Am intrat în săptămâna în care se decide viitorul handbalului românesc. Pe 24 aprilie sunt alegerile FRH, iar FANATIK a vorbit cu actorii principali: candidaţii pentru preşedinţia Federaţiei Române de Handbal, care au avut ocazia să îşi expună public strategiile de redresare a handbalului românesc şi să ofere soluţii la problemele stringente ale sportului de pe semicerc. Pe lângă candidaţii pentru şefia FRH, publicaţia noastră a vorbit pe subiectul alegerilor şi cu alte personalităţi marcante ale acestui sport.
Bogdan Voina este considerat unul dintre favoriţii pentru preşedinţia FRH. Fostul internaţional român a acordat un amplu interviu pentru FANATIK în care a discutat despre motivele pentru care a ales să candideze, despre lucrurile pe care vrea să le schimbe dacă va ajunge preşedinte. Voina a clarificat lucrurile şi despre alianţa pe care a avut-o cu Constantin Din la alegerile din 2022 şi şi-a exprimat clar părerea despre legea Novak.
Bogdan, mulţumesc pentru interviu. De ce ai luat decizia să candidezi la preşedinţia FRH?
– M-am hotărât pentru că simt că a venit momentul şi am expertiza de a mă implica 100% în acest fenomen. Cred că nivelul şi locul în care am ajuns în momentul de faţă mă obligă, pe undeva, să mă implic 100% şi trebuie cu toţii să ne mobilizăm, să fim uniţi pentru a revigora acest handbal.
Cum vezi alegerile? Se anunţă o luptă dură… Cristian Potoră, Bogdan Voina, Constantin Din, preşedintele în funcţie şi Sorin Dinu…
– Pentru mine e ca o competiţie ca şi atunci când eram în activitate. E ca o finală de Campionat Mondial… Este o competiţie importantă, adrenalina începe să se mişte, să crească în interiorul meu. Este un moment oportun, este foarte bine că sunt mulţi candidaţi, avem multe idei. Idealul ar fi ca toţi cei patru candidaţi să pună ideile în mijloc şi să facem ca handbalul să renască.
În urmă cu patru ani voturile tale au fost decisive pentru câştigarea mandatului de către domnul Din în faţa domnului Dedu. Eşti nemulţumit de cum s-au prezentat lucrurile în ultimul mandat?
– Profit de ocazia asta şi lămuresc nişte lucruri. În urmă cu patru ani aveam de ales între Alexandru Dedu şi Costel Din. Decizia a fost foarte simplă, având în vedere experienţele trecute şi personale, nu are rost să intrăm în detalii, nu au importanţă. La acel moment eu nu aveam niciun fel de înţelegere cu actualul preşedinte, a fost o reacţie spontană, logică având în vedere trecutul şi nu am de ce să regret. La momentul respectiv a ajuns la şefia federaţiei un preşedinte cu care aveam dialog. Spre deosebire de cealaltă opţiune cu care nu aveam dialog.
Deci acesta a fost raţionamentul pentru acea înţelegere…
– 100% ăsta a fost raţionamentul meu.
Aţi încercat o colaborare? S-a vorbit mult despre asta…
– Nu a fost vorba de nicio colaborare. Eu m-am dedicat 100% handbalului şi mi-am satisfăcut această pasiune prin compania pe care o conduc şi prin comentariile de la televizor. Fiind injectat cu handbal, părinţii mei sunt de vină, trebuia să îmi satisfac această pasiune. Antrenor nu mi-am dorit niciodată pentru că ceea ce am văzut acasă nu am dorit. Pe undeva, trebuia să îmi satisfac pasiunea, prin companie şi comentariu.
