Bogdan Baratky trage concluziile după FCSB – Rapid 3-3: „Derby-ul feeling-urilor. Stolz, reconstituirea fazei lui Prunea în ’94”

Feeling-ul lui MM Stoica dădea ca sigură victoria FCSB -ului. „Vestiarul e foc” după insinuarea de doping, iar focul se cerea stins cu 3 puncte, altfel onoarea rămânea și anume nereperată, mă-nțelegi..

Derby-ul feeling-urilor. Arbitrul playoff-ului, arbitrii și aroganțele de derby

Și feeling-ul patronului se asortează cu focul din vestiar, astfel că Șumudică primește primul 11 al adversarului cu câteva zile înainte de meci.
„Na, mă, Șumudică! Ia vezi, poți să scoți un punct? Avem echipă grea, bă!”

Doar că dincolo, la Rapid, problemele erau ceva mai mari decât un simplu răspuns la provocarea patronului cu valențe de antrenor.
Meciul de la Sibiu, înfrângerea din prelungiri prestația în general și zero-ul din dreptul șuturilor la poartă au creat nu doar tensiune în club, ci și abstinență la ieșirile în presă.

Semn că situația era, așadar, cât se poate de serioasă. Unde mai pui că, oameni de cuvânt, aveam un playoff de arbitrat…

Digi24.ro

De ce Putin nu-l mai poate forța pe Zelenski să semneze un acord nefavorabil Kievului

Arbitrat am spus?

„M-am grăbit când am zis că batem. Am aflat cine e la VAR”. Păi cum?! Doar Șumudică se pricepe să pună presiune pe arbitri? Doamnelor și domnilor, acesta a fost contextul derby-ului din prima etapă de playoff.

În plus, FCSB era în convalescență după impactul cu Lyon, în timp ce Rapidul încerca să facă uitat meciul din ultima etapă de sezon regulat, meci pregătit după ciclul săptămânal adus pe trotinetă de Lennon.

Digisport.ro

Danezii nu s-au ferit de cuvinte! Cum au numit-o pe Cristina Neagu, după meciul de "adio" din Europa

Repriza lui Keita

Birligea revine la gazde, așa ca aveam toate motivele să ne temem de forța lor ofensivă. Tănase e în spatele atacantului, Gheorghiță și Miculescu sunt extreme, iar Cisotti e perechea lui Șut în centru.

Șumudică revine la formula cu 4 fundași, semn ca ne propunem sa opunem rezistență la mijlocul terenului: Aioani – Braun, Ciobotariu, Pașcanu, Borza – Kait, Keita – Dobre, Christensen, Petrila, Koljic.

Keita primește primul tricou de titular, Braun îi ia locul suspendatului Manea, iar Christensen e la pupitrul dirijorului. Începem curajos, iar Borza rezolvă problema șutului pe și la poartă din minutul 3, după o fază în antiteză perfectă cu evoluția sa groaznică din restul meciului.

Keita e agresiv și acoperă mijlocul terenului, cu o evoluție mult peste nivelul arătat până acum în Giulești.

Nașul nașilor

După 10 minute echilibrate, FCSB preia controlul partidei și îl menține cu încăpățânare până marchează. Mai întâi Aioani scoate în corner șutul lui Birligea după o minge pierdută de mijlocașii Rapidului la 35 de metri de propria poartă.

În minutul 29 însă, nașul nostru nu ne mai iartă. Flancul stâng e descoperit, FCSB aruncă mingea în careu din a doua încercare, iar Braun îi deleagă lui Bîrligea responsabilitatea întâlnirii cu mingea. E 1-0 după 20 de minute de dominare a gazdelor, în loja FCSB e carnaval și, ca de obicei, golul încasat ne convinge să ieșim la joc.

Doar 3 minute mai târziu asistăm la ceea ce în mod normal am fi numit „un penalty scos de atacant” dacă Feșnic si VAR-ul n-ar fi ținut neapărat să-l împace pe dl. Stoica. Keita, cel mai bun rapidist al primei reprize plasează un șut din afara careului pe lângă vinclu, iar Ciobotariu onorează derby-ul cu specialitatea casei: corner Petrila – gol.

Greșeli, contraste și multe goluri

La pauză intră Musi și Edjouma, Cisotti trece mijlocaș ofensiv, FCSB are inițiativa, dar jocul e relativ echilibrat până în minutul 55, când gazdele marchează din nou.

