Bogdan Baratky, resemnare totală după Farul – Rapid 3-1: „Capăt de linie”

Dincolo de dezamăgirea rezultatelor, drama Giuleștiului este aceea că în aproape 4 ani speranța, încrederea și entuziasmul au dispărut. Iar temerea mea cea mare este că nici spiritul nu se simte prea bine. Spiritul, acest concept complet străin celor care populează astăzi birourile clubului și care a perpetuat Rapidul prin trei orânduiri istorice. Cea mai cruntă pentru Rapid fiind, de departe, ultima. V-ați fi gândit la așa ceva, dragi rapidiști?

Bogdan Baratky observă prăbușirea dramatică a proiectului încercat la Rapid. Fanii sunt resemnați

Dezamăgirea există, dar nu mai doare. Iar asta e o veste proastă, pentru că indiferența e cel mai rău lucru care se poate întâmpla unui club de fotbal. Punctul de maxim al „proiectului” Rapid a fost acel 4-0 cu FCSB de pe Arena Națională. Acum vreo 2 ani. Maxim sportiv, maxim de optimism, maxim de emulație. Arena a fost atunci sold out în 3 zile, peluza arăta fabulos; astăzi totul este la cota de avarie. Sau nițel sub. Prăbușirea a fost dramatică; picaj necontrolat, vrie.

Nu voi insista pe fazele meciului, nici pe greșeli sau reușite; o cronica a partidei ar fi mai nepotrivită și mai lipsită de sens decât meciul în sine. Pentru că în opinia mea nu jucătorii sunt în top 3 cauze pentru dezastrul sportiv de la Rapid. Ca și suporterii, jucătorii sunt victimele haosului, lipsei de viziune și de înțelegere a fenomenului.

Ziua cârtitei – antrenorul

La Rapid de 4 ani trăim ziua cârtiței. Sportiv și emoțional. Nu mă credeți? Ceea ce ați citit până acum este un paragraf copiat cuvânt cu cuvânt dintr-un material scris după ultima etapă a sezonului trecut. Știți cum se spune…un cuvânt n-aș schimba. Și chiar nu am schimbat!

Digi24.ro

Kremlinul amenință Marea Britanie după ce ucrainenii au atacat o fabrică militară din Briansk: Vom ține cont de rolul lor

Simt însă nevoia să zăbovesc puțin pe subiectul Gâlcă. Imaginea publică a antrenorului (criteriu important la Rapid, mai ales după experiența Șumudică) e impecabilă. Gâlcă e sobru și în discurs și în prezență. Rapidul însă nu a scos la concurs un post de înalt funcționar. Fotbalul (în general și în Giulești în mod special) înseamnă pasiune. Pe care nu spun că Gâlcă nu o are, însă o interiorizează perfect. Taciturn, cu o fire mai degrabă introvertită, Gâlcă e într-o antiteză perfectă cu principalul “talent” al Giuleștiului – pasiunea fierbinte. El începe acum să fie perceput în Giulești drept corp străin; dar nu din cauza trecutului stelist se întâmplă asta, ci din cauza nepotrivirii de temperament.

Digisport.ro

ADIO, SUA! Iran a făcut marele anunț, după 12 zile de război

Vă amintiți finala CL de la Munchen? Pe cele două bănci, doi antrenori cu alura lui Costel Gâlcă – Inzaghi și Enrique. Supli, fit, eleganți când situația o cere, echilibrați. Costumul pică perfect pe amândoi. Daaar…ambii sunt un vulcan de pasiune pentru fotbal. Pasiune care se vede și în discurs și în focul care îi mistuie în spațiul tehnic. Nu doar Giuleștiul, ci fotbalul in general de asta are nevoie. Fotbalul fără pasiune expansivă nu produce și nu atrage. Excepțiile compensează cu prestanța vârstei și greutatea palmaresului. Și se numesc Ranieri, Lucescu, Lobanovski…

Costel Gâlcă e un antrenor bun, fără doar și poate, dar e prea “rece” pentru Giulești, Veți spune că sunt chițibușar, doar că fotbalul are regulile lui, nescrise, care din păcate necesită timp de învățare…

Dacă cumva vă sună cunoscut și rândurile de mai sus, va anunț că ele au fost scrise la venirea lui Gâlcă. Astăzi suntem fix în punctul despre care vorbeam atunci, exact din cauzele de mai sus. Gâlcă a dat semne de “oboseală” din Decembrie, dar și noi și el ne-am autoiluzionat gândindu-ne la transferuri și pauza de iarnă. După meciul de la Arad, în care a surprins prin abordare curajoasă, ceva s-a rupt. Curajul și inspirația l-au părăsit, comunicarea cu grupul pare să fi devenit inexistentă, iar Rapidul a ajuns să semene cu Craiova de la care l-a demis Sumudică, doar că fără Mitrița.

Desigur, dacă la Rapid am înțelege fotbalul și mecanismele sale, am știi că Gâlcă nu mai poate salva situația. Un antrenor nu trebuie îndepărtat atunci când are o serie de rezultate slabe, ci atunci când clubul ajunge la concluzia că antrenorul nu mai poate redresa echipa. Gâlcă se afla astăzi în postura în care, în ultimii 4 ani, s-au aflat pe rând Iosif, Mutu, Bergodi și Sumudică. În toate aceste cazuri clubul Rapid fie nu a înțeles momentul, fie nu a avut curajul schimbării.

