai să vedem totuși cu ce rămânem după acest derby.

Preambul

27,000 de oameni au fost prezenți aseară pe Arena Națională, puțin sub estimarea mea de 30,000. Mulți? Puțini? Depinde cu ce compari. A fost o asistență mai mare decât la Dinamo – FCSB, jucat cu două săptămâni în urmă.

Daca scădem cei aproximativ 3,000 de suporteri oaspeți, au fost de două ori mai mulți rapidiști decât ar fi încăput pe Giulești. Atmosfera însă, cu puține excepții, a fost sub ceea ce Giuleștiul oferă la un meci obișnuit.

Examenul primului 11

Primul 11 a fost un subiect complicat pentru ambii antrenori. Gâlcă trebuia să rezolve cele 3 absențe importante: fundașul dreapta, închizătorul și aripa stângă. Fără primele doua opțiuni în dreapta apărării, variantele erau Braun, Pașcanu sau Ciobotariu.

Digi24.ro

EXCLUSIV Ciprian Ciucu: „E mica mea plăcere să spun că PSD a adus țara în situația asta. Partidul va fi din ce în ce mai irelevant”

Cu câteva meciuri în picioare, Braun e alegerea logică. Absența lui Hromada e suplinită de coborârea lui Christensen, cuplul de mijlocași centrali fiind Keita-Christensen.

Digisport.ro

Momentul de la deschiderea Cupei Mondiale care a produs stupoare: ”Nu știu ce am privit. Pare un film horror”

Poziția norvegianului e preluată de Gojkovic, răsplătit astfel pentru repriza a doua de la Galați. Refăcut, Petrila nu poate intra din primul minut, așa că Dobre apare în stânga, iar Drillon prinde primul 11 în extrema dreaptă.

Așadar: Stolz – Braun, Ciobotariu, Kramer, Borza – Christensen, Keita – Drillon, Gojkovic, Dobre – Baroan

Dincolo, FCSB trebuie să gestioneze meciurile europene, iar asta se vede în primul 11. Lixandru și Olaru trebuie să țină mijlocul, Toma e underul, în aripa dreaptă, iar Popescu apare în stânga. Improvizația e în centrul atacului, acolo unde Politic trebuie să joace o poziție nefamiliară, susținut din spate de Tănase. Cu Bîrligea, Cisotti și Miculescu pe bancă, e clar că FCSB își propune să dea lovitura după pauză, încercând să conserve totuși energia pieselor grele.

Durerile facerii jocului

La flash interviuri aflăm că Gâlcă și-a propus să controleze prima repriză. Ca posesie (63%), a făcut-o. Ca joc și eficiență, nici vorba. Mai întâi pentru că FCSB a deschis repede scorul.

În minutul 7, la un corner făcut cadou din exces de prudență, Ngezana sare la cap cu Politic, nu cu vreun stoper rapidist, deviază la bara a doua, iar Lixandru pune mingea sub transversală, la o fază la care rapidiștii sunt jurați să nu joace mingea în propriul careu.

Apoi pentru că FCSB a depășit momentul minim de formă sportivă, e o trupă matură și știe să închidă jocul. Dar asta pe fondul neputinței noastre la construcție. 63% e o posesie remarcabilă doar atunci când produce 3-4-5 faze de poartă.

Când eficiența e zero (singura realizare ofensivă a Rapidului fiind șutul de la distanță al lui Dobre), e doar un semnal de alarma. Căpitanul nu se regăsește în stânga, Drillon e practic invizibil, Gojkovic trebuie să joace între linii, dar pare să se ascundă de joc, Christensen joacă de parcă ar avea o oferta tentantă pe masă, iar Baroan e decepția serii.

După repriza fulminantă cu Botoșani, era de așteptat să vedem progres în evoluții, pe fondul recuperării condiției fizice. Francezul confirmă însă evoluția palidă de la Galați, fiind complet în afara jocului, neinspirat, cu zero realizări și procentaj aproape perfect de atingeri greșite și/sau neinspirate. Scorul pauzei rămâne 0-1, pentru că Rapid nu poate crea fotbal, iar FCSB preferă să stea la cutie, blocând și înghețând jocul.

Șahul de la pauză

La adăpostul scorului, FCSB mută la pauză. 3 schimbări post pe post (Bîrligea la Politic, Alhassan la Olaru, Cisotti la Popescu), schimbări planificate cu siguranță dinainte de meci, schimbări care prin plusul de valoare trebuie să securizeze punctele.

Din cu totul alte motive, așteptam și mutările lui Gâlcă, însă ele nu au venit la pauză. Probabil din considerente pedagogice, deși jocul din prima repriză o cerea. FCSB e mai prezentă în joc, Bîrligea pune probleme fundașilor centrali (spre deosebire de Politic), Cissoti și Alhassan controlează mijlocul, în timp ce Rapidul e la fel de neinspirat.

În minutul 56, Gâlcă face o dublă schimbare logică: ies Gojkovic și Drillon, intră Koljic și Petrila. Dobre e mutat pe postul său, Dobre preia banda stângă, iar Rapidul atacă cu două vârfuri, cu Baroan retras la susținerea lui Koljic.

