Bojana Popovic, interviu special înainte de Final Four: „Mergem la victorie! Dacă vom câştiga Liga Campionilor sunt cea mai fericită femeie din lume!”. Ce tatuaj îşi face dacă CSM Bucureşti triumfă. Video

Bojana Popovic este considerată una dintre cele mai valoroase handbaliste ale lumii în anii 2000. A câştigat şase Ligi ale Campionilor şi în 2012 a jucat finala olimpică alături de naţionala Muntenegrului, pierdută după un meci controversat cu Norvegia. A luat Liga Campionilor şi ca antrenor secund, la Buducnost, în 2015, în echipa din care făcea parte şi Cristina Neagu. Iar după un mandat de trei ani pe banca echipei din Podgorica a semnat cu CSM Bucureşti, echipă pe care a reuşit să o califice după opt ani de pauză în Final Four.

Bojana Popovic, interviu special pentru FANATIK înainte de Final Four: „Entuziasmul se simte în corp!”

Cu câteva zile înaintea plecării la Budapesta pentru meciurile decisive din Liga Campionilor, Bojana Popovic a acordat un amplu interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre cum a reuşit să transforme CSM Bucureşti într-un timp record dintr-o echipă cu şanse minime după startul slab în Champions League, într-o echipă care se bate pentru trofee. Nu totul a fost roz în sezonul „tigroaicelor”, pentru că au pierdut titlul la un punct în faţa Gloriei Bistriţa, iar în Cupa României au fost eliminate de SCM Râmnicu Vâcea. Dar, în ciuda dificultăţilor, obiectivul fostei mari handbaliste este clar: câştigarea Ligii Campionilor.

Spuneți-mi, în primul rând, care sunt gândurile dumneavoastră înainte de Final Four din weekend?

– Uf, sunt multe lucruri, cum ar fi multă emoție, o vibrație bună în jurul echipei, este ceva foarte mare pentru noi. Așa că, după sferturile de finală, din acea perioadă până astăzi, ne-am gândit doar la asta și am muncit din greu pentru a fi pregătite pentru acest Final Four. Așadar, emoția este prezentă, entuziasmul se simte în corp, este aici tot timpul, iar această parte cu siguranță trebuie să o controlăm dacă vrem să facem ceva acolo. Deci, este o perioadă bună pentru noi, cu o muncă bună și concentrare permanentă, așa că încercăm să ne păstrăm calmul și să fim pregătite pentru acest weekend.

Cum a ajuns Bojana Popovic la CSM Bucureşti: „Mă gândeam că e o oportunitate bună să repar ceva acolo”

Să începem cu începutul. Cum ați ajuns la CSM București? Lucrurile nu erau atât de bune pentru club în acel moment, cu multe jucătoare care plecaseră în vară, cu schimbări de antrenori în Liga Campionilor, cu o situație slabă. Cum au decurs pentru dumneavoastră negocierile din iarnă?

Digi24.ro

Măsurile anunțate de Moscova, după ce premierul proeuropean al Armeniei a câștigat alegerile parlamentare

– De fapt, nu cunoșteam toată situația, desigur, pentru că eram în Podgorica și apoi mă pregăteam efectiv pentru munca mea cu echipa națională din Danemarca, iar toată concentrarea mea era acolo. Apoi, brusc s-a întâmplat asta la CSM, că au vrut să schimbe antrenorul și, bineînțeles, când m-au sunat am fost cu adevărat entuziasmată. Am putut vedea în timpul Ligii Campionilor ,urmăresc toate echipele, desigur, am putut observa că CSM are o echipă bună și un potențial bun.

Digisport.ro

Ionel Ganea, după meciul caritabil de la Făgăraș: "Un om fără caracter! Mi-a dat mesaj că nu mai vine"

Am început să mă gândesc când au sunat prima dată că ar putea fi o oportunitate bună de a încerca să repar ceva acolo, să încerc să fac ceva cu această echipă și apoi am decis foarte repede că ar putea fi lucruri bune de realizat acolo. Și apoi, după asta, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Am fost fericită să primesc acest apel și nu a fost greu să decid, deoarece, de fapt, cunoșteam câteva jucătoare care erau aici, m-am antrenat cu ele înainte și cunosc acele fete. Așa că a fost cu adevărat ușor pentru mine să decid, pentru că știam că va fi mai ușor să mă integrez în echipă cu acele jucătoare pe care le știu din Danemarca (trei la număr) sau, de asemenea, cele trei, patru fete care fuseseră anterior cu mine în echipa mea. Nu a fost o decizie atât de grea.

