Box, rugby sau fotbal? Dezbatere aprinsă pe tema „celui mai dur sport”

Există sporturi care par să fie foarte tehnice, lejere la TV, iar altele arată ca niște bătălii pentru supraviețuire. „Eu aș zice că sportul cel mai dur e K1, acolo o lovitură poate să fie fatală”, crede Daniel Pancu, selecționerul echipei naționale de tineret a României.

Care e sportul cel mai dur? Au murit sportivi în ringul de box, dar și pe terenul de fotbal!

Și mai e boxul, mai sunt și alte sporturi de „fighting” care pot fi indicate ușor ca unele extrem de dure. E posibil ca aparența să înșele? Tot Pancu, un fotbalist dintre cei mai importanți de la Revoluție încoace, găsește niște nuanțe: „Fotbalul este cel mai atletic sport. Ai accelerări, decelerări, sărituri, plonjoane, mers, dueluri, ai toate tipurile de efort”.

Ionel Dănciulescu, al doilea golgeter al SuperLigii după Dudu Georgescu, este și el tentat să indice sporturi cu contacte clare: „Fotbalul american este extrem de dur. Există posturi în care jucătorii pot să reziste cinci ani, maximum șapte. Din cauza uzurii te lași după șapte ani, nu ai cum să mai fii în top!”.

În fotbal poți să fii foarte bun de-a lungul a douăzeci de ani. Inclusiv în box poți rezista multă vreme, deși Dănciulescu zice că „boxul mi se pare cel mai dur, acolo sunt unele lovituri care pot să te omoare! Și chiar au fost cazuri!”.

Digi24.ro

Soldații de carton ai lui Vladimir Putin. Oficialii de stat care s-au angajat să meargă la război lipsesc de pe câmpul de luptă

Dar cazuri în care au murit oameni au existat și în fotbal. Cătălin Hîldan, Ștefan Vrăbioru, Miklos Feher, Patrick Ekeng au decedat în timpul unor meciuri. Este, așadar, fotbalul cel mai dur sport?

În K1 poți să primești o lovitură și să mori în ring, dar fotbalul te solicită cel mai tare, ai toate tipurile de efort” – Daniel Pancu

Ce înseamnă să fie dur un sport? Să vedem noi sânge?

Un preparator fizic care a lucrat în diverse sporturi, inclusiv în artele marțiale, dezvoltă semnificația ideii de „sport dur”. Dan Vasilică a fost în fotbal ca preparator fizic al FCU Craiova și ca antrenor principal interimar al formației lui Adrian Mititelu. Proprietarul clubului insista la un moment dat că Vasilică era cel mai bun preparator fizic din România.

El insistă că trebuie să definim întâi idea de „duritate”. Ce înseamnă să fie dur un sport? Să vedem noi sânge? Să fie o bătaie? Sau evaluăm consecințele?

Sau să analizăm științific și exact? Preparatorul vine cu niște date absolut surprinzătoare. „Dacă ar fi să comparăm canotajul sau ciclismul cu kickboxingul sau cu artele marțiale, e clar unde sunt mai multe lovituri! Corect este să ne raportăm la numărul și la gradul accidentărilor survenite în cadrul meciurilor și al antrenamentelor. Așa o să descoperim că sunt mai multe accidentări în sporturi în care loviturile sunt interzise de regulament”.

Digisport.ro

Nicușor Dan a făcut anunțul, după întâlnirea cu Răzvan Burleanu și reprezentanții cluburilor FCSB, Dinamo și Rapid

Dănciulescu: „Am avut capul spart, am fost lovit!”

Dănciulescu a simțit pe propria piele teoria aceasta: „Am avut capul spart, am fost lovit”. Unul dintre cei mai mari golgeteri din istoria fotbalului românesc, Dănciulescu are capul brăzdat de cicatrice, unele dintre ele provenind de la adversari care i-au devenit colegi la un moment dat. În perioada în care Alin Chița era antrenor secund al lui Dinamo, Dănciulescu îl vedea pe bancă pe un fost fundaș care i-a spart capul atunci când l-a prins pe teren.

