News

Călăii Revoluției, răsplătiți cu funcții după 1989. Doi deputaţi AUR au înăbuşit sângeros manifestaţiile din decembrie

23.12.2020 | 13:20
Calaii Revolutiei rasplatiti cu functii dupa 1989 Doi deputati AUR au inabusit sangeros manifestatiile din decembrie
Generalul Victor Stănculescu a stat în închisoare doar 5 ani pentru crimele comise la Timișoara/ Foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Majoritatea celor vinovați pentru crimele comise în timpul Revoluției din 1989 nu au fost trași la răspundere, ba chiar unii dintre ei au primit funcții importante în statul român. Chiar în Parlamentul ales pe 6 decembrie vor intra doi deputați care au participat la activități represive acum 31 de ani.

Dacă pentru ofițerii de Securitate a fost mai dificil să se mențină în noile structuri militari ale statului român de după 1989, cadrele din Ministerul Apărării Naționale au reușit să se sustragă răspunderii pentru faptele comise, iar unii dintre ei chiar au avut o carieră strălucită după Revoluție.

ADVERTISEMENT

Pe termen lung, sloganul „Armata e cu noi” a avut consecința nefericită a exonerării de răspundere a ofițerilor responsabili pentru uciderea multor revoluționari, iar armata în ansamblu a reușit să disimuleze participarea directă și brutală în reprimarea Revoluției.

Francisc Tobă, acuzat că a smuls răniții de pe paturile de spital

Francisc Tobă a devenit deputat de Brașov pe listele AUR, el ocupând aceeași funcție și în  perioada 1992-1996, când a fost ales din partea FDSN, precedesorul PSD-ului de astăzi. Până să intre în politică, Tobă a fost ofițer MApN, în momentul Revoluției fiind căpitan la Școala de Ofițeri din Sibiu, condusă pe atunci de locotent-colonelul Aurel Dragomir. Acesta din urmă a coordonat reprimarea primelor proteste anticomuniste de la Sibiu, din dimineața zilei de 21 decembrie.

ADVERTISEMENT

După fuga lui Nicolae Ceaușescu, Aurel Dragomir a pornit un adevărat război împotriva trupelor Ministerului de Interne din oraș, cu toate că acestea erau incapabile să se mai opună revoluționarilor care luaseră cu asalt sediul Miliției și începuseră să-i molesteze pe cei dinăuntru. O parte dintre milițienii și securiștii din oraș au încercat să se refugieze în unitatea militară condusă de Dragomir însă acesta a ordonat deschiderea focului împotriva lor, precum și împotriva sediului Inspectoratului de Miliție

Aici intră în scenă Francisc Tobă care, în fruntea unui detașament de militari a intrat în Spitalul Județean Sibiu și a luat răniții din paturile lor, unii dintre ei în stare gravă pentru  a-i duce în interiorul unității militare, pe motiv că ar fi teroriști, potrivit evz.ro. Se spune că doi dintre ei au fost chiar legați de turela tancului în care se afla Tobă. În lipsa tratamentul medical unii au murit, iar alții au fost bătuți de către studenții Școlii de Ofițeri.

ADVERTISEMENT

Alte câteva zeci de persoane, majoritatea angajați ai Ministerului de Interne, au fost reținute ilegal și supuse la tratamente inumane. Împotriva lui Dragomir și Tobă s-a început după Revoluție urmărirea penală, însă dosarul în care Tobă era acuzat de tentativă de omor deosebit de grav și complicitate la tratamente neomenoase a fost retrimis de instanță Parchetului Militar în 1999, iar în 2010 a fost clasat.

După ce dubiile legate de activitatea lui Tobă la Revoluție au reapărut după succesul AUR în alegeri, partidul care l-a pus pe liste încearcă să se descotorosească de un personaj care îi poate aduce prejudicii de imagine. Astfel, în  urmă cu două zile Comisia parlamentară de validare a mandatelor a decis să amâne cu patru zile validarea mandatului lui Tobă.

ADVERTISEMENT

Motivul invocat de George Simion a fost că Tobă a intrat pe listele AUR fără să fi fost membru de partid. „Cineva care era pe listele Alianţei pentru Unirea Românilor nu face parte din partidul AUR, acest Francisc Tobă, despre care am descoperit şi noi, se înscrisese în ultima zi, venea de la un alt partid, era secretar general acolo. Am descoperit că există suspiciuni în privinţa lui, aşa că nu am dorit validarea mandatului acestui domn până nu îşi clarifică situaţia legală. Niciun judecător nu a judecat pe fond crimele Revoluţiei şi aşteptăm pe Iliescu, Petre Roman şi toţi cei vinovaţi şi aflaţi în rechizitoriul dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei să fie aduşi în faţa Justiţiei şi să nu fie scăpaţi pe diferite motive”, a spus Simion. Rămâne de văzut dacă până la urmă se va decide sau nu invalidarea mandatului.

