Bogdan Baratky scrie după Hermannstadt – Rapid 1-0, înfrângerea neputinței: „Dacă meciul de la Sibiu ar fi fost decisiv pentru play-off?”

După un singur punct agonisit în ultimele două etape, încă străbătut de fiorul rece al golului încasat în ultimul minut al prelungirilor, suporterul rapidist (inclusiv cel care vă scrie acum) realizează subit că fără egalul dintre Sepsi și CFR playoff-ul era în pericol.

Hermannstadt – Rapid 0-0. Înfrângerea neputinței

Desigur, e istorie contrafactuală ceea ce facem acum, dar dacă participarea la playoff nu ar fi fost rezolvată înaintea acestor ultime două etape, e greu de crezut că acest punct stingher ne-ar fi adus-o.

Privind lucrurile în oglindă, privim cu recunoștință spre golul lui Dobre din ultimul minut al prelungirilor cu Slobozia și încercăm să privim cu optimism noul campionat de 10 meciuri. Dar și cu speranța că această participare între primele șase nu va fi, la fel ca în ultimii doi ani, doar o salvare de la retrogradare bifată din luna februarie.

De ce a pierdut Rapidul astăzi?

Putem încerca să explicăm sofisticat înfrângerea asta, dar cred că de data asta lucrurile sunt simple. Rapid a pierdut pentru că timp de 90 de minute nu și-a creat nici o ocazie de gol și nu a tras nici un șut pe poartă.

Digi24.ro

Cum a devenit MAGA obsedată de frații Tate și Călin Georgescu. Interesul dreptei americane de pe net pentru România

Cu o posesie echilibrată, meciul se îndrepta spre un 0-0 oarecum logic și explicabil, dar care ar fi dezavantajat pe undeva Sibiul. Adică o trupă care a pus totuși mingea pe poartă, a ratat o ocazie mare atunci când Aioani l-a blocat pe Goncalves și care a construit mai clar și mai curat atunci când a avut mingea.

Surprinzător, Șumudică decide să schimbe sistemul la ultima deplasare a sezonului regulat. Au lipsit 3 oameni astăzi (Koljic, Petrila, Hromada), dar numai primii 2 purtau tricou de titular și nu absența lor a provocat modificarea sistemului.

Digisport.ro

Vinicius Junior, în centrul unui scandal uriaș: ”Are doar 16 ani! Ești nebun?”. Starul lui Real Madrid nu a stat pe gânduri

Formulă pe care nu aș fi pariat înaintea meciului

Aioani – Ciobotariu, Ignat, Pașcanu – Manea, Gojkovic, Kait, Christensen, Borza – Dobre, Ankeye; aceasta a fost formula aleasă pentru un 3-5-2 pe care nu aș fi pariat înaintea meciului. Spun 3-5-2 și nu 5-3-2 pentru că senzația lăsată a fost de așezare ofensivă, cu toate că intențiile nu s-au materializat mai deloc în realizări.

Borza si Manea sunt poziționați sus, dar nici unul dintre ei nu are nici 50% din aportul ofensiv al omologului Goncalves. Un jucător cu siguranță interesant al campionatului. El este de altfel și autorul celei mai mari ocazii din meci, atunci când, lansat perfect în spatele lui Manea, scapă singur cu Aioani dar finalizarea la scurt e ghicită de excelentul portar al Rapidului.

De altfel, măcinarea în gol a lateralilor Rapidului a fost sesizată și de Măldărășanu, care a plusat în repriza a doua și cu Antwi în zona lui Borza.

După 15 minute energice ale Rapidului, Sibiul echilibrează jocul, însă nimeni nu reușește să pună cu adevărat în pericol poarta adversă. Totuși, spre deosebire de Rapid, gazdele reușesc să finalizeze cu șut pe poartă câteva faze de atac, performanță pe care construcția încâlcită a vișiniilor nu o poate atinge.

