Canalul Panama este una dintre cele mai mari construcții din lume, însă peste 25.000 de muncitori și-au pierdut viața din cauza acesteia. Francezii au început proiectul, însă americanii au fost cei care l-au dus la final.
După ce au fost descoperite mai multe teritorii, toată planeta a fost acaparată, treptat, de fenomenul globalizării. Mărfurile au ajuns să fie transportate din toate părțile lumii, iar călătoriile durau luni întregi.
Pentru a putea facilita transporturile, a fost necesară construirea canalelor maritime și interoceanice. Canalul Panama reprezintă unul dintre marile astfel de proiecte.
Construcția a fost inaugurată la dată de 15 august 1914. Economiștii și navigatorii, dar și oamenii politici au văzut o oportunitate în zona cre leagă America de Nord și America de Sud.
Aceștia știau că un canal construit acolo ar fi fost un progres uriaș pentru transportul maritim. Acesta urma să lege oceanele Atlantic și Pacific și ar fi ajutat la economisirea de bani și timp pentru transportul mărfurilor.
Canalul a fost discutat cu sute de ani înainte de a începe construcția propriu-zisă. Chiar în 1534, Carol al V-lea s-a gândit că un canal ar fi util pentru a facilita călătoria către Peru și Ecuador, două țări de mare interes pentru europeni.
Construcția canalului nu a fost începută, deoarece atunci nu era un interes economic atât de mare, dar nici tehnologia de care ar fi fost nevoie. Lucrurile au început să se “miște” începând din secolul al XIX-lea.
Zona actualului Panama a început, în timp, să fie populată și industrializată. A fost construită calea ferată din Panama, foarte importantă pentru construirea canalului.
Prin construcția căii ferate, pădurile dense au fost eliminate, iar lucrările pentru canal au fost facilitate. Marinarii și inginerii francezi au început să cerceteze zona în anul 1877.
Aceștia aveau deja experiența construirii canalului Suez, din Orientul Mijlociu. Construcția pentru canalul din Panama, care încă aparținea de Columbia atunci, a început pe 1 ianuarie 1881.
Acesta ar fi trebuit să fie mai scurt decât canalul Suez, însă construcția nu a fost deloc simplă. Clima, pădurile tropicale și nevoia de ecluze au îngreunat proiectul. Francezii nu au fost descurajați și au început construcția acestuia, încercând să nu folosească ecluze.
În timpul sezonului ploios, râul (Río Chagres) era periculos din cauza apelor învolburate. Un muncitor care a căzut în apă atunci era aproape sigur că își va pierde viața.
În păduri erau mulți șerpi veninoși, dar și insecte și păianjeni care puteau transmite boli. În 1884, boli precum malaria sau febra galbenă au ucis până la 200 de muncitori pe lună. De când a început proiectul și până la finalizarea acestuia, peste 25.000 de muncitori ar fi murit.
În 1889, investitorii nu au mai crezut în proiect, iar construcția a ajuns să fie abandonată. Franța a renunțat la canal, iar americanii au văzut potențialul proiectului.
SUA a ajutat statul Panama să-și obțină independența, declarată pe 3 noiembrie 1903. Țara avea administrarea și controlul militar pe termen nelimitat pentru canalul ce urma să fie construit. De altfel, ar fi fost încheiat un contract de închiriere pe 99 de ani.
Cu toate acestea, nu toți locuitorii din Panama au fost de acord cu condițiile. SUA a preluat construcția pe 4 mai 1904. În afară de muncitorii locali, americanii dispuneau de multe clădiri, echipamente și de infrastructură, dar nu toate erau în cele mai bune condiții.
Mai multe clădiri pentru muncitori au fost construite, iar cele vechi consolidate. Mulți lucrători au venit din SUA și au beneficiat de condiții de siguranță.
Clădirile erau dotate cu plase împotriva insectelor pentru a-i proteja de țânțarii purtători de boli, iar oamenii aveau spray-uri speciale pentru a nu suferi mușcături. Acest lucru nu a dus, însă, la evitarea deceselor multor lucrători.
Americanii au luat și măsuri pentru a evita dezastrele de pe râul Chagres (Río Chagres) în timpul sezonului ploios. S-au construit barajul Gatun, dar și un lac artificial cu același nume.
Pentru întreaga construcție a canalului Panama, SUA a cheltuit aproximativ 500 de milioane de dolari. Acest lucru ar însemna, în prezent, aproximativ 13 miliarde de dolari.
În ziua de astăzi, canalul Panama reprezintă cel mai mare proiect de construcție din SUA. Este lung de 82 de kilometri, iar lățimea e cuprinsă între 150 și 300 de metri.
De la 22.500 de kilometri, călătoria cu vaporul de la New York până la San Francisco, aflat în cealaltă parte a SUA, a fost scurtată la 9.500 de kilometri datorită canalului.
Pentru a traversa canalul, o navă are nevoie de aproximativ 9 ore. Aproape 14.000 de nave trac în fiecare an prin canal, notează omofon.com.
Canalul este foarte important și pentru economia din Panama, deoarece generează aproximativ 2,5 miliarde de dolari pe an. Construcția a contribuit enorm la facilitarea transportului maritim.
În 2016, au fost deschise secțiuni extinse ale canalului. Doar așa se putea face față cerințelor transportului maritim.