Bogdan Ciudoiu și familia lui s-au întors recent dintr-o vacanță prin Europa. Prezentatorul show-ului Vorbește lumea, împreună cu soția și fiica lor, Natalia, au vizitat câteva țări. Au fost cu mașina și au făcut 4500 de kilometri.
Vacanța de zece zile a fost una minunată care s-a încheiat însă cu niște emoții pentru Bogdan Ciudoiu. La întoarcerea acasă, acesta a tras o adevărată sperietură când a deschis ușa și a găsit bradul trântit la pământ.
Primul gând a fost că cineva i-ar fi spart casa, așa că s-a dus țintit către televizor să vadă dacă îl mai are. Din fericire, toate lucrurile erau la locul lor, doar bradul căzut, după cum a povestit prezentatorul, în interviul exclusiv pentru FANATIK.
Bogdan, cum ai petrecut de Sărbători? Ai avut parte de vreun eveniment neașteptat?
De sărbători, am petrecut acasă. Mereu de Crăciun, sunt acasă, invariabil. După sărbători, am plecat și am dat o tură cu mașina prin Europa, cu fetele mele, așa cum facem noi de foarte multe ori. Nouă ne place, iar din fericire, ne-a dat Bunuțul un copil care are răbdare în mașină.
Am făcut peste 4500 km în vreo 10 zile, am trecut printr-o grămadă de țări: Ungaria, Germania, Italia, Franța, la întoarcere chiar și prin Slovenia, unde am descoperit Ljubljana, care este un oraș absolut fantastic, în care nu am mai fost niciodată până la vârsta asta. A fost foarte drăguț.
Am avut parte de un eveniment neașteptat când ne-am întors acasă. Primul lucru pe care l-am văzut, când am deschis ușa apartamentului, a fost bradul care, cât am fost plecați, a obosit și s-a culcat pe canapea.
L-am găsit căzut într-o parte, de parcă i-ar fi dat cineva un picior să-l dărâme. Ce m-a amuzat după a fost că primul meu reflex, văzând bradul căzut și gândindu-mă că a intrat cineva în casă, a fost să verific dacă mai avem televizorul (râde). Televizorul era acolo, deci nu a luat nimeni nimic, pur și simplu s-a pleoștit bradul.
Am văzut că ai călătorit mult în această vacanță, cum au fost destinațiile vizitate? Este vreuna care te-a impresionat în mod special?
Ziceam de Ljubljana că este un oraș superb, ideal pentru un city break. Am mai vizitat și Târgul de Crăciun din Monaco, care a fost foarte drăguț. Este organizat superb, după cum îți și imaginezi, în Monaco doar nu puteau să facă un „mini-târg”. Am văzut și Monaco din roata cea mare cu ocazia asta și arată absolut fabulos, mai ales că era deja seară și se aprinseseră toate luminițele. A fost absolut superb!
De fapt, orice destinație prin care am trecut a fost interesantă. Este o adevărată aventură să faci o plimbare de genul acesta. Fiica mea, Natalia, era foarte entuziasmată în fiecare zi și ne întreba: „Și-acuma cum va fi cazarea? Acum unde stăm? Aici ce mâncăm?”. A fost o experiență foarte tare, ne-a plăcut câte ceva din fiecare loc prin care am trecut.
Pe lângă Vorbește Lumea, cei de acasă te pot auzi și la radio. Cum reușești să gestionezi un program atât de încărcat? Cât de dificil este să găsești un echilibru între viața personală și cea profesională?
O să fiu sincer, este greu. Dar fac asta deja de suficient timp încât să-mi fi găsit, în mod natural, un echilibru.
Mie îmi place să cred că, în general, corpul omenesc are abilitatea de a se adapta și are o memorie senzațională. Dacă ești pentru prima dată într-o anumită postură în care trebuie să faci față unui ritm alert, timp de un an de zile, corpul încă nu știe ce înseamnă, dar după ce trece anul respectiv, el o să țină minte exact câtă energie și ce consum a necesitat.
