Calistrat Cuţov, bronz olimpic la box! Pugilistul care făcea spectacol în ring a ratat finala la JO din 1968 dintr-un motiv surprinzător

Calistrat Cuţov a cucerit bronzul olimpic la box în 1968. La Jocurile Olimpice de la Mexico City, pugilistul român a prins în ultimul moment lotul, după ce oficialii Federaţiei Române de Box au hotărât că este cazul să capete experienţă internaţională.

Născut pe 10 octombrie 1948, la Smârdanul-Nou (judeţul Brăila), Calistrat Cuţov a ales să practice boxul încă de la 12 ani, după ce a participat la mai multe gale. Motivul pentru care a ales să urce în ring are mare legătură cu patriotismul local. “Mai mereu se organizau gale Bucureşti-Brăila, Galaţi-Brăila, iar brăilenii mei pierdeau mai de fiecare dată. Pe mine, copil fiind, treaba asta mă umplea de necaz. Cum adică, să vină ăia la mine în oraş şi să-i bată pe ai mei?! Las’ că v-arăt eu vouă mi-am zis şi m-am dus la box imaginându-mi că nu peste multă vreme voi schimba soarta disputelor ăstora”, a povestit Calistrat Cuţov.

Calistrat Cuţov, bronz olimpic la box. Cum a ratat finala

Chiar dacă la început a avut probleme de adaptare din cauta greutăţii, la 19 ani a reuşit să câştige titlul de campion naţional. Steaua şi Dinamo s-au luptat pentru semnătura pugilistului brăilean, iar câştig de cauză a avut clubul din Şoseaua Ştefan cel Mare. În 1968, Calistrat Cuţov a câştigat primul titlu naţional la seniori şi prindea lotul pentru Jocurile Olimpice de la Mexico City. Pugilistul a concurat la categoria 60 de kilograme, iar până în semifinale i-a învins lejer pe Karl-Erik Nikkinen (Finlanda), Mongi Landhili (Tunisia) şi Stoiane Pilitchev (Bulgaria).

În semifinale, unde a fost învins de Ronnie Harris (SUA), fiind sigur de o medalie, Calistrat Cuţov a intrat degajat în ring şi cu gândul la cu totul altceva decât boxul. “Până în ziua meciului cu Harris nu ieşisem nici măcar o singură dată din sat. Dacă-l băteam rămâneam în continuare prizonier în satul olimpic, disputam finala şi imediat a doua zi după finala plecam la Bucureşti. Daca pierdeam, aveam o zi liberă până la plecare. Şi am pierdut. N-am pierdut intenţionat, ci am pierdut pentru că nu-mi stătea mintea la meci. Mă simţeam dator faţă de fraţi, părinţi, antrenori, prieteni şi îmi doream să le duc tuturor câte un cadou”, a susţinut medaliatul cu bronz la JO de la Mexico City. A mai participat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice, în 1972 şi 1976, însă nu a mai reuşit să câştige vreo medalie. Cu toate acestea, în 1969 a obţinut medalia de aur la Campionatul European de la Bucureşti.