Campionul cu FCSB nu se dezice de Rapid: „Îmi place să merg pe Giuleşti! E copilăria mea!”. Video exclusiv

Andrei Gheorghiţă a câştigat primul său titlu din carieră vara trecută, cu FCSB. Atacantul a crescut în Giuleşti, dar a devenit campion al României în tricoul marii rivale, în vara anului trecut.

Andrei Gheorghiţă, dus la fotbal de tatăl său: „Au mers la sigur cu mine!”

Atacantul legitimat la U Cluj a acordat un interviu pentru FANATIK în Antalya, unde şi-a povestit parcursul în fotbal, dar şi cum a gestionat presiunea de a fi considerat „rapidist” care semnează cu FCSB şi „trădător” de către fanii din Giuleşti. Totuşi, chiar dacă este campion cu FCSB, Gheorghiţă nu se dezice de Rapid, spunând că va merge în continuare la meciuri pe stadion:

Cum ai început fotbalul?

– Din ce îmi aduc aminte aveam vreo 6 ani. Era ziua tatălul meu. Eu stăteam în Crângași, iar Sportul Studențesc juca în Regie, fix lângă. M-a dus tata la antrenament. Era un antrenor pe teren care scria ceva pe niște foi. Am mers la el și l-a întrebat când mă poate aduce la un antrenament. Dacă nu mă înșel i-a spus să vin în ziua respectivă la ora 17:00.

Digi24.ro

Cea mai rapidă și sănătoasă mâncare gătită acasă. Recomandări de la bucătari cu experiență

Antrenorul respectiv era Cătălin Cizma și era antrenor la grupa 2000, cu doi ani mai mare decât mine. Am mers acolo. A început să îmi placă din ce în ce mai mult. Oricum ei au mers la sigur pentru că atunci când îmi făceau cadou o mașinuță, ultimul tip, cu telecomandă și o minge de 5 lei, eu alegeam doar mingea. Am mers acolo, dar eram prea mic ca să mă legitimeze și au așteptat să împlinesc 7 ani.

Digisport.ro

SUA au încercat să mușamalizeze ”furtul” lui Vladimir Putin, dar totul a ieșit la iveală! Președintele american: ”O umilință”

A mers la meciuri cu prietenii în peluza de pe Giuleşti

Părinții, un sprijin important în viața și cariera ta?

– Extraordinar. Tot timpul m-au susținut, mi-au făcut toate poftele. Țin minte că aveam tot timpul toate modelele de ghete. Cum apărea ceva, mami mi le comanda. Peste tot cu mine, la turnee, la antrenamente, mergeau cu mine peste tot. M-au susținut în totalitate. Când mergeam în vreo deplasarea sau la vreun turneu, veneau și ei. Aveau grupul lor de părinți cu care se împrieteniseră și veneau la meciuri și ne făceau galerie, se pictau pe față, era foarte tare. Le făcea plăcere să fie alături de noi.

Ai fost cu ei și la meciuri în Giulești. Mai ții minte primul meci?

– În Giulești m-am mutat la vârsta de 14 ani. Atunci eram puțin mai mare și mergeam singur pe stadion. Mergeam cu prietenii. Prietenii mei stând acolo de mai mult timp am mers acolo la primele mele meciuri. Nu țin minte exact primul meci, dar era vechiul stadion „Valentin Stănescu”.

A jucat doar ca adversar pe stadionul Rapidului: „Înţelegi mai bine spiritul pe care îl emană galeria”

Ce te-a atras prima dată la Giulești?

– Păi, când intri pe Giulești, primul lucru pe care îl observi este atmosfera. Acum că s-a mai reglat situația și din alte puncte de vedere e mai bine. Dar atunci, când intrai pe stadion, aftmosfera era uluitoare.

Cum a fost când te ai întors ca adversar pe Giulești?

– Nu a fost neapărat ciudat. A fost un sentiment plăcut pentru că știam că toți prietenii mei sunt în tribună. Dar, de când am călcat prima dată pe Giulești ca jucător, am început să înțeleg mai bine și spiritul pe care îl emană și galeria și echipa, tot ce se întâmplă acolo.