Ok. Negocierile au decurs rapid cu CSM?

– Cred că înainte să plec cu echipa națională a Danemarcei la turneul final,  prin decembrie sau ceva de genul ăsta, sfârșitul lui noiembrie. Da, nu îmi amintesc exact momentul în care a fost.

CSM Bucureşti, schimbare majoră sub comanda Bojanei Popovic: „De la primul antrenament le-am spus ce vreau”

Ați reușit să schimbați fața echipei foarte rapid. Nimeni nu se aștepta la asta. Dumneavoastră v-ați așteptat?

– Da, am știut ce vreau și m-am așteptat, de la primul antrenament le-am spus lucrurile pe care le vreau, iar ele au fost cu adevărat, cu adevărat pregătite pentru această schimbare. Nu am simțit că cineva ar fi fost, știți, în gardă sau că nu ar dori să procedeze în acest fel, deoarece erau jucătoare cu experiență, jucătoare bune, și au fost foarte receptive să asculte lucrurile pe care voiam să le schimbăm. Cunoșteam acele jucătoare despre care v-am spus și știam că mă pot folosi de acea poziție, pornind de la cele șapte, pot mișca toată echipa pentru că le cunoșteam caracterele, le cunoșteam atitudinile pe care le au, sau le-au avut în trecut.

Și atunci a fost puțin mai ușor pentru mine. Deci… nu știu, mi-a fost foarte ușor să mă integrez în echipă și am putut simți din primul moment că au urmat aceste lucruri pe care chiar voiam să le schimb. Partea legată de handbal a fost ușoară, cu adevărat ușoară pentru că sunt jucătoare cu experiență, sunt bune. Iar apoi a fost această a doua parte: cu atitudinea, cu încrederea în sine, cu toate acele lucruri pe care a trebuit să le construim împreună. Așadar, am făcut-o, așa cum ați spus, repede, dar când ai această calitate la jucătoare, trebuie doar să trezești acele lucruri.

Ele erau acolo. Și, desigur, apar și perioade cu suișuri și coborâșuri, nu poți controla tot timpul toate fețele, toate acele minți, dar de cele mai multe ori staff-ul meu și cu mine am putut controla asta și am putut juca din ce în ce mai bine. Pur și simplu am crezut în ceea ce am făcut, ele au început să creadă și lucrurile pur și simplu s-au întâmplat de la o săptămână la alta.

Surprinsă de şirul de ratări în Final Four: „Am fost mereu curioasă care a fost problema”

Și încrederea s-a consolidat victorie după victorie în Liga Campionilor, pentru că au fost opt victorii la rând.

– Este adevărat. Da. Acest lucru este important, trebuie să câștigi, trebuie să ai această încredere în sine adusă de victorii. Desigur, încep să facă asta la antrenamente mai întâi, pentru că atunci când faci lucrurile la antrenament într-un mod bun și începi să crezi în ele, la final vei vedea asta și în joc. Uneori funcționează, alteori ratezi niște aruncări și îți pierzi imediat încrederea, deci asta se poate schimba repede, dar încercăm să menținem asta la un nivel înalt cu acele jucătoare care au potențialul de a fi puternice mental și de a le arăta calea celorlalte.

V-a surprins ceva la CSM București? Sunteți o fostă mare jucătoare de handbal, acum o antrenoare cu experiență. V-a surprins într-un fel clubul sau ceea ce ați găsit aici?

– Nu știu, sunt puțin surprinsă de cum a fost în trecut, de modul cum au jucat în toți acești opt ani, a fost de fapt pentru mine puțin ca un mister, de ce nu au prins acest Final Four. Au schimbat mulți antrenori, au avut multe jucătoare bune, dar în această ultimă parte am fost mereu curioasă care a fost problema. Iar apoi, în acest sezon, când am venit, am încercat să aflu de ce e așa. Și totuși am reușit acum și am identificat unele lucruri care cu siguranță ar putea fi mai bune pentru sezoanele viitoare, pentru că această parte trebuie să fie bună la cel mai înalt nivel dacă vrei să ai rezultate în campionat, în Liga Campionilor și peste tot.