Ce schimbări sunt necesare în handbalul românesc? Nu suntem într-un moment foarte bun…
– Sportul, din fericire pentru noi, e foarte uşor de evaluat. Prin rezultate evalueazi munca. Aşa cum bine ai zis, rezultatele nu sunt cele dorite şi nu suntem pe drumul cel bun. Ce trebuie să facem? Nu miracole. Nu există o baghetă magică şi de săptămâna viitoare de când, sper că vom fi la cârma federaţiei lucrurile vor funcţiona perfect. Trebuie să ne orientăm către copii şi juniori. Baza de selecţie trebuie să fie cât mai mare pentru a închide piramida. Să ne orientăm către metode, să ne şcolim antrenorii. De acolo vin viitoarele valori.
Ai fost foarte mult timp prin ţară în ultimele luni. Ce ai găsit pe la cluburi, discutând cu conducători, sportivi sau oficialităţi? Care e pulsul?
– Primul lucru pe care l-am dorit, ca şi acum patru ani doar că atunci timpul a fost mai scurt… De data asta am făcut turul ţării de două ori. Oamenii au apreciat pentru că au fost băgaţi în seamă. Au apreciat că s-a discutat cu ei şi soluţiile vin de acolo. Asculţi nemulţumirile şi acelea sunt mai multe decât mulţumirile. Discutând cu ei, e clar că la un moment dat sunt timoraţi. Ulterior, s-au deschis şi ai colectat informaţii care pot fi utile.
Competiţia, de exemplu, este foarte prost organizată. Oamenii sunt nemulţumiţi că, de multe ori, competiţia se încheie în februarie. Discutând cu ei, e clar că în fiecare zonă geografică, problemele sunt diferite. Sunt zone în care sunt multe echipe, zone în care sunt mai puţine. Nu poţi, ca Federaţie, să spui de la Bucureşti că aşa trebuie să funcţioneze peste tot. În nord-vestul ţării se poate juca fără probleme, în sudul ţării sunt mai multe probleme că sunt mai puţine echipe. Automat, sistemul competiţional trebuie să fie diferit. La nivel de copii şi juniori, doar competiţia te ţine în sistem. Şi la asta trebuie să ne gândim.
Ce facem cu echipa naţională masculină? Ai fost internaţional român şi nu suntem într-un moment bun din moment ce ne elimină Turcia, chiar un episod foarte dezamăgitor, să nu zic ruşinos…
– Poţi să spui umilitor. Am fost în sală şi sentimentul pe care l-am avut… Eu am văzut şi meciul tur. Eram sceptic, nu cunoşteam foarte bine adversarul. Aveam informaţii, îmi place să fiu documentat. Aveam informaţii despre jucători turci care au evoluat la Focşani. Nu i-am văzut în echipa naţională, am văzut alţi jucători, care poate erau mai talentaţi. Au un antrenor spaniol tânăr. După primul meci reţin finalul de meci în care ne-am bătut joc de noi. Aveam meciul în mână, îl controlam şi în loc să câştigăm la o diferenţă confortabilă, am făcut-o la cinci goluri. Iar prima reacţie pe care am avut-o la finalul jocului este că mi-e teamă de meciul retur. Pe care l-am împărtăşit cu actualul selecţioner, care îmi este amic.
La retur am avut o problemă şi cu electricitatea, cu iluminatul. Dar mi-a fost teamă că dacă ne conduc turcii nu ştim ce se poate întâmpla. Din păcate s-a întâmplat scenariul la care nimeni nu s-a aşteptat. Inclusiv în ziua de azi am un gust amar după acel meci. Eu zic că trebuia să jucăm dubla cu Norvegia.
Nu era vorba de calificarea la Campionatul Mondial, pentru că era clar că Norvegia era mult mai valoroasă. Doar că, să fii eliminat de Turcia ne arată realitatea dură din handbalul masculin…
– Asta trebuie să ne dea de gândit şi să vedem de ce am ajuns la acest nivel. Nu avem cum să progresăm dacă nu avem adversari de calitate. Ăsta era unul dintre atuurile „dublei” cu Norvegia. Şi cum bine ai zis, una e să te elimine Turcia, alta e să fii scos de Norvegia. Erau două meciuri în plus şi, din păcate, iar nu mergem la un Campionat Mondial. Astea trebuie să fie noile noastre obiective, să mergem constant la Campionatele Mondiale şi Europene.