Borza resuscitează la mijlocul terenului o fază de atac moartă a FCSB, după care se retrage în careu exact la timp pentru a-l lăsa pe Cisotti să îl execute pe Aioani la mingea aruncată în careu de Birligea.

În tribună oficială contrastele sunt la ele acasă. Loja gazdelor redescoperă cheful de viață pe ritmuri de Scooter Maria, în timp ce câțiva metri mai încolo cerul cade peste loja Rapidului.

Toată lumea e prăbușită în deznădejde, mai puțin Comisarul Moldovan, care găsește puterea de a-i explica vecinului de scaun modul în care fundașii Rapidului l-au pierdut prin careu pe Cisotti.

Scena sugerează că fotbalul este un subiect comun al celor doi, care par a stăpâni în egală măsură teoria marcajului în zonă și modul în care lateralul trebuie să strângă în centru la mijlocașul transformat în atacant.

Recunosc sincer că după golul 2 și suprarealismul din lojă nu mai credeam în revenire. Petrila e cel care sună deșteptarea; el demonstrează în două rânduri că la corner e aproape la fel de periculos ca de la punctul cu var, dar Pașcanu și Koljic trec pe lângă egalare.

Și vine minutul 70

Minge recuperată la 20 de metri de propria poartă, contraatac excelent construit, Christensen îl lansează perfect pe Dobre, iar extrema Rapidului îl execută pe Târnovanu în stilul lui Krasniqi de acum 1 an.

Finalizare de fotbalist a lui Dobre, care a pus în șut toată frustrarea acumulată după golul anulat acum două etape. Un minut mai târziu am fost sigur de victorie. Și m-am înșelat din nou…

Feșnic încearcă să ne dea o mână de ajutor și îl elimină pe Borza, după cel mai slab meci al underului nostru din acest sezon.
Șumudică mută imediat, Onea intră fundaș stânga (iese Petrila), iar Micovschi îi ia locul lui Claudiu în linia de atac, semn ca ne propunem sa punem in continuare probleme.

Golul fundașilor golgeteri

Și încă ce probleme! În minutul 83 Micovschi centrează din fază fixă , mingea iese din careu, dar fundașii centrali ai Rapidului o pun de-o colaborare. Pașcanu centrează perfect la bara a doua, iar Ciobi aplică pentru poziția de golgeter în playoff. 3-2! Cine ar fi crezut?

Probabil că 3-2 ar fi rămas dacă doamna karma nu ar fi insistat să arate ce înseamnă transferul lui Siegrist la Genoa. Aioani se accidentează, iar Stolz face în prelungiri reconstituirea fazei din care Prunea i-a băgat în joc pe suedezi în ’94.

O fi strategia sportivă a Rapidului cu problemele ei, dar când mă uit la Ankeye și Stolz simt ca avem ceva puncte comune cu verișorii genovezi…

Se termină 3-3 și, din punctul nostru de vedere egalul ăsta are multe valente pozitive. Să fii egalat în prelungiri e dureros, dar nu aș spune ca egalul e, până la urmă, nedrept.

Deși am suferit din minutul 10 până la 1-0, jocul Rapidului a arătat per total un plus față de nivelul din sezonul regulat. Din păcate plusul colectiv a fost umbrit de erori individuale, dar când tragem linie o facem cu optimism pentru viitor.

Dublul rol și dubla măsură

Nu aș încheia fără o mențiune specială. Șumudică are multe „păcate”, n-o să ne contrazicem pe tema asta. Dar e singurul care își asumă la Rapid un rol multiplu. Că o face calculat sau spontan, e mai puțin important.

Obligat de pasivitatea din birouri, el este cel care se vede nevoit să își asume acțiuni care iată, la FCSB intră în fișa postului lui MM Stoica. Acum două etape el a intrat în războiul psihologic cu Bârsan, așa cum președintele FCSB a făcut-o cu brigada de ieri.

Și tot el a fost aseară singurul angajat al clubului Rapid care a luat atitudine public față de scandările care nu par să deranjeze pe nimeni altcineva în fotbalul românesc.

Într-un examen al ipocriziei picat cu succes, suntem scandalizați (desigur, pe bună dreptate) de scandări șovine, în timp ce închidem zâmbind șmecherește ochii în fața celor rasiste. Greu de găsit o definiție mai exactă a dublei măsuri.