Dan Vasilică, un preparator fizic cu experiență în fotbal și în artele marțiale, nu are opinii, el explică cu niște date clare ale unui specialist care a văzut exact ce înseamnă duritatea: „Eu am practicat arte marțiale, am luptat în ring. Foarte mulți luptători ar renunța la sport dacă ar trebui să îndure suferința unui canotor! Suferința cauzată de acumularea de acid lactic în timpul unei curse de canotaj este incomparabilă cu durerea de la o lovitură pe care o primești într-o gala de kick box! În luptă e și adrenalina, nu simți exact durerea. Dar dacă un om obișnuit ar produce un sfert din acidul lactic pe care îl poate tolera un canotor de performanță ar fi aproape de moarte!”.

Canotajul este, așadar, mai dur decât sunt sporturi despre care am fi tentați să spunem că sunt grele rău! Dănciulescu se referă și la fotbal ca la un sport care n-ar părea să fie extrem de aspru, dar e greu rău de tot: „Dacă ne gândim la accidentări e greu să mai găsim în vreun alt sport atâtea probleme, am tot văzut fracturi, rupturi de ligamente încrucișate”.

Un om obișnuit ar muri dacă s-ar antrena precum un canotor, dar fotbalul e cel mai greu!” – Dan Vasilică

„Fotbalul e cel mai greu sport posibil!”

Aparența păcălește uneori, deci. Nu e mai rău să lupți în ring decât este să fii fotbalist sau, mai ales, să fii canotor! Pancu s-a referit la complexitatea fotbalului. „Eu aș spune că e dur K1, dar fotbalul mi se pare că e cel mai atletic sport. Poate doar rugby să mai fie la fel, cu atâtea mișcări diferite. Deși în rugby nu am auzit să existe atâtea accidentări câte întâlnim în fotbal”.

Preparatorul fizic Vasilică vine cu niște informații exacte care dau peste cap prejudecățile: „Dacă lupți în ring ai dueluri oficiale la câteva luni, în restul timpului te antrenezi cu materiale de protecție. În canotaj acumulezi în antrenamente o cantitate de acid lactic de simți că îți explodează corpul! Pentru a tolera asemenea valori ale acidului lactic trebuie să te antrenezi enorm!”.

Acidul lactic pe care îl menționează specialistul ajunge în mușchi în condiții de efort maxim și atunci apare febra musculară, apar durerile, senzația de arsură în mușchi. Vasilică plasează fotbalul în frunte ca un sport extrem de dur la un capitol important: „Dacă ne raportăm la numărul accidentărilor putem să menționăm fotbalul și handbalul. În sporturile acestea întâlnim jucători care la finalul carierelor au nevoie de ani ca să-și trateze probleme grave de la: genunchi, gleznă, umăr, mușchi”.

Specialistul contrazice impresia pe care am putea-o avea urmărind paleta largă a sporturilor: „Dacă ar fi să fac un clasament al celor mai dure sporturi, pe primul loc ar fi fotbalul. De ce? Pentru că tipul de efort e unul complex, absolut toate sistemele energetice sunt prezente. Timpul e mare, minimum 90 de minute, și nu poți păstra resurse pentru final, ca în atletism. Acumularea de acid lactic este foarte mare. Pe Blănuță, care e acum la U Cluj, l-am avut la FCU Craiova și la ieșirea de pe teren avea o valoare de 20 mmol/l acid lactic. Asta înseamnă că riscul de accidentare era foarte mare. În starea aceea un fotbalist trebuie să ia decizii, să aibă execuții, să fie ethnic în condiții de adversitate. Este extrem de greu fotbalul!”.

