Bolojan lovește în „băieții deștepți” de la Transelectrica. Foștii șefi, dați în judecată să returneze milioanele luate prin clauze abuzive

Un document exploziv intrat în posesia FANATIK scoate la iveală un paradox incredibil la vârful companiei de stat din energie, Transelectrica. Șapte dintre foștii șefi, care anii trecuți au încasat despăgubiri uriașe de la stat, susținând că au fost demiși abuziv, urmează să fie dați în judecată de aceeași companie pentru management defectuos. Motivul constă în faptul că aceștia au aprobat contractele de mandat extrem de avantajoase pentru membrii Directoratului, în baza cărora au primit despăgubiri de milioane de lei. Situația nu este lipsită de un element de absurd, pentru că o parte dintre cei care au aprobat aceste contracte se regăsește printre cei care au beneficiat de clauzele avantajoase.

Tupeul maxim al șefilor din energie care și-au dat contracte avantajoase

Acționarii Transelectrica urmează să se pronunțe, într-o ședință programată pentru finalul lunii aprilie, asupra trimiterii în judecată a șapte foști membri ai Consiliului de Supraveghere. Votul este mai mult o simplă procedură, pentru că acțiunea vine ca urmare a unui control efectuat la finalul anului trecut de către Corpul de Control al Premierului. Acțiunea în instanță a fost deja aprobată de către actuala conducere a companiei, precum și de către Direcția juridică a Transelectrica.

FANATIK a scris la finalul anului 2024 că Transelectrica, compania de stat ce funcționează sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, care deține aproape 60% din acțiuni, plătise peste 5 milioane de lei despăgubiri mai multor foști șefi (membri ai Directoratului sau ai Consiliului de Supraveghere) după ce aceștia au fost revocați din funcție odată cu venirea în fruntea Guvernului a premierului Florin Cîțu. Foștii directori, numiți în mandatul lui Ludovic Orban, s-au adresat Curții de Arbitraj de la Viena, așa cum le permiteau contractele de mandat, unde au câștigat despăgubiri de sute de mii de lei.

Concret, echipa de control a primului-ministru a constatat că în anul 2020 Consiliul de Supraveghere al Transelectrica a acceptat introducerea în (patru) contracte de mandat pentru membrii Directoratului a două clauze care încalcă legislația românească și care, în final, au produs prejudicii companiei de stat. Este vorba de clauza ce permitea soluționarea arbitrală a litigiilor la Curtea de Arbitraj de la Viena, prevedere care este „în contradicție cu normele aferente regulilor de guvernanță corporativă a întreprinderilor publice și actul constitutiv al CNTEE Transelectricа SA, în speţă nu au prevăzut posibilitatea unei jurisdicții alternative instanțelor naționale”.

Digi24.ro

Adevărul despre figura satanică cu cap de capră din imaginea lui Trump în chip de „Iisus”. „Ce naiba e creatura aia din mijloc”

A doua clauză a vizat compensațiile financiare aferente obligațiilor de neconcurență, unde doar această clauză a dus la un prejudiciu de 2,4 milioane de lei companiei de stat, fără a lua în calcul alte plăți accesorii stabilite de curtea de arbitraj, cum ar fi dobânzile. „Prin aprobarea compensației financiare aferentă obligaților de neconcurenţă, prin care s-a asigurat remunerarea membrilor Directoratului în afara structurii şi limitelor prevăzute de legea specială, în contextul soluţionării litigiilor izvorâte din contractele de mandat, CNTEE TRANSELECTRICA SA a fost prejudiciată cu suma de 2.420.844,62 lei, reprezentând compensație de neconcurență”, se mai arată în documentul de la Transelectrica.

Digisport.ro

Italienii s-au convins de Cristi Chivu, după Inter - Como 3-2! Nota primită, după "remontada" și calificarea în finala Cupei

Un alt aspect care trebuie subliniat este că Transelectrica este obligată acum să recupereze sumele plătite în urma acțiunii Corpului de control de la finalul anului 2025. În această perioadă, premierul Ilie Bolojan a lansat mai multe atacuri la adresa „băieților deștepți” din energie, vizată fiind și Transelectrica, în condițiile în care premierul a acuzat avizele de racordare la rețea pentru proiecte care nu s-au mai realizat, dar care au blocat investițiile în domeniu.

Șapte foști directori Transelectrica, dați în judecată de compania de stat

După cum arată documentul citat, atât Direcţia Juridică şi Contencios a Transelectrica a avizat pozitiv demararea acțiunii în instanță cât și Directoratul companiei de stat. Practic, în condițiile în care statul este acționar majoritar la Transelectrica, decizia Adunării Acționarilor de la finalul lunii aprilie reprezintă mai degrabă o formalitate.

Astfel, cel mai probabil, cei șapte foști membri ai Consiliului de Supraveghere vor fi dați în judecată pentru recuperarea prejudiciului companiei. Este vorba despre Adrian Goicea (fost Președinte) Oleg Burlacu, Luiza Popescu, Mircea Cristian Staicu, Mihaela Popescu (fostă Constantinovici), Jean Valentin Comănescu, Ciprian Constantin Dumitru.

Această echipă a ajuns la conducerea Consiliului de Supraveghere inițial cu mandate provizorii la finalul anului 2019 / începutul lui 2020. Ulterior, pe 30 septembrie 2020, ei au primit un mandat plin de 4 ani. Cu toate acestea, mandatul lor a fost întrerupt brusc, toți fiind revocați din funcție de către Secretariatul General al Guvernului odată cu schimbarea premierului.

