Primarii din România sunt revoltați de strategia fiscală a premierului Ilie Bolojan, iar unii reprezentanți ai comunităților din mediul rural spun că multe sate românești riscă să intre în faliment dacă pierd banii europeni sau se blochează complet proiectele dezvoltate prin programul Anghel Saligny.
În plin scandal între guvern și autorități locale, o primăriță din Iași ne povestește propria ei pățanie cu banii din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență).
În timp ce premierul susține că proiectele în care nu se respectă termenele de finalizare riscă să fie blocate, primărița comunei Ciortești din județul Iași susține că, în cazul ei, plățile facturilor întârzie de la centru (Ministerul Muncii, în speța de față) fără să existe vreo explicație clară.
Alina Apostol, membră în Asociația Comunelor din România (ACoR), spune că până în luna aprilie, facturile erau plătite la două-trei săptămâni, dar acum lucrurile s-au complicat. Există riscul să se pună lacăt pe unul din proiectele în derulare, fără ca autoritatea locală să aibă vreo vină. Primărița de la Iași ne-a zis că niciodată nu s-a confruntat cu o astfel de situație, atrăgând până acum 15 milioane de euro din fonduri europene.
„Eu, personal, am o plată la Anghel Saligny, am primit o notificare de la avocat, deoarece constructorul nu poate să mai aștepte să primim bănuții. Decalajul e destul de mare, cam ăsta-i efectul. În momentul în care încep și intervin procese, se înaintează întârzieri la facturi, cam aici suntem, cu finanțări asumate. Banii sunt din programe, nu din bugetul local, căci noi nu avem capacitatea să facem drumuri sau alte obiective cu buget local. Pe baza unor finanțări și contracte asumate facem licitații și lucrări.
Constructorii știu că se decontează decalat, doar că anul acesta, decalajele au fost mult mai mari decât ne-am așteptat. Culmea, am o investiție pe Ministerul Muncii, de fapt pe Ministerul Familiei era, prin PNRR, un centru de zi pentru copii și părinți aflați în dificultate, unde suntem aproape gata cu clădirea, dar o factură din aprilie a fost achitată săptămâna trecută. La PNRR, până în aprilie noi primeam banii cam în trei săptămâni. Însă avem indicatori să absorbim, ori nu. Constructorul a încetinit deja lucrul. Noi deja am trimis și a doua factură, nu primise banii nici pe cea din aprilie și nu mai avea cum să țină oamenii în șantier. E clar că lucrul ăsta se întâmplă la nivel de județ și în alte șantiere de-ale lui.
Cei de la Ministerul Muncii au deja încă trei piloni pe PNRR de dezvoltat, s-au instituit niște proceduri interne de avizare ceva de groază față de ce aveam noi ca procedură. Noi suntem la cererea de transfer numărul 10: 9 cereri au fost plătite la timp, la fiecare solicitare și verificare, dar la cererea 10 ni s-a cerut și am reîncărcat o listă cu documente care deja erau în platformă în primele 9 cereri.
Am înțeles că dacă Ministerul Muncii a preluat și pe cel al Familiei s-a simțit nevoia să se mai facă încă o verificare, dar am colegi în județ unde nici acum n-au primit bani, pentru că în instituții se așteaptă niște rapoarte interne de pe la departamentele de achiziții, de la juridic… Eu am întrebat: Care e motivul pentru care nu primim bani? Ce rapoarte se mai fac? Și mi-a zis cineva: Nu, e vorba de rapoartele noastre interne, care trec de la unul la altul. Zic: Nu se poate! Nu se poate! Chiar crede-mă că una din funcționarele de acolo zicea că nu se vrea, că parcă se pune o frână, că se caută motive să nu se facă plăți”, a povestit primărița comunei Ciortești, stupefiată, pentru FANATIK.
Apostol a întrebat ce poate să facă pentru a afla ce e întâmplă și i s-a transmis doar să ”vorbească mai sus” că poate se revine la un circuit mai normal al verificărilor documentelor. Odată deschisă cutia Pandorei, primărița ni s-a plâns și de faptul că în România se pun multe bețe-n roate până se demarează un proiect finanțat cu bani europeni.
