Sport

Campionatul Mondial care a unit Germania! România, după 20 de ani la un nou turneu final. Video

29.04.2018 | 10:51
Campionatul Mondial care a unit Germania Romania dupa 20 de ani la un nou turneu final Video
Germania - Argentina 1-0, finala Campionatului Mondial din 1990

Campionatul Mondial din 1990 va rămâne mereu în amintirea Germaniei. Zidul Berlinului, care împărţea ţara între RFG şi RDG, căzuse în toamna anului 1989, iar reunificarea urma să intre în vigoare pe 3 octombrie 1990. Până atunci, timp de o lună, nemţii au urmărit din faţa televizoarelor cum Germania de Vest se îndrepta spre al treilea titlu mondial.

Opt ţări şi-au dorit să organizeze Campionatul Mondial din 1990. Anglia, Austria, Franţa, Germania de Vest, Grecia, Iugoslavia, Italia şi URSS erau candidatele. Pe 19 mai 1984, la Zurich, ultimele două intrau la duel. Sovieticii porneau cu un adevărat handicap. Cu doar câteva zile înainte de vot, Uniunea Sovietică şi sateliţii ei anunţau că vor boicota Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Italia a câştigat dreptul de organizare cu un scor de 11-5.

Germania, calificată din oficiu la Campionatul Mondial din 1990

În preliminarii s-au înscris 116 naţiuni, iar controversele au fost din plin. Naţionala Mexicului a fost exclusă după ce s-a dovedit că nord-americanii au folosit jucători mai în vârstă în preliminariile pentru Campionatul Mondial de tineret din 1989. Chile a fost a doua selecţionată care a fost pedepsită. Sud-americanii au pierdut la masa verde meciul cu Brazilia. Meciul jucat pe “Maracana” a fost abandonat în minutul 67, după ce Roberto Rojas, portarul oaspeţilor, a acuzat că a fost lovit de o torţă aruncată din tribune. A doua zi s-a dovedit că chilianul s-a tăiat pe faţă cu o lamă ascunsă în mănuşi şi nu existau urme de arsură pe faţă. Rosenery Mello do Nascimento, femeia care a aruncat torţa, s-a dovedit că era mână-n mână cu portarul chilian. Naţionala statului Chile a fost suspendată şi nu a participat în preliminariile pentru Mondialul din 1994.

Italia, ţara gazdă, şi Argentina, campioana mondială en-titre, s-au calificat din oficiu, acestea fiind urmate de Austria, Belgia, Brazilia, Camerun, Columbia, Costa Rica, Cehoslovacia, Egipt, Anglia, Coreea de Sud, Olanda, Irlanda, România, Scoţia, Spania, Suedia, Emiratele Arabe Unite, SUA, Uruguay, URSS, Germania de Vest şi Iugoslavia.

Camerun, marea surpriză a Mondialului

În prima fază a grupelor au fost consemnate câteva surprize notabile. Argentina a fost învinsă de Camerun în meciul de deschidere, scor 0-1, în timp ce Scoţia era trimisă acasă de Costa Rica, marea surpriză din grupe. Egiptul, chiar dacă a fost eliminat, a reuşit două remize, una dintre ele fiind obţinută chiar în faţa Olandei, campioana europeană din 1988, scor 1-1.

Camerun a continuat prestaţia de excepţie în optimile de finală, unde a eliminat Columbia, scor 2-1, meci în care Rene Higuita a comis o greşeală uriaşă, iar Roger Milla a marcat al doilea gol al africanilor. În sferturi s-au mai calificat Cehoslovacia, Argentina, după o victorie în faţa rivalei Brazilia, scor 1-0, Germania de Vest, Irlanda, Italia, Iugoslavia şi Anglia. Meciurile din sferturile de finală au fost echilibrate, două dintre partide având nevoie de prelungiri. Argentina a trecut de Iugoslavia după loviturile de departajare, în timp ce Anglia a avut nevoie de 120 de minute ca să elimine Camerunul. Italia şi Germania de Vest au obţinut, la rândul lor, calificarea în semifinale după victorii la limită cu Irlanda, respectiv Cehoslovacia.

Finala din 1990, cea mai urâtă din istorie

Finalistele pentru Campionatul Mondial au fost decise după loviturile de departajare. Argentina a depăşit ţara gazdă, după ce Roberto Donadoni şi Aldo Serena au ratat de la punctul cu var. Germania de Vest obţinea biletele pentru finala de pe “Olimpico” după ce elimina Anglia. Stuart Pearce şi Chris Waddle au ratat singurele penalty-uri, iar nemţii dădeau startul unui blestem pentru naţionala Albionului.