Dacă vom continua pe aceeaşi linie, pe lucruri întâmplătoare… Noi trebuie să creăm un sistem care să producă jucători şi antrenori de calitate. Nu să aşteptăm următoarea campanie, pentru că tot aceleaşi lucruri se vor întâmpla. Este un moment zero în care să alegem cum trebuie noua selecţionată şi cu aceşti tineri jucători să creştem. Sunt nişte lucruri care trebuie făcute în paralel cu un sistem în care să creştem jucători şi antrenori de calitate.
George Buricea este la final de contract. Ţi-ai făcut o strategie referitoare la viitorul selecţioner sau la cum să convingi jucătorii să revină la echipa naţională, că inclusiv asta a fost o problemă, cu jucători care nu au vrut să revină la prima reprezentativă…
– Trebuie să ne dea de gândit acest lucru. Probabil că sunt în spate nişte lucruri pe care noi nu le ştim. Având în vedere momentul la care suntem, te rog frumos să mă crezi că nu m-am gândit la acest aspect. Obiectivul meu numărul 1 este data de 24 aprilie, ştii ce se întâmplă, iar de atunci încolo o să ne gândim la aceste aspecte secundare. Nu cred că la asta ar trebui să mă gândesc cu câteva zile înainte de alegeri. Pe 24 orice detaliu poate să facă diferenţa şi nu selecţionerul este acum prioritatea pentru handbalul românesc.
Referitor la alegeri. Eşti sigur că va fi o cursă strânsă? Te aştepţi la două tururi?
– Evident că, nu pot să îţi povestesc decât din experienţa precedentă (n.r. alegerile din 2022). Oamenii sunt fluctuanţi, ca să folosesc un termen mai frumos. Eu o să joc această competiţie gândindu-mă la toate posibilităţile. Mă gândesc la turul 1 şi mă gândesc la turul 2. O să joc acest meci pentru a-l câştiga din primul tur. Dacă nu se va realiza, avem o strategie şi pentru turul doi.
Se vorbeşte mult de alianţe. Ce părere ai de aceste alianţe care se pot forma şi dacă te-ai gândit la o alianţă cu un posibil contracandidat?
– Eu nu am nicio alianţă în momentul de faţă, aşa cum nu aveam nici în urmă cu patru ani. Sunt echipe diferite, oameni diferiţi, în echipa mea sunt oameni tineri, oameni din fenomen care vin cu dorinţa de a mişca lucrurile şi de a restructura federaţia. Doar cu oameni noi, ambiţioşi, dedicaţi acestei pasiuni se poate.
Să trecem puţin şi la handbalul feminin. Avem un turneu final european pe care îl găzduim în luna decembrie. Suntem pregătiţi?
– Aici nu am toate detaliile. Despre partea sportivă putem să discutăm. Despre partea administrativă, această competiţie este pusă pe drumul cel bun, finanţată, gândită şi lucrurile par să funcţioneze. Mai sunt două competiţii în vară pe care le găzduim (n.r. Campionatul Mondial de Handbal Feminin U18 şi Campionatul European de Tineret U20) unde lucrurile nu sunt atât de bine puse pe drum. Dar despre Campionatul European din decembrie, putem spune clar că România trebuie să joace cu încredere pentru că e o şansă în plus să joci acasă. Evident că penultimul rezultat, trebuie să ne dea de gândit (n.r. 25-45 cu Norvegia). Dar, pe de altă parte, reacţia fetelor cu Polonia ne dă speranţe. Este clar că nu suntem astăzi în eşalonul numărul 1, dar suntem o echipă care poate să creeze surprize.