În ciuda faptului că norvegianul s-a lăsat de fotbal de 3 luni, Gâlcă a început cu Christensen titular. Și l-a ținut în teren până în minutul 63, deși era practic ilegal să mai iasă pe teren după pauză. Keita, mult mai activ decât Christensen (care a avut macar decența de a se ascunde permanent de joc) a greșit aproape tot ce a atins. A ieșit totuși în același minut, 63. Iar în minutul 77, am forțat (nu stiu exact ce, dar am forțat ceva, e clar asta) cu…Bolgado. Probabil pentru că e brazilian și știm că brazilienii sunt talentați la fotbal.

Acționați acum!

Pentru a salva sezonul, Rapid ar trebui să mute. Acum, în seara asta. Înainte de a părăsi stadionul. Înainte de a urca în autocar. Rapid este astăzi în picajul pe care l-a mai experimentat în playoff-ul de acum 2 ani. O astfel de prăbușire nu se oprește cu ezitări, comunicate, sau ședințe. Ci cu măsuri radicale. Asta dacă înțelegem că Rapidul e pe o traiectorie care poate presupune (nu e deloc un scenariu pur teoretic) inclusiv ratarea playoff-ului.

Cu moralul țăndări, Rapidul primește vizita celor mai valoroase și mai în formă echipe ale campionatului. Ca să speri să eviți niște rezultate care ar putea intra în istoria neagră a Giuleștiului, trebuie să acționezi. Desigur, pentru asta ar trebui să ai deja un plan B deja pregătit (e una dintre atribuțiile unui Director Sportiv, chiar fără Serie A în CV). Mai ales după ratarea unui obiectiv.

Și acum vin cu întrebarea roșie: privirile pierdute ale ocupanților lojei Rapidului indică măsuri ferme și o terapie de șoc? Care sunt șansele că oamenii prăbușiți în fotoliile lojei din Ovidiu să acționeze întru redresarea corabiei?

Ajungem astfel să discutăm despre club…

Clubul Rapid, această firmă de construcții care practică agricultura cu zugravi fără calificare. Deznodământul meciului de astăzi (și al sezonului) este surprinzător doar pentru observatorii superficiali ai fenomenului, sau pentru naivii seduși (și abandonați) de exerciții de imagine. Lucrurile sunt atât de teribile, situația este atât de precară, încât nu ne rămâne decât să râdem isteric, convulsiv chiar, într-o încercare disperată de a rămâne cât de cât pe linia de plutire, cu toate țiglele pe casă. Ca atunci când auzi un banc atât de prost, încât pufnești în râs jenat de rușinea interlocutorului și de penibilul situației.

Dacă v-a plăcut paragraful ăsta, să știți că și el e copy-paste din sezonul trecut. Acum mă credeți când vă povestesc despre ziua cârtiței? E un coșmar din care nu ne putem trezi singuri și nimeni nu vine să ne tulbure somnul agitat. Dar cine ar putea s-o facă?! Ați sesizat pe transmisiunea TV cine au fost ocupanții lojei Rapidului în această seară?

Președintele Angelescu a luat sezonul pe numele său. Credincioși ideii că poți obține rezultate diferite cu aceeași oameni, care fac aceleași lucruri, am numit un comandant aflat deja în al șaptelea an la Rapid. Pentru că…de ce nu? Ce ar fi putut merge prost?! A schimba acum antrenorul ar înseamna o recunoaștere timpurie a eșecului din partea președintelui. Lângă domnia sa se afla un angajat care a răspuns acum două zile cu “nu pot confirma, nici nu pot infirma” la o întrebare despre plecarea sa din club.

Directorul sportiv (de la care ar trebui să vină atât propunerea, cât și soluția de înlocuire) nu se afla în nici un cadru. Doesn’t exist! Ce ne-am mai râs…

Directorul sportiv? Pronto?

Dacă tot vorbim de Directorul sportiv, eșecul acestui sezon nu poate fi disociat în nici un caz de numele său. Evident, nu este singurul responsabil, dar paternitatea dezastrului îi aparține măcar în calitate de coautor. Curățenia de iarnă a eliberat bugetul de salarii, dar sumele astfel disponibilizate au fost întrebuințate pentru doi fotbaliști care pot ajuta Rapidul eventual din sezonul viitor și doar cu alt antrenor și alt stil de joc.

Când aduci un specialist de pe Wall Stret în România, te aștepți să facă niște pariuri istețe pe bursa locală și cu rată pozitivă de succes, nu? Să nu intuiești cât de dificilă va fi acomodarea (inclusiv cu jocul Rapidului) pentru Paraschiv și Moruțan e puțin neașteptat, nu? Să intri all in pe aceste două poziții foarte riscante și extrem de scumpe sună parcă mai mult a gambling decât a știință…

Dar hei…când privești lotul Rapidului și constați că o echipă care (declarativ cel puțin) își propune obiective îndrăznețe nu are nici un mijlocaș de picior drept (în schimb are 3 stângaci care se calcă pe picioare!), parcă ceața începe să se ridice, nu-i așa? Cam atât pentru seara asta. Orice alta discuție e inutilă.

Dacă va alege să acționeze, Rapidul poate spera să salveze finalul de sezon. Dacă. Pe termen mediu însă, chiar și această măsură se va dovedi inutilă, în cazul în care nu vom realiza că ceea ce lipsește în primul rând din Giulești este…un club.