Deși Comisia Europeană a dat niște îndrumări, ghiduri standardizate, ușor de folosit, în ajutor pentru comunitățile care vor să acceseze banii, la noi apar în plus o serie de alte cerințe care nu există în alte țări europene. În Polonia, de pildă, gradul de absorbție al banilor este mai mare tocmai pentru că au respectat modelul de ghid primit de la Bruxelles.
„Să dureze patru luni să primești banii de pe o factură? În condițiile în care au fost bani prevăzuți pentru asta, iar eu am dat declarație pe proprie răspundere că finalizăm până în august 2026 proiectul. Mi-am asumat penal chiar, adică mi s-au cerut niște declarații, am semnat, mai ales când ești cu o investiție în curs, de ce să te gândești că poate merge prost? Când ai depășit 50% deja vezi finalizat proiectul. Uite că se întâmplă… Eu cred că Ministerul Muncii a mai suplimentat niște verificări interne gratuit, fără niciun fel de justificare.
Noi avem niște ghiduri, da? Niște ghiduri minime de la care plecăm, primite de la Comisia Europeană. Fiecare stat își adaptează ghidul la legislația de care dispune ca să pună în aplicare proiectul și să poată absorbi bani. La noi, în România, trebuie să aibă 600 de pagini. Nu se poate dacă nu e mult, dacă nu-s condiții multe, inventate chiar, cel puțin pe GAL-uri, unde depunem acte pentru utilaje și ni se cer avize de la DSV. Păi dacă e utilaj, ce treabă am eu cu animalele? Dar e menționat în ghid că ne trebuie hârtie de la DSV.
Astea toate sunt construite intern de niște minunați. Polonia are 96% grad de absorbție, pentru că este păstrat fix ghidul dat de Comisia Europeană, ei n-au băgat cereri în plus. România a mai adăugat niște pagini. Nu face nimeni o analiză la cât de tare se îngreunează la noi absorbția de fonduri europene”, ne-a spus, revoltată, primărița din județul Iași.
Asociația Comunelor din România a tras mai multe semnale de alarmă, dincolo de teama că se suspendă programul Anghel Saligny și pot rămâne și fără banii din PNRR, deși s-au semnat deja toate contractele, iar multe lucrări sunt pe terminate. O altă chestiune pusă în discuție de primarii din România este modificarea legii salarizării (153/2017) și solicitarea clară prin care să se păstreze personalul calificat la nivel local, după ce a apărut ideea unei rotative chiar și în rândul secretarilor generali din comune.
Conform ordonanței-trenuleț dată de fostul premier Marcel Ciolacu, toți funcționarii sunt plafonați la nivelul salariului viceprimarului. Salariul diferă, însă, în funcție de gradul comunei. În mod normal, se aplică salariul minim pe economie, de 4.050 de lei, doar că în continuare mulți sunt salarizați la nivelul anului 2019. Primarii care atrag, însă, fonduri europene, se bucură de bani în plus. Cea de la Iași ne-a zis că sporurile de fonduri europene nu sunt o garanție pe termen lung, ci ele sunt oferite doar pe durata derulării unui proiect.
„Într-o comună de gradul doi, care are între 3.000 și 5.000 de locuitori, viceprimarul are undeva la 5.000 și ceva lei, iar primarul vreo 6.500 de lei. Spun asta estimativ, căci, de exemplu, noi avem proiecte în derulare și avem și acel spor de fonduri europene, așa că viceprimarul ia vreo 7.000 de lei în mână și eu iau 9.500, cu tot cu sporul de fonduri europene. Acest spor nu e continuu. Dacă noi închidem un proiect nu mai avem. Sunt niște indicatori acolo pe sume și număr de proiecte. Dacă ai două proiecte cu valori mari, iei 40%, dacă ai trei proiecte, dar însumate fac cât două proiecte cu aceleași valori, ai 50% spor. Mă rog, e un calcul ciudat făcut pe care nu îl comentez.
