Au trecut aproape 40 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl. Amprentele dezastrului încă sunt prezente în zonă, iar printre cei afectați de radiații se numără și câinii. Potrivit cercetătorilor, animalele prezintă modificări genetice surprinzătoare.
Accidentul nuclear de la Cernobîl a lăsat urme adânci în istorie și numai. Animalele care trăiesc în zona de excludere de la Cernobîl prezintă modificări genetice, iar cele mai evidente dintre ele sunt în cazul câinilor, susțin cercetătorii.
Din cauza zecilor de ani în care au fost expuși la radiații, ADN-ul câinilor de la Cernobîl a început să se modifice într-un ritm alert. Aceste schimbări, susțin cercetătorii, pot oferi informații despre modul în care viața se poate adapta în condiții extreme.
Un studiu genetic realizat de Universitatea din Carolina de Sud și Institutul Național pentru Cercetarea Genomului Uman din SUA, publicat în Science Advances, a arătat că animalele sălbatice din zona de excludere de la Cernobîl (CEZ) prezintă modificări genetice clare asociate cu expunerea de lungă durată la radiații. Studiul s-a bazat pe analiza ADN-ului a 302 câini. Apoi, acesta a fost comparat cu ADN-ul unor câini din afara zonei de radiații.
Concluzia studiului a fost una uimitoare. Între cele două categorii de câini există diferențe genetice semnificative, care ar putea influența capacitatea de supraviețuire și reproducere.
Studiul a identificat regiuni genomice asociate cu răspunsul la radiații, inclusiv gene implicate în repararea ADN-ului, funcția imunitară și reglarea metabolismului. Variante în gene esențiale precum ATM, TP53 și XRCC4 au fost întâlnite în proporții diferite în rândul câinilor din zona de expunere de la Cernobîl față de cei din zonele de control.
Aceste diferențe sugerează existența unei presiuni de selecție naturală. Această presiune poate favoriza supraviețuirea câinilor în medii contaminate cu radiații. De asemenea, același studiu a mai arătat că patrupezii din zona de expunere de la Cernobîl formează grupuri genetice distincte față de cei din orașul Cernobîl și satele învecinate.
Cercetătorii au observat faptul că toți câinii din zona Cernobîl au o pigmentanție mai închisă a blănii. Acest lucru s-ar datora modificărilor produse la nivelul genei MC1R. Similar, aceste modificări au fost observate și la broaștele din regiune.
Toate aceste modificări, precum și reglarea imunității (TLR4) în răspunsul la stresul oxidativ sunt elemente importante și necesare pentru a face față unor factori de mediu agresivi. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar al câinilor se adaptează treptat la contaminarea radioactivă continuă.
Cercetările efectuate asupra câinilor din zona Cernobîl au o importanță deosebită în procesul de înțelegere al adaptării organismelor la condiții extreme. Dr. Elaine Ostrander, unul dintre realizatorii studiului, este de părere că zona de excludere de la Cernobîl este o oportunitate rară de a vedea în timp real evoluția marcată de schimbări.
În plus, toate aceste descoperiri pot avea implicații și pentru sănătatea umană. Potrivit cercetătorilor, aceleași mecanisme genetice implicate în adaptarea câinilor sunt legate de susceptibilitatea la cancer și de reacția organismului la terapiile cu radiații.
În viitor, cercetătorii își propun să realizeze studii pe eșantioane mai mari. Scopul studiilor este acela de a vedea dacă modificările genetice determină diferențe în supraviețuire și în procesul de reproducere.