Magdalena Rusu (24 de ani) este una dintre eroinele din barca de 8+1, care a adus după 20 de ani în România aurul olimpic. Suceveanca a dezvăluit într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK că n-a dormit liniștită deloc până nu s-a văzut cu medalia la gât.
Magdalena Rusu a participat pentru a doua oară în carieră la o ediție a Jocurilor Olimpice. Precedenta a fost în urmă cu trei ani, la Tokyo, când barca de 8+1 a României încheiat marea finală pe locul 6 (ultimul). În ultimii trei ani, sportiva din Suceava n-a avut decât un singur gând, medalia de aur, la JO Paris 2024.
Medalie de aur la 8+1, cum te simți?
– Mă simt foarte bine, mă simt excelent pot să zic. Mă bucură foarte mult acest rezultat. L-am visat în fiecare seară după ce ne-am întors de la Tokyo și cu primul antrenament după întoarcerea din Japonia m-am gândit la această finală și mă bucur că toată echipa a luptat să obținem acest rezultat frumos.
Cum ai simțit cursa? Cum ai trăit-o?
– Am trăit-o foarte intens, cu încredere, concentrată și eu și colegele mele, după cum s-a văzut și pe filmare. Chiar dacă am fost cu un avantaj destul de măricel în față. Asta nu ne-a împiedicat să nu ducem ritmul până la capăt, chiar să ridicăm și finish. Și abia după linia de sosire am putut să ne eliberăm entuziasmul și bucuria.
Ți-ai dat seama cât de mare era diferența pe final între bărci?
– Mi-am dat seama că e o diferență, dar nu credeam că e atât de mare. Eu am fost numărul unu. Eu mi-am dat seama deja că e o diferență mare. Nu mai vedeam ce se află după cârmaci. Asta vedea doar strocul și numărul șapte. Mă așteptam să fie o diferență mare, dar nu chiar de patru secunde.
Ți-ai îndeplinit visul, ești campioană olimpică, simți că ți s-a mai luat o piatră de pe inimă? Ai un sentiment de eliberare?
– Da am un sentiment de eliberare pentru că îmi doream de mult să ating acest vis și acest vis vine cu alte visuri, cu alte dorințe, să cresc și în anii următori, să nu mă mulțumesc doar cu atât.
Los Angeles 2028?
– Da. Dacă mă ține Dumnezeu sănătoasă și în vână, cu siguranță ne vedem și acolo.
Un mesaj pentru români?
– Mă bucur atât de mult că sportul nostru e în sfârșit atât de bine cunoscut față de anii trecuți. Am avut o galerie extraordinar de mare, nu am mai văzut niciodată la un concors de canotaj o galerie atât de mare. Nu mai aveau loc în tribunele de finish și s-a lungit tribuna până la 1000 de metri.
Și totuși atât de mulți susținători acasă, atât de multe distriburi cu noi. Ceva ce cred că n-a mai fost niciodată și asta ne bucură foarte mult și ne dorim ca viitoarele generații să vină în urma noastră că probabil o să ajungem și noi la o limită.