Așa că, după anii aceștia în care am făcut emisiunile în paralel, corpul meu a înțeles foarte bine cum să se dozeze. Dar la mine nu există negociere cu somnul, când mi-a zis corpul că-i e somn, dorm.
Am învățat cumva să echilibrez lucrurile astea. Am grijă să petrec timp și cu fetița în fiecare zi, deci una peste alta aș zice că mă descurc. Este un program care funcționează pentru mine și de asta intenționez să continui.
Ai visat dintotdeauna să faci radio și televiziune? Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Mi-am dorit să fac radio încă din copilărie, pentru că am ascultat mult radio când eram mic și m-a fascinat.
Am crescut, ascultându-i la matinal pe Huidu și Găinușă, și mă gândeam cât de tare trebuie să fie să primești salariu ca să mergi la radio, să râzi, să te distrezi. M-a fascinat de mic treaba asta, dar și televiziunea mi s-a părut mereu interesantă. Mi s-a părut culmea, mai grea decât radioul, din exterior.
Am constatat, pentru că am avut norocul să le fac pe amândouă, că, deși niciuna nu este ușoară, dacă ar fi să aleg ce este mai greu, aș alege radioul. Pentru că la radio echipele nu sunt la fel de mari ca la TV.
La TV te bazezi pe o echipă foarte mare de oameni care lucrează pentru tine. Oamenii aceștia au grijă să arăți bine, te ajută când te blochezi. Pe când, la radio, se bazează foarte mult pe tine, inclusiv pregătirea emisiunii, a subiectelor – totul depinde mult de realizatori.
De aproape 4 ani, de luni până vineri, de la ora 10:30 ești în direct, alături de colegii tăi, Lili Sandu și Shurubel. După tot acest timp, mai ai vreo emoție înainte de a intra în direct?
Știu că e frumos să zici că ai emoții mereu când intri într-un platou de televiziune și că e o emoție de care ți se face dor, dar nu, dacă ar fi să fiu sincer, nu am niciun fel de emoție. Din contră, simt că nu mai am răbdare să intrăm în direct. Întreb mereu: „Cât mai avem? 3 minute? Ah, hai că vreau mai repede să intrăm, să ne jucăm, să ne distrăm, să râdem!”.
Deci răspunsul scurt ar fi că emoții nu mai am. Dar am avut, bineînțeles, la început. Însă, am ajuns să descopăr, în timp, că se poate face televiziune natural, într-un mod relaxat.
Care este cel mai neașteptat moment de care ai avut parte într-o emisiune în direct?
S-a rupt efectiv un scaun, m-am aplecat eu pe spate prea tare și am căzut pe spate cu el. După m-am ridicat, l-am pus în trei picioare, ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
S-au întâmplat o grămadă de chestii… A dat apa in clocot, am sărit să oprim plita. S-a spart un vas din sticlă. Avem parte de o mulțime de întâmplări neașteptate!
Știm că ești pasionat și de tot ceea ce implică viteza și adrenalina. Există vreo șansă să te vedem participând la vreo competiție de karting sau de motor?
Doamne ajută! Mă duc oricând, dacă apare ocazia! Îmi doresc foarte mult lucrul ăsta. N-am avut timpul necesar până acum, dar n-aș rata o ocazia ca asta. Dacă aș putea să particip, aș face-o cu drag. Sper să o fac la un moment dat.
Ce îți dorești de la 2025?
De la 2025 îmi doresc să fie, din punct de vedere profesional, în aceeași linie cu 2024, care a fost un an excepțional pentru mine. Sunt recunoscător pentru cum s-au desfășurat lucrurile, atât în ceea ce privește proiectele online, cât și în emisiunile pe care le prezint la radio și la TV. Sper să lucrez cât mai mult timp cu oamenii dragi pe care îi am drept colegi, în momentul de față, pentru că facem o echipă fantastică.
Noi avem o vorbă, când avem o ediție bună la Vorbește Lumea și ne întâlnim a doua zi să vedem cum a funcționat ediția respectivă, spunem: „Doamne, să fie ca ieri!”. Exact așa și cu anul: „Doamne, să fie ca 2024!”, căci pentru mine a fost foarte bine, profesional vorbind.