E greu să fii adversar în Giulești?

– Da, este mai greu, pentru că pun o presiune în plus pe tine și suporterii.

Gheorghiţă a plecat de la Bucureşti la Oradea pentru a jucat fotbal

Mai ții minte primul tău contract de fotbalist?

– Primul meu contract a fost la Oradea. Nu era FC Bihor, era Club Atletic Oradea. Încă nu împlinisem 18 ani și am semnat pe 3 luni. Am semnat în martie sau aprilie până când făceam 18 ani, după care am semnat următorul contract.

Un pas mare de la București la Oradea…

– Da, un pas mare. Acolo am luat legătura cu domnul Cătălin Sărmășan. Eram la Clinceni, nu eram foarte mulțumit de situația de acolo. Am luat legătura cu el și mi-a spus să mergem acolo ca va fi bine să joc la seniori, să mă pun pe picioare și după un an de jucat acolo am și pus un pariu cu dânsul. Mi-a zis că dacă voi da 10 goluri, vom pleca sigur la Liga 1. Al doilea sezon al meu acolo, era deja FC Bihor, am dat vreo 13 goluri, 8 assist-uri și s-a ținut de cuvânt și am plecat mai departe la Poli Iași.

Sfătuit să renunţe la fotbal: „Nu crezi că ar trebui să te îndrepţi spre facultate?”

La Poli Iași ai fost în probe inițial…

– Venind de la Liga 3, aveau nevoie de niște confirmări din partea mea. Și am fost în două cantonamente cu ei. Era antrenor atunci domnul Leo Grozavu, care mi-a oferit încredere senzațională de la început. Și țin să îi mulțumesc pe această cale. Am fost la Brașov și am jucat un triunghiular. În prima repriză cu Farul și în a doua cu echipă de Liga 2.

Eu am jucat cu Farul, am jucat bine, am dat și bară transversală, ulterior am plecat în Bulgaria la Bansko. Am stat mai mult acolo, am jucat și un amical acolo. Atunci am dat primul meu gol la Iași, am câștigat 1-0. Cu 3-4 zile înainte să plecăm spre Iași, m-a luat domnul Leo Grozavu deoparte și mi-a spus că a sunat la Iași și că au dat drumul la acte pentru mine. Când am ajuns în cameră, am sunat familia, l-am sunat pe domnul Cătălin Sărmășan, le-am dat vestea. Eram foarte fericit. Contract de SuperLiga, de la Liga 3, un salt…

Ai fost tentat vreodată să renunți?

– Nu, nu. Poate s-a înțeles greșit chestia asta. Am zis că după primul meu an la Liga 3 am avut o perioadă mai puțin bună în care nu prea jucam. Eram undeva între. În mintea mea nu a fost niciodată să mă las. Dar persoanele din jurul meu… Nu mi-a zis nimeni în mod direct „Bă, lasă-te!”, dar mă luaseră cu chestii de genul „Nu crezi că ar fi bine să te îndrepți spre facultate, să încerci și altceva?”, chestii care mă enervau foarte tare. Poate m-au și ambiționat puțin. Când auzeam, mă enervam și ziceam că o să le arăt eu lor. Într-un final le-am arătat și sper să continui așa, să devin și mai bun.

Primul gol din SuperLiga, anulat la VAR: „Aveam pulsul 200”

E diferență mare între ligile inferioare și Liga 1?

– E diferență mare de calitate și apoi intervin și alți factori, cum ar fi forța, stilul de joc, e diferență mare. Dar până la urmă e același sport. Tot cu mingea se joacă. Vedem surprizele din Cupa României, când joacă Liga 1 cu Liga 3 și se mai întâmplă să câștige echipa de Liga 3.

Primul gol din SuperLiga anulat la VAR pentru offside.

