Bogdan Baratky semnalizează nedreptatea pe care Costel Gâlcă a făcut-o după Universitatea Craiova – Rapid 2-2: „Jos pălăria”

Dacă meciul s-ar fi încheiat după prima repriză, cu 2 sau 3 la 1 pentru olteni, materialul ăsta s-ar fi scris practic singur. Pentru că atunci când adversarul joacă și domină așa cum a făcut-o Craiova în primele 45 de minute înfrângerea e ușor de primit, iar regretele se atenuează până la dispariție. Când superioritatea adversarului e evidentă, nu e deloc greu să o recunoști.

Nebunie giuleșteano – oltenească! Jos pălăria pentru Craiova!

După meci, Gâlcă a declarat că am făcut o primă repriză “sub orice critică”, Noi, Rapidul. Cu tot respectul, Gâlcă comite însă o nedreptate prin această declarație, pentru că amputează meritele Craiovei. Jocul unei echipe arată bine sau rău nu doar în funcție de propria prestație; el depinde și de adversarul pe care îl ai în față. Joci, cum se spune, ce și cât știi, dar și cât te lasă adversarul. Iar în primele 45 de minute Craiova ne-a dat teroare. Atenție – într-o repriză în care am marcat și am ratat o ocazie uriașă, senzația e că oltenii au controlat categoric și fără dubii jocul.

Ritmul impus de oltenii lui Rădoi în prima repriză a fost aproape ireal, de parcă masajul de dinaintea meciului s-a făcut cu kerosen, iar vitaminizarea cu jăratec și apă vie. Și asta în condițiile în care sunt absolut convins că Gâlcă se aștepta ca gazdele să încerce să “ne ia pe sus” în debutul de meci. S-a înșelat, în sensul că ne-au luat pe sus în minutul 1 și au ținut-o lângă toată repriza.

Prima ocazie a meciului a apărut în minutul 1, iar faza asta mi-a spus că e posibil să avem o șansă la Craiova. Altfel, un stadion și un oraș în care Rapidul câștigă din an în Paște. Mingea șutată de Cicâldău putea fi cu 20-30 de centimetri mai sus, dar nu a fost. Intervenția miraculoasă a lui Aioani duce balonul în bară, dar acesta nu îl lovește în cădere în spate pe portarul nostru. Scăpăm de un gol iminent în minutul 1, la primul atac al gazdelor, dar iureșul oltenilor a continuat până la ultimul fluier al reprizei.

Digi24.ro

VIDEO Imagini parcă rupte din „Mad Max” pe frontul din Ucraina: cum intră armata lui Putin în Pokrovsk

Dilema underului

Fără Borza, Gâlcă a avut de rezolvat în primul rând problema underului. Tot meciul a strigat la mijlocașii centrali, a fost nemulțumit de poziționarea sau de agresivitatea lor, deci a știut că acolo se poate decide meciul. A vrut să controleze centrul terenului, pentru a nu permite mijlocașilor olteni să deschidă jocul în benzi, unde pericolul era iminent. Bădescu nu prezenta însă garanții, iar Pop mijlocaș ofensiv l-ar fi ținut prea jos pe Christensen. Adică ar fi privat atacul de acțiunile sale, scăzând și agresivitea în zona centrală. Asta cred că a fost logica prezenței lui Vulturar in primul 11. Așadar, Aioani – Manea, Pașcanu, Kramer, Onea – Vulturar, Keita – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic

Digisport.ro

Mădălina Ghenea a ”explodat”, după ce au apărut imaginile cu ea pe străzile din București

Primul semn că oltenii au supradoză de motivație e modul în care mingiile sunt aranjate pe marginea terenului. Ca încărcătoarele de rezervă în banduliera infanteristului, semn că gazdele sunt all in pe atac. În primele 4-5 minute Rapidul nu a reușit să calce în jumătatea Craiovei, prima incursiune rapidistă venind abia în minutul 5, la o acțiune Dobre-Manea.

Craiova atacă practic continuu, posesia fiind în permanență orientată spre careul advers și dublată în permanență de agresivitate. În prima repriză oltenii au recuperat de 5-6 ori mingea în jumătatea noastră, pe construcția Rapidului, de fiecare dată continuarea ducând la o faza periculoasă de poartă. Invers, când Rapidul încerca să iasă cu mingea din încercuire și recuperarea era ratată, faultul cinic venea imediat să rupă acțiunea încă incipientă – în mod evident o abordare plănuită și antrenată.

Totuși, Rapid deschide scorul după un sfert de ora când Petrila face o fază bună în stânga, pătrunde în tușă și întoarce în gura porții. Dobre atacă bine la prima bară, șutul e blocat, dar Christensen urmărește excelent faza și demonstrează că îi priește Oblemenco. E 0-1, dar meciul continuă după același tipar, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Atacuri oltenești în valuri, benzile Baiaram-Bancu și Mora-Matei semănând panică și teroare la fiecare acțiune.

Ritm drac…aaaa…oltenesc!