Dobre reușește un șut bun din dreapta, dar tot FCSB modifică tabela. Keita se oprește la taifas cu Kovacs, îl împroprietărește cu un hectar de teren pe Alhassan, iar Bîrligea (săru’ mâna, nașule!) marchează cu noroc, după o deviere involuntară a lui Ciobotariu, la o minge pe care Stolz a dat senzația că o controlează.

Punctul din prelungiri

Gâlcă scoate încă doua mâini moarte (Christensen și Baroan) și rămâne cu două vârfuri pentru a pune probleme în careu (intră Grameni și Jambor). FCSB răspunde cu Edjouma la Tănase, pentru a controla mijlocul și jocul.

Ceea ce se și întâmplă, fazele de poartă apărând mai mult la poarta lui Stolz, pe contre și mingi recuperate pe atacul Rapidului. Koljic ratează o ocazie bună la centrarea lui Dobre, dar jocul părea că merge spre o victorie a oaspeților.

Gâlcă face și ultima schimbare (Pașcanu la Braun), iar spaniolul nostru (care a jucat mult în Spania fundaș dreapta) reușește un assist…din aut. Koljic are comportament de vârf în careu, preia mingea aruncată de Pașcanu, îl dă la o parte pe Ngezana și finalizează cu călcâiul lângă bara.

E 1-2 și sperăm, pentru că FCSB pare fără busolă pe finalul unui meci controlat în mare măsură. Mai ales că la 0-2 Ngezana izbește bara după un corner, confirmând problemele pe care le avem la fazele fixe. Același Ngezana ne dă o mână de ajutor în prelungiri.

Borza îi fură mingea în marginea careului (excelentă insistența), Târnovanu respinge centrarea în fața porții, de unde Koljic face dubla și aruncă stadionul în aer. Kramer reușește în ultimul minut de prelungiri ceea ce nu a reușit în propriul careu (adică să lovească mingea la corner) și trecem chiar pe lângă o victorie in extremis.

Hențul, acest mister contemporan

Câteva cuvinte și despre arbitraj înainte de concluzii. Delegarea lui Kovacs a fost o declarație de intenție a CCA. Trimitem cel mai titrat arbitru, ne dorim un meci fără probleme și suspiciuni legate de arbitraj. Iar Kovacs…e Kovacs.

În campionatul intern e primadonă, trebuie să iasă în evidență chiar și când meciul nu o cere. Nimic important, mici detalii deranjante. De exemplu lovitura liberă acordată pentru hențul lui Drillon, așezată cu o toleranță de vreo 10 metri față de locul faptei (desigur mai aproape de poartă), fază condimentată și cu gesturi intransigente față de fotbaliștii care îndrăzneau să comenteze decizia zeului pogorât în iarbă.

Dar ceea ce țin neapărat să vă întreb e altceva. Pentru ce se mai acordă, zilele astea, henț? Nu glumesc…vă întreb pentru că am senzația că nu mai țin pasul cu reglementările în vigoare pe acest subiect.

Pe final de meci mâna lui Edjouma e lovită de minge, la un șut care se ducea spre poarta. În careu. Admit că eu sunt subiectiv pe subiect…dar când mai e în neregulă să atingem mingea cu mâna prin careu?

Înainte de a răspunde la această întrebare, vă rog să vizionați și penalty-ul acordat pentru henț Sloboziei, în meciul cu Metaloglobus. Până primesc răspuns, contabilizez și eu în continuare – 5 în 6 etape. După o faza, atenție, care nici măcar nu a fost verificată la VAR.

Concluzii

Rapid are nevoie de întăriri. Rapidul a vrut să atace, nu a putut. Pentru că atât i-a permis valoarea cu un adversar experimentat în față și cu 4-5 mâini moarte în teren. Schimbările au venit în atac, dar era nevoie și de un plus la construcție, care nu avea de unde să vina.

Drillon și Gojkovic, primele schimbări aseară, au fost inexistenți în primul rând fizic, deficitul de talie fiind un handicap insurmontabil pentru ei. Cu precizarea că Drillon e un transfer comparabil financiar cu Jambor, pe o poziție pe care Rapid îi avea deja pe Dobre și Pop.

FCSB a depășit momentul Shkendija, dar e departe de trupa de anul trecut. Nu este în nici un caz echipa dominantă care oprește sus construcția adversarului și care controlează prin posesie.

Maturitatea și calitatea fotbalistică au rămas, dar exprimarea e departe de ceea ce vedeam sezonul trecut. Și spun asta în contextul evoluției Rapidului în trei sferturi din meci, perioadă în care am reușit să producem doar două faze periculoase (Dobre și Koljic) în fața unui adversar care nu a fost zgârcit în a ne lăsa mingea.

Rămânem neînvinși, dar carențele de joc încep să se vadă. Și pe termen lung, e imposibil să nu se vadă și pe tabela. Războiul are 40 de etape, au trecut doar 6. Signor Mauro, ai cuvântul!