Italia a obţinut medalia de bronz, cu o victorie în faţa Angliei, scor 2-1. Selecţionata condusă de Bobby Robson a trebuit să mulţumească cu premiul Fair-Play, o palidă consolare. O zi mai târziu, pe 8 iulie, pe “Olimpico”, era reeditată finala de la Mondialul din 1986. Cei 73.603 spectatori au avut parte de un meci tern, departe de spectacolul prezentat de cele două echipe cu patru ani înainte. Faulturile cinice şi calitatea slabă a jocului au făcut ca finala să fie una dintre cele mai urâte din istoria competiţiei. Andreas Brehme, din penalty, a marcat singurul gol al meciului, în minutul 85. În a doua repriză, în minutul 65, Pedro Monzon a devenit primul fotbalist care a fost eliminat într-o finală. 22 de minute mai târziu, Gustavo Dezotti la urma la cabine, după ce a văzut al doilea cartonaş galben. Diego Maradona, vedeta sud-americanilor la turneul final din 1986, a avut o prestaţie ştearsă de-a lungul Mondialului italian. Germania de Vest a cucerit al treilea trofeu mondial, iar victoria a fost sărbătorită atât de cei din RFG, cât şi de cei din RDG.

România, pentru prima oară în optimile de finală

Echipa naţională a României a făcut parte din Grup 1 a preliminariilor, alături de Danemarca, Grecia şi Bulgaria. După primele patru etape, tricolorii nu cunoscuseră înfrângerea, selecţionata antrenată de Emerich Jenei obţinând trei victorii şi o remiză în meciurile cu Grecia şi Bulgaria. În toamna anului 1989, România juca o dublă de foc cu danezii, iar primul meci, jucat la Copenhaga, a fost pierdut, scor 0-3. Românii se gândeau la o nouă ratare a calificării, însă pe 15 noiembrie, Gică Hagi şi compania au răzbunat toate rezultatele nefaste din campaniile precedente. Gabi Balint, cu o dublă, şi Ioan Sabău au adus victoria, scor 3-1, iar stadionul “Ghencea” şi întreaga ţară intrau în sărbătoare.

Pe 7 decembrie 1989, românii şi-au aflat adversarii de la Mondial. Argentina, campioana mondială en-titre, URSS, vicecampioană europeană în 1988, şi Camerun urmau să se dueleze cu tricolorii. După 20 de ani, România juca primul meci la un Campionat Mondial, pe 9 iunie 1990, tricolorii reuşind o victorie de marcă împotriva sovieticilor, scor 2-0, ambele goluri fiind reuşite de Marius Lăcătuş. A urmat şocul împotriva Camerunului, un adevărat duş rece, scor 1-2, în care defensiva tricolorilor l-a cunoscut pe Roger Milla. În ultimul meci din faza grupelor, România a reuşit o remiză cu Argentina, scor 1-1, graţie golului marcat de Gabi Balint, iar jucătorii antrenaţi de Emerich Jenei se calificau în optimile de finală de pe locul doi. A urmat partida cu Irlanda, una în care ambele echipe au stat în expectativă timp de 120 de minute. La penalty-uri, jucătorii antrenaţi de Jackie Charlton s-au impus, scor 5-4, singura ratare fiind consemnată în tabăra noastră, execuţia lui Daniel Timofte fiind parată de Packie Bonner.

Cum a arătat lotul României pentru Campionatul Mondial din 1990

Silviu Lung, Mircea Rednic, Michael Klein, Ioan Andone, Iosif Rotariu, Gheorghe Popescu, Marius Lăcătuș, Ioan Sabău, Rodion Cămătaru, Gheorghe Hagi, Dănuț Lupu, Bogdan Stelea, Adrian Popescu, Florin Răducioiu, Dorin Mateuț, Daniel Timofte, Ilie Dumitrescu, Gavril Balint, Emil Săndoi, Zsolt Muzsnay, Ioan Lupescu, Gheorghe Liliac. Antrenor: Emerich Jenei

5 curiozităţi de la ediţia din 1990

– Franz Beckenbauer a fost primul european care a reuşit să câştige Campionatul Mondial atât ca jucător (1974), cât şi ca antrenor (1990). Mario Zagallo a fost primul care a realizat această performanţă, alături de Brazilia, în 1970, la opt ani după ce câştigase al doilea titlu ca jucător.

– FIFA a cerut ca fiecare echipă să vină la Campionatul Mondial cu un lot de 22 de jucători, dintre care trei să fie portari. Irlanda a reuşit să ocolească această regulă, selecţionata antrenată de Jackie Charlton a venit în Italia cu doi portari, în timp ce al treilea loc din lot a fost ocupat de atacantul Niall Quinn, care a şi reuşit să marcheze în meciul cu Olanda, scor 1-1.

– În premieră, echipa naţională a României a venit la un turneu final cu un jucător care evolua peste hotare. Rodion Cămătaru a fost primul stranier al tricolorilor la un Mondial, atacantul care evoluase în trecut la U Craiova şi Dinamo, era legitimat la Charleroi.

– Jucătorii echipei naţionale a Scoţiei au primit numerele de pe tricouri în funcţie de numărul de selecţii obţinute. Singura excepţie a fost Jim Leighton, portarul lui Manchester United, care a purtat numărul 1, cu toate că avea cu 14 selecţii mai puţine decât Alex McLeish.

– Italia, cu şase victorii şi o remiză, a fost echipa naţională care a avut cel mai bun parcurs la un Campionat Mondial fără să reuşească să câştige trofeul. “Squadra Azzurra” a trebuit să se mulţumească doar cu medalia de bronz.

2,21 de goluri pe meci a fost media de la Campionatul Mondial din 1990, cea mai scăzută din istoria turneelor finale