Bercy Arena a vibrat sâmbătă seara la finala olimpică de baschet masculin. Naţionala gazdă, împinsă din spate de un public electrizant, a întâlnit în ultimul act superstarurile SUA, care au trecut printr-o cumpănă în semifinala cu Serbia, de care au trecut cu greu.
Americanii au venit cu cele mai grele nume din NBA, în frunte cu LeBron James, Steph Curry, sau Kevin Durant. De altfel, enumerarea poate continua până la ultimul jucător, toţi fiind vedete în echipele în care joacă. Iar pentru o astfel de echipă nu poate exista un alt rezultat decât medalia de aur.
De cealaltă parte, Franţa a avut din nou un turneu olimpic foarte bun şi spera să poată face surpriza şi cu ajutorul unui public electrizant, care a făcut o atmosferă extraordinară în Arena Bercy. Au fost aproximativ 16.000 de oameni care au umplut până la refuz impresionanta sală din Paris.
LeBron James a apărut la finală cu adidaşi aurii, care ieşeau în evidenţă. SUA a controlat meciul încă din startul partidei, deşi Franţa nu s-a lăsat intimidată şi a încercat să ţină aproape de adversar. Ba chiar a reuşit să preia conducerea în start de meci de câteva ori, fără să se desprindă.
Americanii şi-au luat în serios adversarii şi voiau cu orice preţ aurul, dar la început de meci nu au funcţionat aruncările de trei puncte. Presiunea finalei olimpice atârna şi pe cei mai valoroşi jucători de baschet din lume.
În tribune a fost o pleiadă de vedete, aşa cum era de aşteptat. Evident, multe nume grele din lumea baschetului, printre care îi amintim pe Scottie Pippen, Carmelo Anthony, Dwayne Wade sau Pau Gasol. În afară de ei, multe staruri din showbiz şi televiziune, precum Jimmy Fallon.
Începând din sfertul doi, americanii au pus stăpânire pe joc şi francezilor le-a fost tot mai greu să ţină pasul cu ritmul echipei pregătite de Steve Kerr.
În sfertul trei, americanii s-au dezlănţuit şi s-au desprins la 14 puncte, iar finala părea deja jucată. Dar, odată cu avantajul mare a venit şi relaxarea vedetelor, pedepsită de francezi, care au recuperat opt puncte în ultimele minute înainte de ultima pauză.
SUA părea, în continuare, să aibă meciul în mână şi să gestioneze în mod profesionist avantajul, mai ales că se păstra la 8-10 puncte. Dar, francezii au apăsat pedala pe acceleraţie şi au început să le intre şi aruncările de trei puncte. Iar cu un public entuziasmant, i-au pus în dificultate pe americani.
LeBron şi compania au resimţit pentru prima dată presiunea în finala olimpică. Iar din 72-82 s-a făcut foarte repede 79-82, o diferenţă de doar trei puncte în favoarea americanilor, cu o sală care scanda : “Air France!”.
Modest până atunci pentru nivelul lui, Steph Curry a ieşit la rampă. Şi a făcut-o în cel mai strălucitor mod posibil. Când SUA avea nevoia cea mai mare de puncte multe, probabil cel mai bun aruncător de trei din toate timpurile, a început să livreze.
Şi au venit consecutiv, nu doar la o fază. Când era cel mai mare zgomot la Bercy, Curry a avut cea mai bună evoluţie. Iar după trei aruncări de trei reuşite le-a făcut, iniţial, semn fanilor să se calmeze, apoi, după următoarele, i-a trimis la somn.
Prin gesturi largi, lăsând de înţeles că finala s-a încheiat, iar speranţele gazdelor erau deşarte. Americanii au trăit periculos finalul de meci, iar dacă nu erau aruncările de senzaţie ale lui Curry, finala putea avea altă soartă. În schimb, ultimul minut n-a mai avut nicio miză, iar SUA a câştigat cu 98-87.
Bucuria americanilor de la final trăda relaxarea din timpul meciului. Şi pentru superstarurile din NBA a fost un meci epuizant, mai ales din punct de vedere mental, pentru că la echipa pe care au aliniat-o, nu exista un alt rezultat decât aurul olimpic.
Dar, urmărind festivitatea de premiere din tribune, am remarcat altceva. Nici chiar pentru aceşti băieţi, care câştigă zeci şi sute de milioane de dolari anual, banii nu sunt totul.
Indiferent că vorbim de Steph Curry, LeBron James sau orice alt baschetbalist american, momentul în care primesc medalia de aur este de o fericire de nedescris. Iar până la urmă acesta este efectul Jocurilor Olimpice: să adune cei mai buni sportivi ai lumii, indiferent de nume, de palmares sau de mărimea contului bancar şi să îi pună să concureze între ei, iar medalia de aur să fie răsplata supremă.
Iar această imagine este una mai mult decât încurajatoare. Când vedem cât înseamnă medalia olimpică pentru superstarurile din NBA, care, în sine, sunt adevărate industrii şi maşini de făcut bani, ne dăm seama că performanţa la cel mai înalt nivel e mai presus de confortul financiar.