Eu la Ciortești sunt primar din 2016 și am, fără să exagerez, 15 milioane de euro absorbire. 40 de kilometri de rețea de apă, 30 de drumuri, trei școli, o grădiniță. Avem investiții, am depus tot ce se putea depune să înfrumusețăm comuna și să avem servicii de calitate, să nu mai fie așa mare decalajul urban-rural, că asta ne dorim. Nu mai există WC în fundul curții. Când semnezi 15 milioane de euro pe 6.000 de lei salariu, te gândești de două ori înainte. Ca primar ai interdicții și incompatibilități, nu ai voie să ai alte venituri. Te gândești de două ori dacă merită stresul, riscul și riscul nu e că greșești tu, riscul e interpretarea legii. La abuz în serviciu nu ai barometru. Se interpretează în funcție de cum e procurorul și cum gândește judecătorul. (…)
Era o idee de rotativă la funcțiile sensibile, de exemplu secretarul general al unei comune. Poate să fie secretar cinci ani și apoi să ocupe altă poziție în primărie sau să meargă la altă primărie. Nu se poate întâmpla asta. Un secretar, dacă nu are experiență și nu cunoaște comunitatea nu le poate descâlci, căci sunt dosare grele, lucrezi cu fond funciar, cu Agenția Domeniilor Statului, tot felul de solicitări. Aici e semnalul de alarmă. Într-adevăr, funcționarii sunt apărați de codul administrativ.
Un funcționar ineficient, dacă e demis în condiții heirupiste, în 95% din cazuri revine pe post și primește și salariul neîncasat pe perioada în care a stat acasă. Instanța foarte mult protejează funcționarul demis. Eu am un coleg care are un secretar care refuză să semneze dispozițiile de primar și se duce primarul la prefectură să își ia legalitate pe dispozitivele întocmite de el. Nu semnează de frică, pur și simplu nu vrea, că nu se întâmplă nimic”, a adăugat Alina Apostol, pentru FANATIK.
În continuare, edilul de la Ciortești ne-a declarat că ea este de acord, ca principiu, cu măsurile guvernului Bolojan, doar că unele măsuri nu par a fi gândite până la capăt și pot lăsa loc de probleme și mai mari în țară. De pildă, primărița Alina Apostol nu e de acord cu faptul că edilii nu pot face parte din consiliile de administrație, dând exemplul a ceea ce se întâmplă la Iași.
„Noi când am auzit ce venituri au membrii din consiliile de administrație, ni s-a făcut rău. Noi, ca primari, nu avem voie să facem parte din consiliile de administrație. Nu mai spun de miile alea de euro pe care le au unii. Nu e normal. Operatorul nostru regional, Apavital, companie care are în gestiune toate sistemele de apă construite de primării, de primari, de-a lungul vremii. Noi le predăm în administrare, ei le gestionează. Există un mecanism de redevență pe aceste sisteme care se întoarce totul în compania de apă pentru investiții. Primăria nu câștigă ceva de pe urma asta, dar populația are apă. În consiliu nu are voie să fie niciun primar, iar compania, dacă n-ar fi fost sistemele de apă din județ, nu ar fi existat, repet, construite de primari”, explică Apostol.
Legat de reducerea numărului de angajați din primării, raportat la numărul de locuitori, și aici e o discuție cu dus-întors. În cazul comunei pe care o păstorește Alina Apostol, de pildă, s-a făcut deja o reorganizare motivată de faptul că au existat mai puțini bani pentru funcționarii locali față de anul trecut, salariile fiind asigurate doar până în luna septembrie. Ce soluție s-a luat? S-a renunțat la câte un funcționar care făcea același lucru precum un altul, evident după o analiză a competențelor și responsabilităților fiecăruia.
„Eu văd necesară micșorarea asta a personalului din aparatul de stat, din primării, căci sunt comune cu locuitori puțini care aveau mulți oameni în organigramă. Reorganizarea e necesară, dar dacă ne luăm doar după numărul de locuitori și nu luăm în calcul și geografia. Oamenii să meargă 30 de kilometri pentru un document la primărie, mi se pare destul de complicat și atunci nu poți să spui: gata, desființăm comunele sub 5.000 și rămân cele peste 5.000. În zona montană, poți să ai 5.000 de locuitori întinși pe un areal de 200 de kilometri și nu știu dacă se poate realiza asta.
