News

Calendarul ortodox, 16 mai. Este prăznuit Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit

15.05.2019 | 16:30
Calendar ortodox 16 mai

Calendarul ortodox îl prăznuiește pe data de 16 mai pe Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, cel care a renunțat la avuțiile familiei sale pentru a se călugări, alături de părintele Pahomie. Teodor s-a născut într-o familie bogată de creștini, însă a ales de bunăvoie sărăcia, socotind toate ca nişte gunoaie, ca să dobândească pe Hristos.

Calendarul ortodox îl prăznuiește pe 16 mai pe Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit

În familia sa era mare sărbătoare, casa era împodobită, iar pe mese erau cele mai ales bucate, însă copilul de 14 ani socotind deşertăciunea tuturor acelora, s-a umilit cu sufletul, atingându-se darul de inima lui, şi şi-a zis întru sine: „Ce folos am eu din toate acestea? Sau ce voi câştiga eu, ticălosul, dacă îndulcindu-mă de aceste desfătări vremelnice ale acestei vieţi, mă voi lipsi de cele veşnice? Pentru că nimeni, îndulcindu-se de cele vremelnice, nu va putea să câştige slava cea veşnică”.

Acestea socotindu-le în sine, a suspinat din adâncul inimii şi la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă şi acolo a căzut cu faţa la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi şi zicând: „Doamne, ştiutorule al celor ascunse şi ispititorule al tainelor omeneşti, Tu ştii că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ţie, Stăpâne, povăţuieşte-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta, şi luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc şi să Te laud totdeauna, Domnul meu”.

Calendar ortodox 16 mai
Calendarul ortodox 16 mai il praznuieste pe Sfantul Teodor cel Sfintit

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a renunțat la averea familiei sale și s-a călugărit

Pe când el se ruga astfel, a intrat în cămara aceea maica sa; iar el s-a sculat de jos cu ochii plini de lacrimi. Şi căutând maica sa spre dânsul şi văzând ochii lui umflaţi de plâns, l-a întrebat: „Ce-ţi este, fiule? Cine te-a mâhnit? Pentru ce plângi? Şi de ce te-ai despărţit de noi de la masă? Căci noi, mâhnindu-ne, te-am căutat pretutindeni ca să te veseleşti împreună cu noi”.

Atunci el a răspuns către dânsa: „Mergi, maica mea şi prânziţi fără de mine, pentru că eu acum nu voi mânca”. Şi rugându-l maica sa mult şi silindu-l să meargă la masă, n-a ascultat-o. Şi astfel în toate zilele umblând la şcoală şi învăţând carte, el postea până seara. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puţină hrană.

Doi ani n-a gustat bucate scumpe şi dulci, deprinzându-se la înfrânarea cea desăvârşită şi postnicească. Apoi a ieşit în taină din casa sa, lăsându-şi părinţii şi bogăţia lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire nişte monahi plăcuţi lui Dumnezeu şi acolo a început a vieţui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Şi privind la nevoinţele lor pustniceşti, urma vieţii lor şi se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu.

Teodor a plecat apoi cu un ucenic al părintelui Pahomie. Când a ajuns la uşa chiliei Sfântului Pahomie, a început a plânge din umilinţa inimii şi din duhovniceasca bucurie, scăldându-şi faţa cu lacrimi. Şi văzându-l pe el Cuviosul părinte Pahomie, a zis către dânsul: „Nu plânge, fiule, că şi eu, deşi păcătos, sunt sluga Domnului şi Părintelui cel de obşte al nostru, al tuturor”.

Deci, primind Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor cu dragoste în mănăstirea sa şi văzând Teodor în mănăstirea aceea mulţimea fraţilor ostenindu-se pentru Domnul, s-a luminat cu mintea şi a luat râvnă în sufletul său de plăcerea lui Dumnezeu şi sporea întru Dumnezeu cu faptele bune, pentru că, fiind înţelept şi priceput, a cunoscut cu înlesnire calea cea adevărată a mântuirii şi a câştigat, împreună cu smerenia, ascultare mare şi minunată.

Şi întărindu-se cu darul lui Dumnezeu, petrecea treaz în rugăciuni, nelenevindu-se în osteneli şi în postiri. Şi nu înceta niciodată a dori sporirea cea mai mare în faptele cele bune şi în darul Domnului. Iar când vedea pe cineva scârbit, îl mângâia pe acela; şi orice ar fi greşit cineva, îl îndrepta cu iubire de prietenie şi cu milostivire. Toate acestea văzându-le Cuviosul Pahomie, l-a iubit foarte mult şi l-a pus în inima sa.

Iar Cuviosul Teodor a vieţuit în toată vremea vieţii sale cu bună plăcere lui Dumnezeu şi întru toate s-a supus părintelui său până la sfârşitul aceluia, slujindu-i şi la boala cea trupească. Apoi, după fericitul sfârşit al Cuviosului Pahomie, părintele său, asemenea şi după sfârşitul cel grabnic al fericitului stareţ Petronie, urmaşul lui Pahomie, s-a făcut Cuviosul Teodor povăţuitor al sfintei turme şi s-a îmbogăţit cu multe minuni.

Pentru acestea era slăvit şi ştiut de preasfinţitul Atanasie cel Mare al Alexandriei. Şi folosind multora cu lucrurile şi cu cuvintele, s-a dus către Domnul la adânci bătrâneţi, ca să stea înainte în cer, împreună cu Cuviosul Pahomie, în ceata părinţilor purtători de Dumnezeu, la scaunul slavei Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, al unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.