Dincolo, planul de joc nu a funcționat aproape deloc, dintr-un motiv extrem de simplu: ritmul impus de olteni a fost atât de intens și neobișnuit, încât Rapidul nu i-a găsit antidot. Și, aș îndrăzni să spun că nu ritmul a fost surpriza lui Radoi, cât perioada extrem de lungă în care Craiova a reușit să susțină acest ritm – o repriză întreagă. Dobre, care trebuia să exploateze spațiul din spatele lui Bancu a fost foarte bine anihilat de Screciu, singura fisură defensivă oltenească fiind la Romanchuk, care l-a scăpat de două ori pe Petrila. O dată a ieșit gol, a doua oară Isenko salvând din postură de unu la unu cu extrema rapidistă (după încă o pasă-bisturiu marca Christensen). Apropo de ucrainean, perversă intrarea la Pașcanu din repriza secundă. Si periculoasă.

Surprinzător, golul Craiovei vine la o fază fixă, la un corner bătut clasic, după vreo 2-3 scheme sofisticate încercate de olteni pentru a descongestiona centrul careului. Rus îl domină pe Manea și e din nou egalitate. Oltenii șarjează în continuare, fazele de poartă sunt tot în careul nostru, Pașcanu evită aproape eroic cu doua intervenții la aceeași fază încă un gol și intrăm, aproape neverosimil, cu 1 punct la cabine. Dar și cu convingerea că dacă gazdele continuă și în repriza a doua asediul din prima, golul e doar o chestiune de timp.

O repriză încheiată la egalitate, dar câștigată aproape prin knock-down de gazde, care au practicat un fotbal complet nespecific primei ligi prin ritm și frecvența fazelor de atac. Un 3-5-2 interpretat aproape perfect de băieții lui Rădoi, care au creat pericol din absolut toate zonele terenului și au reușit să împiedice adversarul să își pună în valoare punctele tari. Un knock-down pe care nu îl putem pune nicidecum pe seama minusurilor din lotul nostru. Asta poate fi explicația atunci când adversarul rupe echilibrul în câteva momente prin sclipiri. Când ești înghesuit 40 de minute din 45, cauzele sunt de fapt meritele adversarului.

Repriza a doua, complet diferită

Rapid e o echipa greu de bătut și digerat în campionat, câtă vreme se joaca fotbalul cu care liga 1 ne-a obișnuit. Iar în repriza secundă Craiova nu a mai reușit să mențină ritmul din prima jumătate. Cu o viteză de joc inferioară, Craiova nu a mai destabilizat blocul defensiv rapidist, mijlocașii centrali ai Rapidului nu și-au mai pierdut poziția și adversarii, benzile Craiovei au fost mai puțin mobile și astfel Craiova practic nu a mai produs ocazii clare de gol. Deși nu a avut posesia nici în a doua jumătate, Rapid a fost în controlul jocului, impunând un ritm convenabil. Mai ales după ce Gâlcă a sesizat seara slabă a lui Manea și l-a înlocuit în primele minute ale reprizei cu Braun.

Kramer face 2-1 cu o finalizare excelentă din lovitura liberă executată de Christensen, iar partida se îndrepta spre un final fericit pentru noi. Antrenorii încep să mute, încercând să rezolve tactic partida. Rădoi atacă cu două vârfuri (intră Nsimba lângă El Hamlawi), Gâlcă răspunde cu 3 fundași centrali (intră Ciobotariu lângă Bolgado și Kramer), iar cu 5 minute înainte de final Rădoi schimbă liniile ca la hochei (intră Teles, Etim, Basceanu și Anzor). Nimic nu părea să schimbe însă jocul sau rezultatul. Da, nedrept pentru olteni, mai ales dacă ne reamintim vârtejul primei reprize, dar fotbalul oferă multe episoade de acest gen. N-a fost să fie pentru că Etim are prezența de spirit de a cere fault la contactul cu Aioani din ultimul minut, iar când VAR te cheamă la monitor într-o astfel de fază dai penalty.

Contactul a existat, nu a avut intensitate, nu l-a împiedicat pe atacant să joace mingea, dar a existat. Și a răsucit cuțitul în rana provocată de intervenția lui Târnovanu din Giulești, când a doborât doi adversari într-o fază în care nici centralul și nici VAR nu au văzut absolut nimic în neregulă. Vă rog, insist chiar, să urmăriți aceste două faze; cea de aseară și cea din Giulești, din play-off-ul campionatului trecut. Și după ce le urmăriți, încercați să faceți puțină istorie contrafactuala și să vă răspundeți la întrebarea: este fotbalul un sport mai apropiat de box decât de baschet?

Rezultat echitabil

Până la urmă, zeii fotbalului au făcut dreptate. Oricât de frustrant ar fi pentru noi penalty-ul de la ultima fază, rezultatul e corect. Ba chiar, dacă ar fi să fim sinceri cu noi înșine, chiar nesperat după primele 45 de minute. Doua curiozități am după acest meci, în creierii nopții: cum vă arăta Craiova în următorul meci, după risipa de energie de aseară și cum va gestiona Rapidul a doua jumătate a sezonului regulat după acest parcurs excelent și deopotrivă nesperat? Despre ambele subiecte vom mai avea, cu siguranță, ocazia să vorbim.