Această parte este foarte importantă și ține puțin de organizare, cred eu. Organizarea trebuie să fie la un nivel mai bun pentru că, dacă joci atât de multe meciuri în timpul sezonului și ai atât de multe meciuri importante aproape în fiecare săptămână, atunci acest aspect trebuie să fie la cel mai înalt nivel pentru a face față tuturor situațiilor. Așadar, cred că am putut recunoaște puțin că trebuie să fim mai buni în această zonă pentru a fi mai puternici.

Bojana Popovic şi-a adus atitudinea de luptătoare în echipă: „Ele trebuie să trăiască fiecare secundă pe teren”

Ce ați adus în plus pentru a merge în Final Four? Spuneați că ați urmărit echipa și s-a oprit mereu în sferturile de finală. Care a fost diferența anul acesta față de ceilalți, din punctul dumneavoastră de vedere? Nu ați fost aici, dar puteți face o paralelă

– Da, cred că pur și simplu le-am insuflat mai mult să creadă în lucrurile pe care le fac și să creadă, în primul rând, în ele însele. Și apoi în echipă, iar apoi această atitudine, atitudinea de luptătoare. Pentru că joci handbal fiindcă iubești handbalul. Dacă joci cu adevărat cu inima, cu atitudinea potrivită, atunci poți arăta ceva mai multă emoție, iar echipele adverse pot vedea că ai încredere în tine, că joci cu o atitudine bună. Încerc să mă bucur de fiecare meci, încât mă puteți vedea pe margine că nu sunt niciodată calmă. Nu e pentru că nu pot fi calmă, ci pentru că vreau să trăiesc meciul.

Și apoi le transmit toate acestea jucătoarelor. Ele trebuie să trăiască fiecare secundă pe teren, trebuie să fie prezente în meci cu capul, cu experiența, cu toată puterea, cu emoția. Dacă faci asta în fiecare zi la antrenament, în fiecare meci desigur, atunci este ca un virus. Toate jucătoarele încep să fie din ce în ce mai mult așa și echipa începe să arate ca o adevărată echipă, știți, luptă una pentru cealaltă. Mereu le spun că trebuie să sărbătorească golurile coechipierelor la fel ca pe ale lor, pentru că este o muncă de echipă și atunci trebuie să fii mai fericită pentru că ai făcut ceva bun pentru celelalte.

Și atunci încep să gândească diferit. Poate unele dintre ele erau deja așa, dar altele erau mai închise, nu voiau să-și arate emoțiile. Aceste lucruri cred că le-am schimbat cel mai mult, pentru că acum sunt mai deschise, vor să aibă această cooperare, vor să vorbească mai mult despre handbal. Așa văd eu că trebuie să arate handbalul: 24/7 trebuie să fii în handbal dacă vrei să faci ceva mare.

Reacţie după titlul pierdut de CSM Bucureşti: „În campionatul românesc nu știi nimic. Mergi la meci și nu știi la ce să te aștepți”

Deci, să uniți echipa. Aceasta este cheia.

– Da. Aceste jucătoare, avem în jur de 10-11 jucătoare cu experiență care au realizat ceva în handbal și atunci, pentru ele, aceasta este cea mai importantă parte. Desigur că trebuie să ne antrenăm bine, dar partea tehnică de handbal este, pentru mine, cea mai ușoară, pentru că le pot arăta multe lucruri, putem face multe lucruri împreună, cum ar fi jocul unu-la-unu, elemente de apărare. Dar această ultimă parte de care vorbesc este, de fapt, uneori cea mai importantă.

Cum vi se pare nivelul din Liga Națională? Campionatul l-ați pierdut la limită. Cum ați perceput asta?

– Pot vedea și simt că, atunci când am venit la echipă, fetele aveau un fel de stres când jucam în campionat față de Liga Campionilor. Suntem mai calme când jucăm în Liga Campionilor pentru că știm exact ce se va întâmpla, cum vor arbitra, știm cum decurge totul. Dar în campionatul românesc nu știi nimic. Mergi la meci și nu știi la ce să te aștepți, există o mare diferență între meciurile din deplasare și cele de acasă, nu contează dacă joci la Zalău, Galați sau Bistrița. Nu poți merge niciodată să joci un meci relaxat, trebuie să fii 100% pregătită. Toate aceste echipe au jucătoare bune, se investesc mulți bani.

