Bănia a renăscut fotbalistic, iar anul acesta a fost aproape să-și treacă în palmares un nou titlu după o așteptare de 29 de ani, însă se mulțumește doar cu titlul de vicecampioană.
În ideea în care suporterii nu pot fi prezenți în tribune, stadionul „Ion Oblemenco” a fost gol la duelurile Universității, astfel că telespectatorii au putut observa mai bine frumusețea arhitecturii „OZN-ului” Craiovei.
FANATIK îți prezintă povestea primului stadion al Științei, ajuns în postura unei ruine și care reprezintă o bucată importantă din istoria Craiovei.
Încă de la înființare, în 1948, UNSR Craiova, devenită ulterior Știința Craiova, CSU Craiova și Universitatea Craiova, a jucat pe arena de lângă centrul orașului. Pe acest stadion au fost realizate mai multe momente importante din istoria clubului fanion al Olteniei. Putem evidenția două dintre cele mai importante, promovarea echipei în Divizia A (1964) și faza a doua a Cupei FRF, pe 14 mai 1979, dintre Craiova și Steaua, încheiat cu un scor incredibil, 10-0!!
3.000 de oameni au luat parte la „recitalul” alb-albaștrilor. Au marcat Cârțu (min. 10 și 24), Irimescu (min. 42, 44, 55 și 79), Donose (min. 61), Crișan (min. 73 și 76) și Beldeanu (min. 81). Acesta a reprezentat și ultimul meci oficial jucat de Universitatea Craiova pe „Tineretului”, întrucât stadionul „Central” fusese inaugurat în 1967, astfel că Știința a prins și câteva sezoane din prima ligă pe arena pe care izbutise promovarea.
Stadionul „Tineretului” a început să fie folosit din anul 1933, iar primul nume folosit a fost „ONEF”. Jocul de inaugurare a pus în față două rivale locale, Rovine Grivița și Craiu Iovan. Arena făcea parte dintr-un complex sportiv. A urmat prima schimbare de denumire, astfel „ONEF” s-a transformat în Stadionul Municipal „Regele Carol al II-lea” și la doar puțin timp a purtat numele Regelui Mihai I. De remarcat că stadionul a fost folosit și pentru parade dedicate lui Adolf Hitler, pe vremea când Ion Antonescu era în fruntea țării.
Locul unde s-a născut „Campioana unei Mari Iubiri” a mai avut parte de un episod important. A fost „gazda” primului meci al lui Ion Oblemenco în tricoul Științei, pe data de 28 august 1966. De altfel, aici s-au întâlnit pentru prima dată „Nelu” Oblemenco și „Gicu” Dobrin într-un joc oficial, în 1967.
Denumirea actuală a fost dată de comuniști. După 1989, arena a început să se degradeze treptat, iar acum arată ca o ruină, deși, în mod normal, ar fi trebuit tratată ca un monument istoric. Problemele birocratice au fost cele care au încurcat autoritățile locale să facă ceva pentru „Tineretului”.
În septembrie 2003, Consiliul Județean Dolj ajungea în posesia stadionului, însă a existat o mare problemă. Textul din hotărârea de guvern care trecea dreptul de administrare din domeniul public al statului la CJ menționa „stadion de fotbal cu două tribune“, fără niciun alt detaliu! După 15 ani s-a rezolvat problema, dar „Tineretului” deja devenise o ruină în toată regula.
De foarte mulți ani, multe cluburi de juniori din Bănie au folosit arena pentru antrenamente și meciuri, doar că aveau mari probleme în ceea ce înseamnă condițiile, totul fiind lăsat în paragină. Vestiarele, terenul și tribunele au arătat sub orice critică în toată această perioadă în care au existat probleme cu actele. De remarcat că s-au disputat și jocuri oficiale de seniori pe terenul de lângă „Ciupercă” și chiar a fost folosit de o echipă cu nume legendar, „Știința 2016 Craiova”. Băncile de rezerve sunt cele care au fost folosite la marile meciuri ale Craiovei.
Născut la Craiova, Ministrul Tineretului și Sportului, Ionuț Stroe, a atras atenția asupra stadionului legendar, însă spune că CJ Dolj ar trebui să se ocupe de ceea ce înseamnă locul nașterii legendei Universității Craiova. De altfel, Bănie nu stă rău în ceea ce privește infrastructura sportivă. Stadion nou de fotbal, Sala Polivalentă modernă, arenă de atletism, baza sportivă de lângă Aeroportul Internațional Craiova, cantonamentul din „Lunca Jiului” sunt câteva din obiectivele de care s-au ocupat autoritățile locale în ultimul timp. Totuși, ar fi păcat ca „Tineretului” să dispară și să devină doar o amintire.