Pauza asumării

La pauză schimbările sunt logice. Cu mențiunea că dacă la 0-0 schimbi 2 jucători și sistemul, iți asumi lipsa de inspirație în alegerea primului 11. Ankeye, un vârf care până acum a lăsat o impresie teribilă, cu mult sub Bălan, de exemplu (atacantul cu care Rapid a promovat acum 3 sezoane în prima ligă) rămâne, previzibil, la dușuri.

Gojkovic, activ însă fără realizări, e și el schimbat, însă din cu totul alte motive. Rapid trece într-un 3-4-3, pentru a da consistență atacului în ambele benzi, iar în noul sistem de mijlocașii centrali Kait și Christensen nu te poți atinge. Atacăm așadar cu Dobre, Burmaz și Micovschi, dar Dobre e schimbat după doar câteva minute cu Pop din pricina unei accidentari.

Din nou debutul de repriză ne aparține, însă cu eficiență zero. Construcția e scrâșnita, lipsesc și pasa decisivă și traseele și atacantul care să fixeze fundașii în careu. Măldărășanu ne blochează benzile (oricum în zi proasta, fără om scos din joc prin dribling și fără centrări decente măcar), în zona centrală nu știm în mod tradițional să atacăm, iar Burmaz nu cere mingea decât cu spatele la poartă.

Ademo intră târziu (mă așteptam să primească măcar 20-25 de minute, să aibă timp să intre în joc), iar jocul pedepsește lipsa de inspirație și jocul nostru încâlcit la ultimul atac al Sibiului. Gol stupid, din pasa lungă a portarului, după o eroare a lui Ignat, al cărui semiluft îl lasă pe Neguț singur cu Aioani.

Efectele minutului 95

Când pierzi în prelungiri totul are un gust acru. Cu atât mai mult cu cât înfrângerea te face să te întrebi cum ar fi arătat lucrurile dacă meciul de la Sibiu ar fi fost decisiv pentru playoff. Sau iți amintește de mult prea mediatizata petrecere din mijlocul săptămânii, după un egal pe cât de corect, pe atât de dezamăgitor acasă cu un FCSB în inferioritate numerică.

Dar cel mai rău efect al acestei înfrângeri este că duce din nou entuziasmul acolo unde a mai fost în 2-3 rânduri în acest sezon – la cote de avarie. După ce peste 25,000 de oameni au încurajat Rapidul duminica trecută pe Arena Națională, alți 2,000 s-au deplasat astăzi din toată țara la Sibiu pentru a încheia așa cum se cuvine sezonul regulat. Iar senzația (acută!) e că din dubla asta echipa rămâne cu mari restanțe la public, căruia îi oferă o singură certitudine – aceea că nu are argumente să contrazică realitatea locului 6.

Playoff! Cuvântul de ordine – înțelepciune

Da, urmează un alt campionat, cu o altă dinamică, dar rămân la o mai veche idee pe care am tot vehiculat-o. Când ai atât de multe sincope, când nu stăpânești atacul pozițional nici măcar la nivelul locului din clasament, când tot sezonul e o luptă cu incendiul pus în vară, ar trebui poate să iți concentrezi atenția pe Cupă. Adică pe traseul cel mai scurt și mai la îndemână spre Europa.

Iar playoff-ul să fie folosit (ca niciodată în ultimii 3 ani) drept turneu de pregătire pentru sezonul viitor. Astfel încât după cele 10 partide să nu mai ai dubii măcar la nivel de lot și să știi cu certitudine pe ce te bazezi în viitorul apropiat. Pentru că dacă peste exprimarea confuză din iarbă vei pune presiunea unui obiectiv nerealist, riști să repeți irepetabilul – performanța halucinantă din sezonul precedent.

Cu un dram de înțelepciune am putea transforma playoff-ul într-un nou început nu numai din punct de vedere sportiv, ci și al relației club-suporteri (strategia de ticketing va fi un prim indiciu în această privință). Sau am putea încerca asta. Pentru că ambele chestiuni necesită reparații capitale la Rapid și doar ambele funcționând în parametri optimi pot aduce rezultatele la care cu toții visăm.

Înțelepciune, tact, rațiune și…Ahoe!