Așa că la final, când te uiți, sunt mai multe echipe care au un buget mai mare decât CSM. Toată lumea vrea să câștige împotriva CSM-ului pentru că există o anumită rivalitate pe care am putut-o simți în aceste șase-șapte luni. Dar este și amuzant să te duci și să arăți ce poți face; nu contează că ești în deplasare sau acasă, pur și simplu joacă handbal și bucură-te de fiecare secundă. Eu, ca jucătoare, eram genul căreia îi plăcea să aibă publicul împotrivă. Asta îmi dădea mai multă motivație. Cred că fiecare meci din liga românească este foarte greu. Așa că trebuie să fii 100% implicată, indiferent dacă joci cu locul doi sau cu ultima clasată. Asta e.

Lecţia Bojanei Popovic: „Dacă nu pierzi ceva, nu poți avea acest sentiment interior că îți dorești cu adevărat”

Sunteți dezamăgită că CSM nu a câștigat niciun trofeu anul acesta până acum? Deși obiectivul principal este îndeplinit, acela de a merge la Budapesta în Final Four. Care sunt trăirile dumneavoastră ?

–  Sincer, eu… cum să spun, nu am fost aici tot anul. Deci sunt multe lucruri pe care trebuie să le pregătești într-un timp scurt și, cu siguranță, concentrarea noastră a fost la un nivel mai înalt pentru Liga Campionilor și pentru campionat. Iar în acea săptămână în care am greșit, am avut niște probleme cu accidentările, am fost despărțite timp de 10 zile la echipele naționale, iar la întoarcere am avut jucătoare accidentate și nu ne-am putut antrena împreună până la ultimul antrenament de dinaintea meciului. Atunci s-a putut simți că unele lucruri nu erau la locul lor.

A fost o săptămână în care nu am putut schimba prea multe și s-a întâmplat exact la cel mai important meci (n.r. cu Gloria Bistrița). Cum le-am spus și fetelor: dacă nu pierzi ceva, nu poți avea acest sentiment interior că îți dorești cu adevărat mai multă motivație și să lupți pentru altceva. În toți acești ani ele au câștigat, în mare parte, titlul și cupa. Și cred că uneori se mulțumeau cu asta.

Nu găseau acea putere suplimentară interioară pentru a face pasul în plus în Liga Campionilor, pentru că erau poate goale, poate obosite. Acum am putut simți că, după asta, ele s-au trezit puțin mai mult, au fost mai supărate pe ele însele și chiar își doresc să lupte pentru a realiza ceva în Liga Campionilor. Uneori lucrurile trebuie să meargă rău într-o direcție pentru ca lucrurile să meargă bine în alte direcții.

Așadar, nu sunt dezamăgită, pentru că ele dau totul la fiecare antrenament, la fiecare meci. În sport nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Am ratat cinci aruncări de la 7 metri în meciul pe care le-am pierdut. Dacă am fi marcat, ar fi fost alt meci. Cum am pierdut? Poate presiunea, poate momentul… nu vei ști niciodată. Dar așa se întâmplă și la fotbal, la baschet… Nu poți schimba lucrurile peste noapte.

Cea mai mare provocare a Bojanei Popovic pentru Final Four: „A fost o pauză foarte mare de la sferturile de finală”

Ați fost în multe arene sportive, arene de handbal. Cum ați evalua atmosfera de la meciul cu Esbjerg din manșa secundă?

– Da. A fost uimitor, nu mă așteptam, chiar am muncit din greu pentru a readuce publicul în arenă prin jocurile noastre anterioare. Fanii au fost fericiți și au vrut să vină să vadă CSM într-un meci foarte important. Atmosfera din sală ne-a umplut de fericire și de emoție, atitudinea a fost la un nivel mult mai ridicat. Când ai al optulea jucător pe teren, publicul, asta dă mereu aripi echipei; când ai nevoie de ajutor, ei sunt acolo. A fost foarte, foarte bine pentru noi și le sunt cu adevărat recunoscătoare.

Acum, în Final Four, urmează semifinala împotriva celor de la Metz. Este bine pentru dumneavoastră, o tragere la sorți favorabilă din punctul dumneavoastră de vedere?

– Nu se știe niciodată, pentru că sigur că e mai bine decât cu Györ. Toată lumea o vede pe Györ ca pe echipa care va câștiga mereu Liga Campionilor, cea mai puternică echipă, având mereu avantajul terenului propriu, cu 15.000 – 20.000 de spectatori. Deci la acest capitol e în regulă că nu am picat cu Györ, dar Metz este o echipă foarte bună, foarte tânără, echipa care aleargă cel mai mult în Liga Campionilor și marchează cele mai multe goluri ușoare. Va fi un meci greu, nu ne așteptăm la un joc ușor în Final Four, dar știm cum să abordăm aceste meciuri, chiar vrem să luptăm.