Criteriile durității

Subiectul despre care e cel mai dur sport a mai fost dezbătut. Site-ul bleacherreport.com a stabilit șase categorii după care ar trebui să fie analizată duritatea unui sport: viteză, anduranță, forță, agilitate, talent și uzură fizică. „Uită ideea că un sport e mai dur fiindcă loviturile sunt mai puternice!”, avertizează cei care au făcut analiza. În analiza pe care a realizat-o bleacherreport.com, cel mai dur sport a fost decretat polo pe apă! Fotbalul a fost pe locul al 10-lea…

Dacă ar fi să fac un clasament al celor mai dure sporturi, pe primul loc ar fi fotbalul. De ce? Pentru că tipul de efort e unul complex, absolut toate sistemele energetice sunt prezente. Timpul e mare, minimum 90 de minute” – Dan Vasilică

„Riscurile de accidentare sunt enorme!”

Duritatea unui sport e normal să fie evaluate și în funcție de riscul de accidentare pe care îl prezintă acel sport. Preparatorul fizic Dan Vasilică explică de ce fotbalul e periculos și la capitolul acesta: „Riscul de accidentare e complex în fotbal și din cauza efortului, și din cauza duelurilor cu adversarii. Un adversar te poate lovi cu cotul și să îți provoace o fractură de piramidă nazală, poate să intre prin alunecare și să îți rupă ligamentele sau să îți provoace o dublă fractură de tibie și de peroneu. Poți și să calci greșit și să îți rupi ligamentele gleznei ori să ai o ruptură musculară care să te țină pe margine pentru mult timp. La toate acestea se adaugă efortul extraordinar depus în condiții diverse: minus 10 grade, plus 40 de grade, ploaie, îngheț, noroi”.

De ce Dănciulescu crede că fotbalul american e cel mai greu

Un criteriu după care poate fi analizată duritatea sporturilor îl constituie și longevitatea posibilă. Dănciulescu e pasionat de fotbalul american, el urmărește competițiile și înțelege jocul. „Sunt unele posturi care necesită alergare și dueluri, jucătorii nu rezistă în top mai mult de cinci, maximum șapte ani. Asta mi se pare o dovadă a durității unui sport”. E drept că în fotbal nu e cazul de așa ceva, lăsând deoparte excepțiile. Un jucător poate să „urce” la seniori la 17 ani și să joace până la 38 de ani, e ceva ce se întâmplă frecvent. Fotbalul nu uzează atât de tare încât să fie nevoie să te retragi după o carieră de numai cinci ani sau să nu mai poți continua la un nivel înalt.

„În fotbal, arbitrul e garanția că nu se ajunge la duritate”

Marius Avram a fost arbitru FIFA, iar acum analizează faze în emisiunile de la DigiSport. El a jucat fotbal ca junior, deci a fost de mic pasionat de sportul acesta. Nu îl consideră cel mai dur, crede că boxul e superlativul la capitolul duritate: „Boxul implică lovirea cu pumnii a adversarului până când el nu mai poate sta în picioare. E adevărat că în fotbal apar accidentări, însă nu e un sport foarte dur în general. Arbitrul are un rol extrem de important, el este acolo tocmai ca să se asigure că lucrurile nu devin dure și să-i sancționeze pe jucători atunci când e depășită limita regulamentului”.

Messi din handbal are genunchii praf

Cea mai bună jucătoare de handbal din istoria României, Cristina Neagu, a suferit operații la ambii genunchi. Ea a avut rupte ligamentele încrucișate, o accidentare dintre cele mai grave posibile în sport. Ca Neagu au mai fost mulți handbaliști și handbaliste. Chiar dacă nu arată ca un sport foarte dur, handbalul include dueluri tari și e jucat pe o suprafață cu mult mai grea decât este gazonul pentru fotbal. Jucătorii trebuie să accelereze și să frâneze pe parchet, ceea ce le solicită la maximum musculatura, scheletul, articulațiile.