E important de clarificat și de ce echipa de control a premierului a considerat cele două clauze abuzive. În primul rând, obligația soluționării disputelor la Curtea de Arbitraj de la Viena, aspect care nu apărea în legislație sau în regulamentul companiei, (dar nici nu era interzis!) poate fi considerat cel mult neutru – ca nedezavantajând strict compania. Totuși, introducerea acestei opțiuni rămâne ciudată în condițiile în care este vorba de o companie românească iar directorii angajați au fost cetățeni români. Contractele de mandat au fost încheiate în România, sub incidența legilor din România (Legea 31/1990 și OUG 109/2011).

În mod normal, arbitrajul internațional se folosește când două companii din țări diferite fac o tranzacție complexă și vor o instanță neutră. Folosirea Vienei pentru un simplu conflict de muncă/mandat între statul român și angajații săi români a fost văzută ca o metodă deliberată de a ocoli instanțele naționale, care poate ar fi judecat mai restrictiv despăgubirile din bani publici.

Mult mai problematică este însă clauza de neconcurență. Această clauză este normală pe piața privată, practic o companie își plătește directorul să nu se ducă la concurență cu secretele comerciale ale societății. Dar Transelectrica reprezintă un monopol de stat, este compania care gestionează infrastructura energetică a țării. Directorii nu aveau la ce concurență să se ducă în condițiile în care Transelectrica nu are concurență pe piața din România (de aceea ea nu este deținută de către Ministerul Energiei ci direct de către Guvern).

Practic, Corpul de control al premierului a considerat că aceste contracte de mandat au fost blindate cu aceste prevederi favorabile, care încalcă legislația în materie și prin care, în final, compania de stat a fost prejudiciată.

Șefii dați afară și-au dat singuri clauze favorabile în contracte

Evident, Corpul de control al premierului nu menționează nimic despre decizia Guvernului (SGG) de revocare a foștilor directori. În retrospectivă, decizia acestora de a se pune la adăpost în fața unei revocări politice apare cu atât mai întemeiată, dar, în final, ce contează pentru instituția de control este banul public, profitul companiei de stat, iar pentru aceste prejudicii compania trebuie să găsească responsabilii.

Aspectul interesant în toată această afacere este că printre foștii șefi pe care Transelectrica se pregătește să-i cheme în judecată se numără și foști directori care au beneficiat ei însiși de exact aceleași clauze, câștigând despăgubiri de sute de mii de lei la Curtea de Arbitraj de la Viena. Datele publicate de FANATIK în 2024, în care Transelectrica publica sumele plătite despăgubire și persoanele beneficiare, scoate la iveală un fapt ciudat: o parte dintre cei făcuți responsabili, cel puțin de către Corpul de control, au beneficiat ei înșiși de aceste prevederi. După cum arată și documentul citat, aceștia au creat o indemnizație la încetarea mandatului care „depășește remunerația și beneficiile prevăzute de legislația specială” .

Este vorba despre Oleg Burlacu (avocatul Anamariei Prodan), Dumitru Ciprian, Luiza Popescu, primii doi ajunși la conducerea companiei de stat pe filiera PNL. Practic, cei trei au ajuns să fie și croitorii și beneficiarii acestor clauze de lux. Potrivit legii, Consiliul de Supraveghere este cel care negociază și aprobă contractele de mandat pentru Directorat. Practic, în 2020, din poziția de membri ai CS ei au aprobat inserarea acestor super-clauze în contractele de mandat pentru membrii Directoratului.

Deși aceștia au fost numiți de către statul român, acționarul majoritar, să supravegheze activitatea Directoratului, aceștia s-au asigurat că și contractele lor de mandat beneficiază de aceleași prevederi avantajoase. Trebuie spus că astfel de procese au mai existat și înainte, însă ele se limitau la plata indemnizațiilor rămase până la finalul mandatului. Abia odată cu cazul Transelectrica au fost introduse clauzele privind arbitrajul la Viena (judecătorii români mai tăiau din pretențiile financiare) și clauzele neconcurențiale de sute de mii de lei (partea cu adevărat scandaloasă în acest caz).

Procesele se vor judeca tot la Viena

Concluzia întregii afaceri este că și aceste procese urmează să se desfășoare tot la Viena, în condițiile în care contractele de mandat ale celor șapte foști directori prevăd expres că orice litigiu urmează să fie rezolvat la instanța din Austria.

„Precizăm că, potrivit art.12.2 din contractele de mandat ale foştilor membri ai Consiliului de supraveghere (CS), mai sus menționați, care au aprobat clauza de neconcurență către foşti membri ai Directoratului prevede că: „[…]Toate disputele sau pretențiile care derivă din sau sunt în legătură cu prezentul Contract, inclusiv disputele referitoare la valabilitate, încetare sau nulitatea acestuia vor fi soluționate definitiv conform Regulilor de Arbitraj ale Centrului Internațional de Arbitraj al Camerei Federale Economice Austriace de la Viena (Regulile Vienei) de către trei arbitri numiți conform respectivelor reguli”.

Având în vedere prevederile acestei clauze litigiul ce urmează a fi demarat va fi soluționat conform Regulilor de Arbitraj ale Centrului Internațional de Arbitraj al Camerei Federale Economice Austriace de la Viena (VIAC), cu luarea in considerare a costurilor aferente procedurii de arbitraj comercial internațional”, se arată în documentul Transelectrica.

Este în fapt ironia supremă pentru compania de stat. După ce proprii șefi au introdus aceste clauze specifice, prin care au mutat orice proces din România la Viena, acolo unde au obținut despăgubiri de sute de mii de lei, Transelectrica subliniază că trebuie să se pregătească pentru costurile semnificative ale acestor acțiuni (onorarii de mii de euro pentru avocați, etc.). Practic, pentru a demonstra că arbitrajul la Viena a fost o idee proastă care a păgubit statul, Transelectrica va trebui să se judece cu foștii directori tot la Viena, plătind alte taxe de arbitraj și avocați internaționali.