Vrem să ne bucurăm de experiență fără nicio presiune, vrem să jucăm un handbal bun, să fim unite și să avem fețe fericite, pentru că merităm să fim acolo. Vom da totul pe teren timp de 60 de minute. A fost o pauză mare între sferturile de finală și Final Four, așa că nu este ușor să menții motivația. Dar încercăm cu niște meciuri de antrenament. Sper să ne menținem la acest nivel și, cel mai important, să păstrăm fetele sănătoase, pentru că banca noastră nu este foarte lungă. Mai avem patru, cinci antrenamente și mă rog ca toată echipa să fie sănătoasă la Final Four.

Are şase stele tatuate pe stângă pentru succesele ca jucătoare din Liga Campionilor! Vrea un nou tatuaj şi pe mâna dreaptă

În urmă cu 10 ani, CSM a câștigat împotriva lui Györ la Budapesta. Ce ar însemna pentru dumneavoastră și pentru club un succes de acest fel?

– Ar fi frumos, ar fi o onoare și un jubileu excelent după 10 ani să o facem din nou. Să câștigi Liga Campionilor este cel mai mare lucru. Este turneul pentru care joci tot anul. Când ajungi acolo, este cel mai bun handbal pe care îl poți vedea. Să câștigi în fața a 20.000 de oameni… este o victorie uriașă. Voi fi foarte fericită și aș mai putea pune o stea pe cealaltă mână, de exemplu, pentru că pe stânga am deja șase.

Aveți cele șase stele pe mâna stângă pentru trofeele Champions League din cariera de jucătoare. Și aveți una, ca antrenor secund… din 2015, cu Cristina Neagu în echipă, nu?

– Da. Iar acesta ar fi primul ca antrenor principal. Dacă se va întâmpla asta, voi fi cea mai fericită femeie din lume.

Mentalitatea de antrenor a Bojanei Popovic: „Vreau să am o conexiune bună cu jucătoarele mele, să le ofer toată experiența mea”

Asta voiam să vă întreb, cum ar fi pentru dumneavoastră, după atâtea titluri ca jucătoare, să câștigați acest trofeu ca antrenor principal, nu ca asistent?

– Este cu adevărat diferit. Ca jucătoare faci lucrurile pe teren, poți avea mingea în mână și poți decide anumite momente importante. Pe bancă, poți să le ajuți, le voi oferi totul înainte de meci, dar la final sunt cele de pe teren care pot decide cu o aruncare, prin detalii mici. Aceste meciuri sunt mereu decise de portari și de jucătoare capabile să ia deciziile corecte în momentele cheie. Noi putem să le ajutăm, dar ele trebuie să fie mental la un nivel foarte ridicat, fără stres.

Ca jucătoare ați fost o luptătoare și o învingătoare. Încercați să insuflați aceste atribute și ca antrenoare? Cum v-ați descrie ca antrenor?

– Vreau să am o conexiune bună cu jucătoarele mele, să le ofer toată experiența mea din handbal. Tinerelor le transmit mai ales detalii tehnice, iar pe cele experimentate vreau să le asigur că au mereu încrederea și sprijinul meu. Avem mereu o comunicare deschisă, vreau să aud ce gândesc, le dau idei și găsim soluțiile împreună. Uneori decid eu pentru ele când sunt obosite și nu mai au claritate în gândire, iar ele ascultă și apreciază ajutorul. Sunt mereu sinceră și directă cu ele: le spun ce vreau, ce nu-mi place, ce trebuie să schimbe, iar ele ascultă.

Probleme pentru sezonul viitor: „Nu sunt fericită! Va fi greu, dar ăsta e sportul”

Pentru sezonul următor tranziția va fi grea, pentru că ați pierdut multe jucătoare, ați adus altele noi. Sunteți mulțumită de cum au decurs lucrurile în perioada de transferuri?

– Desigur că nu sunt fericită. Nu pot spune asta, pentru că multe s-au întâmplat înainte de a veni eu, așa că multe fete aleseseră deja să plece. Am încercat să le aduc înapoi, dar semnaseră deja. Va fi greu, dar ăsta e sportul. Trebuie să ne adaptăm. De data aceasta am pierdut o jucătoare de bază… Lisa (Elisabeth Omoregie), apoi Gina (Djurdjina Jaukovic), care a fost un lider foarte important pe teren. Am pierdut toți cei trei portari, am pierdut extreme… Când schimbi multe pe poziția de inter, este puțin dificil. Va dura până vom construi din nou, dar multe echipe din România au făcut la fel. Nu mi se pare normal, pentru că aceste lucruri trebuie pregătite din timp.

