Vineri are loc debutul unuia dintre cele mai controversate evenimente care se desfășoară, anual, în România, Bucharest Pride, evenimentul-fanion al comunităților cu orientare sexuală diferită de a marii majorități ajungând în acest an la cea de a optsprezecea ediție.
În primii ani de existență, acesta era cunoscut sub numele de GayFest și se remarca prin ostilitatea deosebită pe care o întâmpina din partea unei părți a societății românești, reprezentată în special de extrema dreaptă.
Nici reprezentanții bisericii nu au fost însă mult mai blânzi de-a lungul vremii, aceștia blamând manifestațiile de acest tip în repetate rânduri. În anul 2006, spre exemplu, BOR transmitea un mesaj public conform căruia aceste evenimente reprezintă “un atentat la moralitate, la instituția sacră a familiei și un pericol pentru generațiile tinere“.
Reprezentanții aripii conservatoare a societății românești remarcă, de asemenea, o coincidență, simbolică aproape, a desfășurării Bucharest Pride simultan cu câteva sărbători ortodoxe importante.
Mai precis, evenimentul debutează pe data de 6 august, care este una și aceeași dată cu sărbătoarea Schimbării la Față, semnificativă pentru creștinii ortodocși. De asemenea, finalul paradei are loc chiar cu o zi înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare.
Mediul clerical ortodox din România nu vede însă cu ochi bun acest lucru, fapt care a fost confirmat în exclusivitate pentru FANATIK de preotul Mihail Milea: “Din punct de vedere ortodox este o profanare în primul rând a postului Sfintei Marii și apoi a praznicului mare Schimbarea la Față. Este un mare păcat homosexualitatea în sine, ea este o abatere de la legea lui Dumnezeu, care este fundamentală. (…) Dumnezeu îi cheamă și pe ei la pocăință, la îndreptare. Familia rămâne de bază. Atunci când familia este distrusă prin homosexualitate, pentru că asta se dorește, atunci apar și aceste aceste catastrofe naturale și Dumnezeu nu poate să fie indiferent față de planul său“.
În replică la suprapunerea acestor evenimente, Vlad Viski, director Asociația MozaiQ, a declarat pentru FANATIK: “este vorba despre o coincidență, ideea este că dacă-l puneam în octombrie era Sfânta Parascheva. Pride-ul se desfășoară în fiecare an în luna mai sau în luna iunie. Ca rezultat al restricțiilor Covid, a trebuit să fie mutat. Anul trecut pride-ul nici nu a mai avut loc ca rezultat al restricțiilor și atunci s-a mutat în august, pentru că în septembrie deja nu știm care va fi situația epidemiologică în România. Deci este strict o coincidență, pe lângă asta calendarul ortodox este destul de plin din punct de vedere al evenimentelor“.
Chiar în ziua începerii evenimentului, opinia publică din România a avut surpriza că Bucharest Pride s-a lansat în plin scandal. Astfel, Asociația Accept, în urma unui comunicat public, acuză o cenzură de tip Viktor Orban la Primăria Capitalei, care ar refuza, spun aceștia, aprobarea traseului pietonal Calea Victoriei pentru organizarea Bucharest Pride. Prin urmare, transmit aceștia în comunicat, PMB aduce un prejudiciu evenimentului pride făcând o interpretare “rău voitoare“, “printr-o interpretare eronată și malițioasă a Legii privind adunările publice“.
În consecință, reprezentanții Accept și susținătorii acestora au și început să picheteze sediul PMB, după cum se poate observa din materialul postat pe contul Asociației:
Reacția Primăriei București nu s-a lăsat mult așteptată, reprezentanții acesteia transmițând faptul că Asociației Accept i-au fost oferite mai multe opțiuni pentru organizarea evenimentului de către Comisia de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice din București. “Menționăm că organizatorii marșului Bucharest Pride au solicitat aprobarea unui eveniment cu 10.000 de participanți, fapt care contravine Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență, care prevede o limită superioară de 500 de participanți la mitinguri și demonstrații“, se arată de asemenea în comunicatul PMB.
În același timp, însă, subiectul trebuie să aibă în vedere și aspecte de ordin cultural și social, particularități pe care poporul român le prezintă și care sunt relevante în context.
Cel mai recent dintre acestea este referendumul pentru familie, desfășurat în anul 2018, care dorea, practic, să consfințească definiția familiei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie, înscriind acest lucru în Constituția României.
Rezultatul acestui referendum a fost însă, așa cum știm, un dezastru pentru aripa conservatoare a societății românești, românii boicotând, practic, scrutinul, care a fost invalidat datorită prezenței scăzute.
Să însemne acest lucru, automat, că românii sunt toleranți și au dorit să protejeze, în felul acesta, drepturile minorităților sexuale? O astfel de concluzie nu se poate trage, boicotul având la bază și o nemulțumire crescândă a românilor față de guvernarea de la acea perioadă, dar și a resurselor cheltuite pentru organizarea referendumului.
Chiar și așa, însă, Coaliția pentru Familie și Biserica Ortodoxă nu au obținut rezultatul scontat, pe care au făcut de altfel numeroase eforturi să-l obțină, inclusiv din perspectiva promovării agresive a referendumului.
Nu în ultimul rând, trebuie remarcat de asemenea faptul că românii au o rezistență la schimbare recunoscută istoric, lucru accentuat de tendința simplificatoare a mentalității comuniste, pentru care reducerea ideilor în jurul uneia singure, fie că aceasta se referea la partid sau la conducătorul iubit, era un loc comun.
Acest aspect, de altfel, este mai important decât pare o la simplă vedere, pentru că în perioada de tristă amintire mai sus amintită românii au fost, practic, privați de tot ceea ce presupune diversitatea incredibilă a vieții. Astfel, în argumentele privind homosexualitatea au fost mereu omise, pentru a da numai un exemplu, tendințele spre homosexualitate prezente chiar în rândul anumitor animale (principalul argument în disputa “peccatum contra naturam“), asta pentru a nu mai vorbi despre acele animale care sunt hermafrodite de-a dreptul.
Nu în ultimul rând, discursul anti-gay românesc face abstracție de cel mai important fapt, și anume că persoanele gay sunt, în cele din urmă, oameni care iubesc, suferă, se bucură și își trăiesc viața ca absolut toți ceilalți oameni.
În concluzie, acest lucru nu arată decât, încă o dată, faptul că țara noastră nu a ajuns la nivelul unui discurs aplicat ori echilibrat în ce privește subiectul homosexualității, deși, este adevărat, evenimentele de tipul Bucharest Pride au ajuns, în timp, să fie privite cu mult mai multă toleranță decât la început.