Călătoriile cu avionul, mai stranii ca niciodată! Cum se desfășoară un zbor în condiții de COVID-19

Laurel Chor este o pasageră care a zburat de la Paris în Hong Kong, după o pauză de două luni și jumătate. Tânăra a povestit cum este o călătorie cu avionul în pandemia de COVID-19. 

Călătoriile cu avionul, mai stranii ca niciodată! Cum se desfășoară un zbor în condiții de COVID-19

“Știam că zborul meu spre casă va fi complicat, dar nu eram pregătită pentru sentimentul de izolare în timp ce mă deplasam de la un loc la altul. Când mi-am rezervat zborul spre casă după ce am petrecut mai mult de două luni și jumătate în Europa, am știut ce implică zborul. Fără mai multe rute directe între Paris și Hong Kong, am avut o scurtă excală în Londra.

Știam că atunci când am aterizat pe aeroportul din Hong Kong, voi fi testată și ținută într-o unitate pentru opt ore până când rezultatele mele vor reveni. În cel mai bun caz, rezultat negativ, aș petrece două săptămâni în carantină acasă, urmărită de un dispozitiv pus pe încheietură. Dacă aș fi fost testată pozitiv, aș fi fost trimisă la spital.

Sunt obișnuită să călătoresc singură, dar nu mă așteptam la sentimentul de izolare în timp ce mă deplasam. Zborul lung nu a fost niciodată mai ciudat.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Aeroportul Heathrow, ca și Charles de Gaulle din Paris, era foarte liniștit. Eram singură când am trecut prin controlul de securitate. Toate magazinele și restaurantele erau închise, nu existau anunțuri și niciunul dintre cei zeci de mii de pasageri care se îndreaptau spre porțile lor. Privind mâna de zboruri enumerate pe panoul de anunțuri, mi-am dat seama că fiecare pasager pe care îl întâlnesc este de la zborul meu.

Hong Kong a avut doar 1052 de cazuri de COVID-19 și patru decese

Odată ce ne-am îmbarcat cu toții, căpitanul a remarcat că erau doar aproximativ 100 de pasageri și că vom intra cu toții în carantină când vom ateriza. Nu se aștepta la întârzieri, cerul era gol. Când zbori dintr-o zonă în alta în condiții normale, nu știi niciodată de unde vin pasagerii alături de care ești în avion, unde pleacă sau ce vor face când aterizează. De data aceasta, Hong Kong permițând doar rezidenților întoarcerea, știam cu toții că am ales să ne întoarcem dintr-un motiv sau altul și să acceptăm ce va urma.

Hong Kong, în ciuda a zeci de milioane care traversează frontiera cu China în fiecare an, a avut doar 1052 de cazuri de COVID-19 și patru decese, având în vedere că este un oraș de 7,4 milioane de locuitori. Până miercuri, când o femeie în vârstă de 66 de ani, fără istoric de călătorie recent, a fost confirmată ca fiind infectată, fiecare caz nou înregistrat în Hong Kong în ultimele 23 de zile a fost importat din străinătate, ceea ce înseamnă că niciunul dintre pacienți nu a căpătat virusul în interiorul orașului.

“Toți am fost tratați ca și cum am fi potențial infectați”

Membrii personalului British Airways care ne-au salutat în avion și ne-au îndrumat spre scaunele noastre, a purtat o mască și mănuși, dar pentru restul călătoriei, restul echipajului nu a făcut-o. Unii pasageri au purtat costume de protecție pe tot corpul, viziere de plastic și mănuși. Fiecare a purtat o mască de față. Pasagerii erau calmi, fără nicio urgență obișnuită: nimeni nu se grăbeas să ajungă.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

În interiorul avionului era ca și cum pasagerii și echipajul erau în universuri paralele: însoțitorii de zbor serveau mâncare și băutură ca în mod normal pentru persoane care purtau costume de protecție, rezervate de obicei mediilor extrem de periculoase.

Când am aterizat în Hong Kong, 12 ore mai târziu, oamenii au fost răbdători și cooperanți și au păstrat distanța fizică. Toți am fost tratați ca și cum am fi potențial infectați. Știam că această călătorie a fost în circumstanțe extraordinare și fiecare făcea tot posibilul să își facă partea.

“Am fost puși într-un autobuz care ne-a dus la un centru, care fusese transformat în unitate de testare”

Am fost duși din stație în stație, iar la un moment dat am primit formulare de completat. Înainte de a putea avansa, trebuia să descărcăm o aplicație de urmărie. La o altă stație, cineva a înregistrat numerele noastre de telefon și a verificat dacă funcționează. Cineva ne-a oferit brățări de urmărire, apoi altcineva le-a activat. Un oficial de sănătate a semnat și ștampilat documentul meu de carantină și mi-a dat un termometru, explicându-mi că trebuie să îmi înregistrez temperatura de două ori pe zi. Mi-a spus că nu îmi fac griji și m-a asigurat că, presupunând că sunt negativ, voi putea mânca dim sim (preparat tradițional) în următoare dimineață.

Am trecut pe la serviciul de imigrări, mi-am ridicat bagajele și am trecut de vamă. Dar nu mă întreptam spre casă. Am fost puși într-un autobuz care ne-a dus la un centru, care fusese transformat în unitate de testare. Am stat la coadă, despărțiți de cel puțin un metru unul de celălalt și un asistent medical ne-a oferit kituri de testare, precum și numere pe care să le purtăm în jurul gâtului. Mi-au explicat cu răbdare cum să îmi fac testul. Apoi am urmărit un videoclip cu instrucțiuni într-o sală uriașă, unde clipul a fost redat în repetiție pe trei ecrane mari în fața a zeci de scaune distanțate.

“După șapte ore, au anunțat în sfârșit că pasagerii din zborul meu vor fi eliberați”

În următoarea sală, a fost repartizat un stand de testare, unde am dat o probă de salivă. Am foost dusă într-o sală unde mi s-a dat propria masă și un scaun. Mai târziu, un coș de mâncare cu sandvișuri și sticle de apă. Ce măsură ce treceau orele, coșul de mâncare venea din nou cu mâncare și deserturi.

După șapte ore, au anunțat în sfârșit că pasagerii din zborul meu vor fi eliberați. Ne-au strigat după numere. Am urcat la tejghea și mi s-a spus că testul meu a revenit negativ. Mi s-a oferit un al doilea kit de testare, pe care să îl efectuez din nou în 12 zile. Am fost liberă să merg acasă, unde să stau în următoarele două săptămâni”