– Am ajuns din cantonamentul de la Bansko și urma să jucăm cu CFR Cluj. La antrenament am făcut tactic pentru meciul cu CFR Cluj și am văzut că sunt titular. Am zis că poate mi se pare, că n-a făcut echipa completă, că poate ne-a amestecat. Am ajuns la Cluj, iar la ședința tehnică de dinainte de meci m-a anunțat titular.

Efectiv nu mi-a venit să cred, titular la debut. Aveam niște emoții… Vorbeam cu doctorul de la Poli Iași acum câteva săptămâni, am rămas în relații bune cu el. Mi-a spus „Mai ții minte când ai debutat la Iași cu CFR? Erai alb la față înainte să ieși pe culoar”. Toată lumea mă încuraja, încerca să mă destindă puțin. Eu nu vedeam nimic decât jucători precum Deac, Camora, pe care îi văzusem doar la TV și urma să joc contra lor.

A început meciul și prin minutul 3-4 am făcut un pressing, a vrut să degajeze fundașul lor, Harrison a blocat și a sărit mingea la mine în fața porții. Când am văzut că vine mingea spre mine cred că aveam pulsul 200. Am făcut preluare și am dat direct fără să mă uit. Când am văzut mingea în plasă, un sentiment pe care nu îl mai simțisem vreodată.

Nu mai știam cum să mă bucur, stânga, dreapta, după m-am dus la colț. Înainte de acest transfer vorbeam cu colegii de la Liga 3 că vedeam la TV cum se anulează golurile la VAR și mă întrebeam „Oare cum e să dai gol, să te bucuri și apoi să vezi că ți-l anulează?”. Și, cum se întâmplă în viață, când îți pui întrebări de genul „Cum este?”… De atunci mă întreb numai „Cum o fi să joci la Barcelona?” (n.r. – râde).

Dezamăgire? Ai fost demoralizat când ai văzut că fluieră arbitrul?

– Nu am fost supărat. Am prins încredere chiar dacă golul a fost anulat și am încercat să îmi fac mai departe jocul. Apoi s-au așezat echipele mai bine, în teren, ne-au dat un gol, noi eram și o nou promovată, jucam cu campioana en-titre și am încercat să îmi fac jocul.

Nu s-a dezis de Rapid când a semnat cu FCSB: „Îmi place să merg la meciurile lor. E copilăria mea”

Când ai semnat cu FCSB s-a adus în discuţie trecutul tău rapidist.

– Da, păi cu 2-3 săptămâni în urmă am dat acel interviu când jucaserăm în Giulești, eram supărat, m-a lovit Ignat la picior, pierduserăm. Am dat acel interviu pe care nu îl regret. E copilăria mea. Acolo am locuit. Acolo locuiesc în continuare. Îmi place să merg la meciurile Rapidului. Până la urmă e fotbal, pot să merg la orice meci.

Ai simți presiunile legate de acest lucru înainte să semnezi cu FCSB?

– Am încercat să nu le bag în seamă foarte mult. Nu îmi făceau decât rău dacă stăteam să citesc toate răutățile și comentariile. Am mai citit din mesaje că mi-au scăpat și îmi ziceau suporterii Rapidului „Ne-ai trădat! Ai crescut cu noi și acum te-ai dus la FCSB”, dar am încercat să nu bag în seamnă chestiile astea. Ei credeau că eu am avut de ales și am ales să merg acolo.

S-a scris despre faptul că ai ofertă și de la Rapid. A fost o controversă în interiorul clubului că FCSB a câștigat cursa pentru transferul tău în detrimentul Rapidului.

– Nu a fost nicio cursă. A și spus domnul Șumudică într-o conferință că îi place de mine, că mă iubește că sunt rapidist, dar el e acoperit pe pozițiile pe care pot activa eu. Nu s-a pus problema să aleg. A fost FCSB și atât. Poate eram apreciat și de la Rapid că aveam evoluții cât de cât bune, pentru că eram și under, dar nu s-a pus problema să aleg.

• 23 de ani are Andrei Gheorghiţă
• 500.000 de euro este cota de piaţă a lui Gheorghiţă