Eu sunt pentru dezvoltare și eficientizare, dar noi suntem servicii publice, ar trebui să le facem cetățenilor viața mai ușoară. Sper ca în acești doi ani România să își recâștige ratingul de țară. În 2010 am mai văzut filmul ăsta cu tăieri. Acum, față de 2010, avem mai multe surse de finanțare și sper ca primarii să nu rămână să semneze doar adeverințe de buletin, să facem investiții. Misiunea noastră e de management și dezvoltare a comunității, dar dacă tot s-au semnat niște contracte, să se respecte. Nu mai visăm la noi contracte, dar să nu rămânem cu scheleți, cu clădiri părăsite și constructori în instanță.
Măsurile sunt necesare, dar cam bruște, prea multe simultan. Ne adaptăm. Eu consider că în istorie, dacă ne uităm în spate, cei buni au rezistat, indiferent de foamete, frig, intemperii. În același timp, nu în primării e problema cu miile de angajați. Noi suntem 13, la 3.500 de locuitori, 5 sate, cu distanțe destul de considerabile. Cumva, e complicat de gestionat”, ne-a mai declarat Apostol.
În finalul discuției cu primărița care a atras milioane de euro din fonduri europene și acum se roagă pentru ca angajații de la minister să își onoreze datoria, altfel îi fug constructorii din comună, Apostol a mai expus o problemă arzătoare cu care se confruntă foarte multe comunități. În brațele primăriilor au fost plasate mulți cartofi fierbinți, printre care și gestionarea banilor pentru persoanele cu handicap.
„Ar fi bine să fim scăpați de problema asistenților personali a persoanelor cu handicap. Sunt persoane cu handicap stabilite de o comisie, nicidecum de primărie. Au dreptul să primească acei bani, căci sunt bolnavi, dar noi primeam și primim 90% din sumă și 10% completăm din venituri proprii, în condițiile în care dai o cifră în noiembrie de 60 de persoane, între timp mai vin dosare și se fac 70 după câteva luni, dar sume nu mai primești. Noi anul trecut am închis anul cu 17% contribuție din bugetul propriu și greu am dus-o. Renunți la altele, dar nu avem ce face, nu putem fi nepăsători, căci oamenii au nevoie și de medicamente, și de pamperși, sunt unii imobilizați la pat și e bine să fie preluați de minister și să fie plătiți la timp”, ne-a mai spus primărița.
Asociația Comunelor din România (ACoR) a transmis un comunicat de presă în urma unei discuții pe care reprezentanții au purtat-o joi, 14 august 2025, cu premierul Ilie Bolojan. Concluziile primarilor din țară sunt unele destul de amare, acuzându-l pe șeful guvernului că pune frână în loc să ajute.
În timp ce Guvernul României motivează măsurile de austeritate prin necesitatea reducerii datoriei publice, primarii se apără și îi spun lui Bolojan că satele au o contribuție infimă la datoria publică, de doar 2,25%. Tot în comunicatul transmis de ACoR se mai spune că doar 0,3% din PIB reprezintă cheltuiala cu personalul din administrația publică locală a comunelor. Primarii vin cu o serie de solicitări urgente către premierul Bolojan pentru evitarea falimentului total: retragerea oricărui proiect care duce la subfinanțarea comunelor; corectarea Legii 153/2017; alocarea de resurse financiare suficiente care să rezolve nevoile reale ale cetățenilor.
Cu alte cuvinte, edilii spun că lipsa banilor nu va duce la nimic bun și cer, pe lângă asta, ca primarii să fie scăpați de anumite poveri, cum este exemplul dat mai sus de primărița din Ciortești referitoare la cheltuielile cu persoanele cu handicap. ACoR a venit cu o listă clară de costuri care, din perspectiva primarilor, trebuie scoase urgent din bugetele comunelor și trecute la finanțarea de bază, la nivel central:
Guvernul analizează posibilitatea emiterii unei ordonanțe de urgență care să suspende investițiile prin programele PNRR și Anghel Saligny, la anumite proiecte aflate în stadiu incipient. Astfel proiectele aflate în faza de documentație vor fi suspendate unliateral, cele cu progras sub 30% pot fi continuate doar cu memorandum aprobat de guvern, în timp ce proiectele avansate vor fi continuate doar cu asumarea finalizării până la o anumită dată.