Despre competiţiile din vară spuneai că există probleme de organizare?
– Asta ştiu din interiorul Federaţiei. Sunt antamate, suntem imediat în luna mai şi vin o grămadă de echipe. Oamenii federaţiei europene şi internaţionale au venit în România, au văzut instalaţiile şi infrastructura. O să le facem să fie bine.
Care va fi primul lucru pe care îl schimbi în momentul în care ajungi preşedinte al Federaţiei Române de Handbal?
– Sunt foarte multe lucruri de făcut, dar un lucru cert este că trebuie să umblăm la acel statut. Abia aştept să văd cum va arăta Consiliul de Administraţie, este foarte important, chiar esenţial. Preşedintele, cu vicepreşedintele şi Consiliul de Administraţie conduc această federaţie. Împreună cu aceşti oameni luăm deciziile.
Nu e îngrijorător că în anumite zone sunt investiţi foarte mulţi bani publici în handbal, dar pe de altă parte nu reuşim să aducem numărul complet de echipe şi la masculin şi la feminin în campionat?
– Ştii foarte bine că sportul din România este susţinut din bani publici. Există acest risc, ca la un moment dat, anumite autorităţi să nu mai poată susţine anumite echipe. Noi trebuie să profităm de această facilitate, până la urmă cu anumite cluburi ne lăudăm. La feminin avem posibilitatea să ajungem în Final Four cu Bistriţa şi CSM Bucureşti. Avem modele, suntem prezenţi cu România la o competiţie majoră.
Mulţi o să spună că nu sunt multe jucătoare românce. Aşa putem spune şi de handbalul masculin, cu mulţi jucători străini care evoluează pentru echipele din Germania, din Polonia sau Franţa. Să îi lăsăm să ajungă unde îşi doresc, iar cel mai important lucru este că Bistriţa, CSM, plus altele, investesc şi în copii şi juniori. Aceste lucruri sunt ignorate. Sunt mulţi bani investiţi şi la nivel de copii. Iar rezultatele nu vin imediat. Ok, ai adus-o pe Delgado, e competitivă imediat. Ai investit la copii şi juniori, trebuie să avem un pic de răbdare.
Legea Novak, eşti pro sau contra?
– Ar trebui regândită. Lucrurile trebuie făcute treptat. În momentul de faţă nu avem suficient de mulţi jucători români de calitate care să evolueze la cel mai înalt nivel. Părerea mea e că nu impunând prezenţa lor în teren vom rezolva lucrurile. Acei jucători nu vor deveni mai buni pentru că, pe hârtie, trebuie să fie în teren. Trebuie să regândim un sistem prin care să producem jucători de calitate. M-aş bucura să vedem cât mai mulţi jucători şi antrenori români. Nu o să fie de pe o zi pe alta. Şi trebuie să fim conştienţi cu toţii.
Au fost multe scandaluri referitoare la arbitraj. Avem un fost mare arbitru preşedinte de Federaţie, s-au mărit baremurile, dar cu toate acestea nu s-a rezolvat problema arbitrajului, ba din contră. Ce soluţie propui?
– E clar că este una dintre probleme şi această problemă va fi cu siguranţă rezolvată. Câştigă o anumită sumă de bani pentru a-şi face meseria. În acelaşi timp, noi ca şi Federaţie trebuie să venim cu penalităţi şi sancţiuni pe măsura greşelilor pe care le fac. Aceste lucruri trebuie făcute pentru a avea un arbitraj cât mai corect. Aceste lucruri vor fi rezolvate cu multă transparenţă, nu am niciun dubiu.
În final, un mesaj pentru alegători: de ce ar trebui votat Bogdan Voina?
– Mesajul este simplu. Am avut experienţe cu alţi oameni şi zic că este momentul oportun de a da şansa unei echipe tinere şi noi pentru a structura această federaţie, de a da o direcţie nouă, transparentă şi optimistă handbalului românesc.