Regimul comunist a fost îndepărtat din România în urmă cu mai bine de 30 de ani, însă chiar și astăzi există nostalgici ai acelei epoci. Un român care a împlinit recent 100 de ani a spus totul despre trecut, în comparație cu prezentul din țara noastră.
Atingerea unei vârste precum cea de 100 de ani înseamnă foarte multe. De la o experiență vastă de viață, la trăirea și colectarea de povești memorabile, până la existența și chiar supraviețuirea în diverse epoci.
Un astfel de exemplu este Ion Ionescu, născut pe 30 noiembrie 1925 și fost economist. Bucureștean de origine, el a prins în România și monarhia, și regimul comunist, dar și democrația, în care ne aflăm în prezent. Ce perioadă a criticat însă cel mai dur dintre toate cele enumerate.
„M-am născut pe 30 noiembrie 1925, la București, din tată bucureștean. Am fost economist, am lucrat într-o fabrică de textile, am vândut articole casnice în țări din vestul Europei. Am fost afară până în Australia și Noua Zeelandă.
A face comparație între cele două sisteme (n.r. – comunism și democrație) este o greșeală. A fost sistemul cel mai criminal, Ceaușescu. Noi nu eram persoane, noi eram numere. Duminica, când omul era liber, femeile erau scoase în colțul străzii să măture, cu fustă plisată și dădeau cu mătura, că nu trebuia, dar tot dădeau. Fiecare era obligat să aibă treabă, să nu cumva să aibă timp liber ca să se gândească la altele!”, a spus inițial Ion Ionescu.
INSCOP Research a realizat în vara acestui an sondaje la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Din acestea a rezultat că peste jumătate dintre români manifestă nostalgie față de regimul comunist, cu cifre specifice destul de mari pentru diferite aspecte ale vieții în acea perioadă. Ion Ionescu a explicat de ce românii tânjesc după vremurile respective.
„Omul întotdeauna uită și se agață de ceea ce se zice, păi ne dădea casă și aveam serviciu. Domnule, că mă duceam cu taxi, mașina asta e a dumneata? Da! Atunci nu aveai, erai șofer la Cobălcescu și primeai cât îți dădea și ziceai mersi.
E adevărat, nu stătea nimeni fără serviciu. Chestia cu casa e o poveste. Trebuia să stai ani de zile până îți vine rândul. Trebuia să ia primul secretar, secretarul de partid, președintele sindicatului, șoferul directorului, după îți venea ție rândul!”, a mai explicat centenarul.
Ulterior, Ion Ionescu a povestit despre dificultățile prin care treceau cu adevărat românii pentru a supraviețui în timpul comunismului. Acesta nu poate uita frica și disperarea din sânul oamenilor chiar și în cele mai banale momente sau activități pe care le desfășurau.
„Omul reține ceea ce îi convine. Noi nu dispuneam de noi. Ziceam așa la un moment dat că dacă partidul hotărăște, vine o echipă de trei tovarăși și spune soția dumneata merge cu noi. Și merge cu ei. Făcea ce voia cu noi. Mătura cu noi pe stradă și trebuia să-l aplaudăm. Eram în sală de ședință și eu chiar în sala palatului și totdeauna mă așezam pe o margine și venea câte un politruc din ăsta care se uita că nu prea aplaudam.
Frica… Domnule, erai în piață și femeile veneau la 4 dimineața, pe un scăunel, își făcuse toate scăunel, și stăteau și așteptau să vedem ce bagă. Adică în magazin. Magazinul era gol la ora 7 dimineața sau 6. Și venea un camion închis, în care nu se vedea ce este, și femeile erau grămadă acolo să vadă ce să bagă. Se bagă adidași, adică picioare de pui, coamă de pui, nu pui. Deci să stătea la coadă în neștire pentru nimic”, a povestit Ion Ionescu la FANATIK Exclusiv.