Camelia Potec și povestea cursei de aur din 2004: “Credeam că văd dublu! Era scris 1 de două ori”. Exclusiv

Camelia Potec este una dintre cele mai valoroase înotătoare pe care le-a avut România. A câștigat titlul olimpic la Atena în proba de 200 de metri liber și a mai avut în carieră alte 16 medalii la Campionatele Europene și 3 la Campionatele Mondiale. 

Cursa vieții pentru Camelia Potec a fost în 2004 la Atena, în proba de 200 de metri liber. A ratat medalia la 400 de metri cu două zile înainte și nimeni nu îi dădea nicio șansă în această cursă, mai ales că a plecat de pe culoarul 1, după doar al 7-lea timp în calificări.

Camelia Potec și povestea cursei de aur din 2004: “Credeam că văd dublu! Era scris 1 de două ori”

Cum a reușit să ia aurul în ciuda tuturor piedicilor aflăm în episodul 23 din seria “Olimpicii României”, Camelia Potec povestind pentru FANATIK că avea impresia că vede dublu când se uita la tabelă. Despre o carieră impresionantă, cu prezențe la patru ediții ale Jocurilor Olimpice și încununată cu medalii la toate competițiile majore, în interviul de mai jos.

Ce înseamnă Jocurile Olimpice pentru dumneavoastră? 

– Cea mai mare competiție sportivă de pe planetă. Orice sportiv care face performanță își dorește să ajungă aici și cu siguranță că orice sportiv care ajunge pe un podium în competițiile internaționale își dorește să urce pe podium și aici.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

“Am fost motivată să nu mai ratez șansa unui podium olimpic și să îmi adun toată energia și munca de patru ani pentru o medalie la Jocurile Olimpice”

În 2004 la Atena ați făcut o cursă fabuloasă la 200 de metri liber. Ați câștigat aurul olimpic pe culoarul 1… 

– Da. Am avut al 7-lea timp în calificări. Este adevărat, dar este o poveste mai lungă, legată de proba de 400 de metri liber. Cu două zile în urmă, am terminat pe locul 4 în cursa de 400 de metri liber, deși eram pe culoarul 5, având al doilea timp. Am pierdut atunci și dezavantajul poate fi transformat în avantaj, cum s-a întâmplat la 200 de metri liber. Am încercat să învăț din greșeli și să nu mai repet erorile. Știam că și fetele de pe culoarele de mijloc pot fi dezavantajate, așa cum am fost eu. Am fost motivată să nu mai ratez șansa unui podium olimpic și să îmi adun toată energia și munca de patru ani pentru o medalie la Jocurile Olimpice.

În bazin când diferențele sunt mici, vă dați seama când sunteți în față și când nu? 

– Cred că depinde de probă. Nu mi-am dat seama atunci când am câștigat aurul olimpic. Am depus toată energia care mi-a rămas pe ultimii metri și eram foarte mulțumită. De exemplu, la 400 de metri, a fost cu totul și cu totul altceva. Am abordat altă strategie, mi-am urmărit adversarele și la final mi-am dat seama că am avut energie pe care nu am folosit-o. Nu trebuia să o păstrez pentru după concurs. N-ai nevoie de energie să ieși din bazin sau să mergi să te îmbraci. Am regretat asta.  Depinde foarte mult de cursă, de pregătire, de starea ta ca sportiv din acea zi. Asta se învață și se stabilește ca strategie în ziua finalei.

“Eram stoarsă de energie și îmi spuneam că nu mai pot. Am zis că încep să văd dublu. Când mi-am scos ochelarii am văzut că așa era: de două ori 1. Și culoarul și locul”

Ce ați simțit când ați văzut numele dumneavoastră scris primul, pe tabela de la Atena?

