Bogdan Baratky scrie după eliminarea Rapidului din Cupa României: „Un eşec previzibil”

Rapid a ajuns să joace ultima etapă de Cupă în cea mai ingrată situație posibilă. Aceea în care era obligată să învingă pe terenul CFR-ului pentru a merge mai departe. Un CFR aflat pe val, după 7 victorii consecutive, ajuns în buza play-off-ului, nu CFR-ul de la finalul anului trecut, aflat în preajma locurilor de baraj.

Bogdan Baratky, despre eliminarea Rapidului din Cupa României

Să fii obligat să ataci pe terenul unei echipe în vârf de formă, care are două șanse din trei este exact ceea ce Rapidul ar fi trebuit să evite. Desigur, putem invoca ghinionul și formatul competiției, dar ne-am amăgi; am ajuns în această situație din pricina modului cât se poate de greșit în care a fost gestionat meciul de la Pitești. Ca și cum conjunctura de mai sus nu ar fi fost suficientă, nici forma de moment nu ajută; un eșec și un semieșec pe teren propriu au dus și moralul de competiție în zona roșie.

După experimentele din partida cu Petrolul, cu Kramer nerefăcut și Bolgado împrumutat chiar de la CFR, unsprezecele de start era cât se poate de previzibil: Aioani – Manea, Pașcanu, Ciobotariu, Borza – Hromada, Grameni – Dobre, Christensen, Petrila – Paraschiv.

Singurul semn de întrebare era la nivelul mijlocașilor centrali, acolo unde Gâlcă l-a preferat pe Hromada. Neinspirat, daca mă întrebați pe mine, dar nu din pricina penalty-ului, ci pentru că slovacul e cvasi-inutil pe jocul de construcție.

Digi24.ro

Avionul de vânătoare F-47 de generația a șasea va face primul zbor în 2028. „Dacă proiectul nu va fi un succes, va îngropa Boeing”

Miza pe garda veche

Primul unsprezece este și explicația calificării ratate. Cu excepția lui Paraschiv (preferat lui Koljic pentru mobilitatea superioară), Rapidul a aliniat o formulă din epoca Șumudică; fără transferurile din vara trecută, dar și fără cele din această iarnă. Kramer nerefăcut, Baroan deja plecat, Moruțan rezervă.

Digisport.ro

Americanca de 21 de ani care a ”cucerit” lumea a caracterizat fără rețineri, în TREI cuvinte, războiul purtat de Trump în Iran

Rapidul a avut un sezon superior celui precedent (în campionat) din două motive: liniștea adusă de Gâlcă (și Pederzoli) și omogenitatea unui prim unsprezece cu o singură modificare (Kramer). Cu un lot evident incomplet și perfectibil, Gâlcă a mizat pe organizare și joc pe contre. Cu FCSB și CFR în criză de formă și rezultate, abordarea Rapidului a dat roade și a produs rezultate.

Transferurile din iarnă au pus presiune pe Gâlcă (prin sonoritatea numelor și probabil prin salariile oferite), iar asta l-a obligat pe antrenor la o schimbare de partitură. Rapid nu mai putea fi echipa reactivă din prima parte a sezonului, dar schimbarea asta de abordare ne-a fost fatală. Rapid are mari probleme în jocul pozițional și nu de azi, de ieri.

Cu un Moruțan fără ritm și un Paraschiv ieșit din formă de peste 1 an, Rapidul a vrut să joace altceva, dar nu a reușit. Și astfel am ajuns în situația de a ataca pozițional în Gruia cu trupa lui Șumudică + Paraschiv, imaginându-ne că suntem alții. Cu alte cuvinte, am încercat să jucăm ce nu putem, într-un meci decisiv, folosind o formulă care de ceva etape nu mai joacă nici ce știa în toamnă.

Victimele unei iluzii

Paraschiv și Moruțan, presupunând că forma lor fizică ar fi permis asta, puteau ridica pe termen scurt nivelul unei echipe care își propunea și antrena deja un joc ofensiv, elaborat. Ceea ce, în mod evident, nu este cazul Rapidului. Ne-am iluzionat sperând că aceste două implanturi vor rezolva o problemă cronică. Așteptare complet nerealistă, pentru că după 8 luni Rapidul lui Gâlcă a reușit doar să rezolve organizarea defensivă, nicidecum jocul pozițional de atac.

La Cluj, Gâlcă a ales să înceapă cu formula rodată, cea cu Christensen mijlocaș ofensiv, mizând pe Moruțan în partea a doua, în speranța că va putea surprinde adversarul cu prospețimea lui Olimpiu. Din păcate, dincolo de forma lui Moruțan, planul a eșuat pentru că Rapid nu are un joc de posesie care să îi permită să domine și să controleze un adversar de tipul CFR-ului.

Și astfel am asistat la un joc lipsit de ocazii în prima repriză, perfect convenabil gazdelor, care nu au fost puse nici un moment sub presiune. În repriza a doua Gâlcă a schimbat post pe post, încercând să ridice viteza de joc cu Moruțan și Talisson în locul mai lenților Christensen și Paraschiv. Când încerci să joci ce nu știi, doi nou veniți nu pot schimba aspectul jocului, iar echilibrul a fost rupt de o greșeală defensivă.

Manea lipsește din zona sa, Dobre se poziționează sub minge la o diagonală spre Biliboc, iar Hromada comite penalty intervenind dezordonat la Alibek. Korenica face 1-0 și din acest moment CFR trebuia doar să joace la siguranță. Rapid încearcă să profite de pasul în spate făcut de gazde, apar câteva faze periculoase, însă nimic pe tabelă. În minutul 86 egalăm prin Pașcanu, la o faza prelungită de atac; prea puțin și prea târziu. Dobre are o ultimă șansă pe final, rămâne însă 1-1, rezultat care ne scutește de povara unei competiții pe care de 4 ani nu reușim să o înțelegem și să o gestionam corect.

A fost penalty la Manea? În spiritul fotbalului clasic, aș spune că nu. În litera fotbalului – VAR, evident da. Nici un arbitru chemat la monitor nu poate să nu dicteze penalty când crampoanele apărătorului calcă gheata jucătorului în atac. Dar nu te poți mira că nu primești un astfel de penalty la Cluj, după 26 de etape în care arbitrajul ți-a luat măsura de 7-8 ori.

Momentul adevărului

Dincolo de eliminarea din Cupă, egalul de la Cluj oferă o imagine dureros de realistă a Rapidului. În sensul că e foarte greu de crezut că acest sezon, la finalul sau, va oferi semnificativ mai mult decât precedentele. Acest meci cu CFR a fost practic o repetiție pentru play-off. Competiție în care vei întâlni astfel de echipe, împotriva cărora trebuie să ataci și să câștigi. Ceea ce, pentru Rapidul de azi, este o misiune cvasi-imposibilă.

Fără joc de posesie, Rapidul poate avea succes doar revenind la stilul reactiv din prima parte a campionatului, ceea ce nu poate fi o opțiune pentru o trupă care tocmai a pariat pe resuscitarea unui fotbalist ca Moruțan. Capcana perfectă.

Cum nici nu poți cere să privești deja spre sezonul viitor când ești totuși pe podium cu 4 etape înainte de finalul sezonului regulat, mă tem că vom mai vedea în acest sezon meciul de la Cluj. Cu rezultate similare. Iar până la play-off, avem de jucat cu Farul, Dinamo și Craiova. Echipe cu care poți avea o șansă dacă joci ce știi, nu ce iți dorești.