Deputatul AUR, fost ofițer la Timișoara în 1989

Un alt deputat AUR cu o carieră militară în spate este Nicolae Roman. A  ieșit la pensie ca general-maior, dar în decembrie 1989 era căpitan și comanda un batalion la Regimentul 32 Mecanizat „Mircea” din Timișoara,  potrivit G4Media. Regimentul a fost scos în stradă în perioada 16-20 decembrie pentru a reprima protestele anticomuniste, ocupând zonele în care s-au înregistrat cei mai mulți morți din oraș: Piața Libertății, Opera Națională și catedrala ortodoxă.

Culmea, pentru „faptele de vitejie” comise împotriva civililor neînarmați, Roman a fost și decorat de două ori cu distincțiile „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”  și Medalia aniversară „10 ani de la Revoluţia Română Anticomunistă din Decembrie 1989”. După Revoluție, cariera sa a avut un curs ascendent, la momentul trecerii în retragere, în iunie 2011, fiind şef al Direcţiei instrucţie şi doctrină din cadrul Statului Major General.

Bădălan, șeful Armatei cu două condamnări penale

Generalul Eugen Bădălan nu are mâinile pătate de sânge pentru că nu a fost lăsat, nu pentru că nu ar fi vrut. Înainte de a fi șef al Statului Major al Forțelor Terestre (2000-2004), șef al Statului Major General (2004-2006) și deputat PDL (2008-2012), Bădălan a fost și șef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea, pe când avea gradul de maior. În această calitate a fost trimis la Arad să coordoneze reprimarea manifestației din 21 decembrie din fața Comitetului Județean al PCR. Clădirea era apărată de elevii Școlii de Ofițeri de Rezervă din Lipova, comandați de maiorul Neculai Diaconescu.

Acestuia i s-a cerut să folosească forța pentru a-i dispersa pe manifestanți, de către Ilie Matei, prim-secretar de partid la Timiș, care cu câteva zile înainte fusese implicat în represiunea de la Timișoara, secondat de maiorul Bădălan. Potrivit raportului unei comisii senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, raport elaborat în 1991 Diaconescu și un alt maior, Aristică Popescu, au refuzat să deschidă focul dacă nu sunt atacați. În aceste condiții, Bădălan l-a demis pe loc pe Popescu, dar nu a putut să facă același lucru și cu Diaconescu întrucât școala de ofițeri de la Lipova nu era în subordinea diviziei de la Oradea.

În loc să dispună dispersarea prin forță a manifestației, Diaconescu a început să dialogheze cu liderul revoluționarilor arădeni, Valentin Voicilă ca să se asigure că manifestanții nu vor forța cordonul militarilor astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să tragă. Astfel că la Arad primii morți au fost înregistrați abia după 22 decembrie. Spre deosebire de Bădălan care a ajuns în fruntea armatei române cu gradul de general de armată, Diaconescu a avut carieră mai modestă.

Pe când era deputat, Bădălan a fost condamnat, alături de alți înalți ofițeri, la patru de închisoare cu suspendare în dosarul „Tofan” pentru un schimb de fier vechi cu anvelope, în condiții defavorabile MApN. O altă condamnare, tot la patru ani cu suspendare a survenit în iunie 2012, Eugen Bădălan fiind acuzat de abuz în serviciu în legătură cu înstrăinarea unor bunuri ale armatei.

Procesul tardiv al măcelarilor de la Timișoara

Alți ofițeri și-au ascuns mai greu participarea la reprimarea Revoluției, dar tragerea lor la răspundere tot a întârziat. Mihai Chițac, general în Ministerul de Interne, și generalii MApN Victor Stănculescu și Ștefan Gușă au făcut parte din echipa de ofițeri superiori trimisă de Nicolae Ceaușescu să reprime protestele la Timișoara. Rolul lor în represiunea brutală din 17 decembrie a fost ascuns în primii ani de după Revoluție, mai ales că aceștia au trecut imediat în barca echipei formate în jurul lui Ion Iliescu pe 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu.

Chițac a fost avansat de Iliescu la gradul de general-colonel și pus ministru de Interne, până în iunie 1990.Tot general-colonel a fost făcut și Stănculescu, fiind și ministru al Apărării. Abia în 1999 au fost puși sub acuzare și a mai durat un deceniu până când și-au început executarea pedepsei de 15 ani de închisoare. Chițac a fost eliberat după un an din motive medicale și a murit la scurtă vreme, iar Stănculescu a ieșit din penitenciar după 5 ani, fiind eliberat condiționat. Generalul Gușă nu a ajuns să fie judecat, el murind în 1994 de cancer. În momentul Revoluției, era șeful Statului Major General, iar apoi a fost numit șef de stat major al Armatei a 4-a și apoi comandant al Armatei a 2-a. La procesul generalilor Chițac și Stănculescu, instanța a constatat și vinovăția generalului Gușă în reprimarea Revoluției la Timișoara.

Rămâne neclar și rolul jucat de fondatorul Serviciului de Protecție și Pază (SPP), Dumitru Iliescu, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, presa scriind în urmă cu 20 de ani că el ar fi dat ordinul ca tancurile să treacă peste baricada instalată la Hotelul Intercontinental din București. Iliescu a negat acuzațiile și nu a fost chemat în judecată. Pe atunci era maior, iar în momentul pensionării, în 2004, era general cu patru stele.

ADVERTISEMENT