– Eu am avut un moment în care vedeam acel 1 de două ori și într-adevăr, era de două ori. Dar atunci credeam că văd dublu. Era locul 1 și culoarul 1. Când ajungi la final, în timpul culoarului îți arată locul. Dar eram stoarsă de energie și îmi spuneam că nu mai pot. Am zis că încep să văd dublu. Când mi-am scos ochelarii am văzut că așa era: de două ori 1. Și culoarul și locul. Atunci am realizat că am câștigat proba olimpică. Ca și stare era un cumul, nu era una singură să poată fi exprimată. Lipsa de energie, fericirea, recunoștința, toate orele de muncă depuse, toate le simți în acel moment în care ai câștigat aurul olimpic. Nu pot să zic că este o fericire mare, mai mult o stare de recunoștință și mulțumire sufletească. Cred că momentul de fericire maximă este momentul în care urci pe podium și îți cântă imnul. Este o stare de fericire maximă când îți auzi imnul și când ești îmbrăcat în echipamentul României.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

VEZI VIDEO FINALA de 200 de metri liber de la Atena: 

Ați avut o carieră foarte lungă. Au fost patru ediții de Jocurile Olimpice și cu prezențe la cel mai înalt nivel. Medalii mondiale în 2008 și 2009. Care este secretul unei cariere de lungă durată? 

– Cariera înotătorilor din ziua de azi este mai scurtă, într-adevăr. Îmi amintesc cu drag și de acel record european obținut la o vârstă destul de înaintată, în 2009 și într-o probă foarte dificilă, 1500 de metri. A fost la Campionatele Naționale ale Franței. Cred că secretul stă în puterea fiecăruia de a-și stabili obiective mărețe, să îmi îmbunătățesc timpii. Asta m-a ajutat să am un obiectiv concret în fiecare an și am putut să muncesc pentru aceste obiective. Dacă mergeam pe considerentul “hai să merg și anul ăsta să vedem” n-ai cum să reușești și să te menții în top. Focusul pe obiective te poate duce la performanță pe termen lung.

Urmează Jocurile Olimpice de la Tokyo. Avem speranțe la medalii de la Robert Glință. Cum vedeți competiția de acum, din 2021? 

– Complet diferită.

“Eu cred în șansa noastră, cred în Robert și în alți sportivi care au posibilitatea să se califice”

De ce?

– Vor fi foarte multe măsuri. Sportivii au stat un an în plus să se pregătească pentru această ediție. Și acest lucru poate fi transformat în avantaj. Important este sportivul și cât de tare l-a afectat pandemia. Eu cred în șansa noastră, cred în Robert și în alți sportivi care au posibilitatea să se califice. Sper să avem și alți înotători la Tokyo, dar mai este mult până acolo. Lucrurile se vor mai schimba și spun asta că vor mai fi măsuri care vor fi comunicate staff-ului și sportivilor. Să vedem cu cât timp putem pleca înainte în Japonia. Să vedem care sunt condițiile de pregătire de acolo și, bineînțeles, competițiile de verificare.

“În carieră am avut un idol. Pe Franciska Van Almsik, pe care am și învins-o în ultima cursă din cariera ei”

Care este înotătorul dumneavoastră preferat? 

– În momentul de față, toți înotătorii din România sunt favoriții mei. Îi iubesc pentru că au ales să facă acest sport de performanță. În carieră am avut un idol. Pe Franciska Van Almsik, pe care am și învins-o în ultima cursă din cariera ei. Finala olimpică de 200 de metri liber de la Atena a fost ultima ei cursă din carieră. Atunci, a încheiat pe locul 5. Am avut și o satisfacție că, după atâția ani în care am urmărit-o și am vrut să fiu ca ea, la nivel de performanță, am reușit să o depășesc. În 2002, în finala mondială de 200 liber de la Berlin, ea a câștigat aurul mondial cu record și eu am venit pe locul 2. Deci, mai înotasem cu ea.

• 38 de ani are Camelia Potec
• 1 medalie olimpică are Camelia Potec în carieră: aur la Atena în proba de 200 de metri liber