Plănuiți să mai aduceți și alte jucătoare în această perioadă? Chiar dacă este mai greu, poate…

– De fapt, mai avem nevoie de un portar, cu siguranță. Pentru că nu poți sta cu doar doi portari la atâtea meciuri. O avem pe Dedu (n.r. Denisa Șandru) care se reface după o accidentare, dar nu se știe niciodată cât durează, poate trei, patru luni pentru a simți terenul din nou. Restul transferurilor sunt rezolvate. Partea cu portarii e cea mai grea, pentru că poți pierde un portar pentru câteva săptămâni doar de la o minge în cap. Sunt foarte greu de găsit la nivel de top în acest moment.

Jocurile Olimpice de la Londra, amintire specială: „E singura medalie olimpică din istoria noastră”

Ca jucătoare, când evoluați împotriva României era ca un coșmar pentru noi. Cum ați caracteriza meciurile împotriva naționalei și echipelor românești când erați jucătoare?

– Îmi amintesc că era mereu greu să joc împotriva României. Aveau mereu jucătoare care luptau pentru echipa națională, iar Neagu a fost acolo în toți acei ani. Aveau extreme perfecte, portari buni. Jucătoarele lor aveau multă experiență, jucau în afara țării și în Liga Campionilor, iar la echipa națională formau un grup foarte sudat. Era extrem de dificil.

Care este cea mai prețioasă amintire din cariera dumneavoastră de jucătoare? Ați câștigat practic tot. Dacă ar fi un moment special… poate Jocurile Olimpice de la Londra 2012?

– Da. Acesta a fost visul meu, pur și simplu să ajung acolo. Pentru o țară mică precum Muntenegru era foarte greu să câștigi o medalie, și este singura medalie olimpică din istoria noastră. Scopul meu era să fiu în satul olimpic. Am revenit în handbal timp de doi ani, la Budućnost și la națională, pentru acest proiect, care s-a terminat cu Liga Campionilor și Jocurile Olimpice. Acest vis s-a împlinit. Șase Ligi ale Campionilor sunt extraordinare, dar să joci o finală de Jocuri Olimpice este ceva cu adevărat special.

Marea problemă din Final Four: „Este o presiune uriașă pe corpurile jucătoarelor, deja obosite”

 Ca antrenor, obiectivul dumneavoastră acum, la Budapesta, este să câștigați Liga Campionilor?

– Da, desigur. Merg mereu la victorie, vreau să câștig. Pot simți că toate fetele au această dorință interioară de a face ceva mare împreună. Sunt foarte puternice ca grup, foarte bune prietene, au o conexiune puternică. Dacă aduc asta pe teren în weekend, fără așteptări care pun presiune exagerată, putem reuși. Trebuie să aibă emoții, dar să le controleze.

Este un avantaj sau un dezavantaj faptul că sunt două meciuri în două zile?

– Este foarte ciudat. Pui tot sezonul în două zile, iar unele echipe nu vor avea nici măcar 24 de ore între meciuri. Este o presiune uriașă pe corpurile jucătoarelor, deja obosite. Nu înțeleg de ce se pun cele mai importante meciuri din Liga Campionilor în doar două zile, în timp ce la Europene și Mondiale există zile de pauză. Probabil e mai mult pentru spectacol.

Mai are un an de contract cu CSM Bucureşti

Ultima întrebare, care sunt obiectivele cu CSM București? Sunteți aici pentru a rămâne, aveți un contract pe încă un un an?

–  Mai am un an.

Și care sunt obiectivele cu echipa până la sfârșitul contractului, sau poate pe termen mai lung?

– Nu m-am gândit prea mult la asta. Am format echipa pentru sezonul viitor pe repede înainte, după Campionatul Mondial, și am fost mereu pe fugă. Începem pregătirea pe 20 iulie, iar atunci când voi vedea echipa, voi putea să mă gândesc mai mult la strategia pentru tot sezonul. Mă aștept ca jucătoarele noi să vină sănătoase și cu o energie bună.

• 46 de ani are Bojana Popovic
• 10 ani au trecut de la singurul succes al CSM Bucureşti în Champions League