La început CCA, dar mai apoi Steaua, clubul roș-albastru a fost preferatul lui Mircea Lucescu în copilărie, însă a rămas cu o simpatie aparte pe tot parcursul vieții sale, chiar dacă a jucat la rivala Dinamo, iar mai apoi a antrenat și la Rapid. În cartea sa, intitulată „Mirajul Gazonului”, „Il Luce” explică momentul în care, junior fiind, un antrenor al Stelei l-a refuzat și în cele din urmă a ajuns la Dinamo.
Ca fotbalist, Mircea Lucescu a evoluat în România pentru Corvinul Hunedoara, Sportul Studențesc și Dinamo București. Două dintre acestea, Corvinul și Dinamo, le-a și antrenat, iar ultima echipă românească a fost Rapid, între anii 1997 și 2000, cu o mică pauză în care a plecat pe banca celor de la Inter Milano, unde i-a antrenat pe Ronaldo Nazario, Roberto Baggio sau Andrea Pirlo, pe care l-a avut sub comandă și la Brescia. Totuși, Mircea Lucescu nu a ajuns niciodată să joace sau să antreneze Steaua, deși a fost atras de acest club încă de mic copil.
Marius Mitran a dezvăluit la FANATIK SUPERLIGA câteva detalii fascinante din autobiografia uriașului om și antrenor, Mircea Lucescu: „(n.r. – și-a dorit să ajungă la Steaua vreodată?) Da, a fost echipa lui. Când era puști, Steaua era echipa cu care ținea. Este o conjunctură. El este văzut de cineva de la Dinamo și adus de Traian Ionescu. Apoi, sigur, este o creație a clubului Dinamo, dar puștiul Mircea Lucescu, cu cei patru frați ai săi, care schimbau două perechi de teniși pentru că aveau două încălțări la patru băieți, era fascinat de CCA.
El este pus pe locul trei în acest clasament cu Sir Alex Ferguson și Guardiola, dar aș vrea să-i văd și eu pe ăștia doi să ia Corvinul, să meargă în Ucraina și să obțină rezultatele lui. Eu cred că a fost cel mai mare antrenor din lume, nu doar din România”, a explicat Marius Mitran, la FANATIK SUPERLIGA.
Tot în cartea sa, Mircea Lucescu explică cum a ajuns să dea probe la juniorii Stelei, însă, fiind repartizat în echipa clar superioară, care domina meciul, nu a reușit să-și pună în evidență calitățile și spiritul de luptă, iar Romeo Cătană a decis să nu îl selecteze la final: „Așa se face, poate, că multe dintre golurile mele împotriva Stelei, peste 25 în amicale și oficiale, uneori goluri decisive, purtau în ele un pic din necazul și mânia copilului refuzat.
La trial, când m-am dus, din nefericire pentru mine echipa în care evoluam era mai bună, domina categoric, iar eu n-am avut posibilitatea nici măcar să demonstrez că știu să așez o minge pentru degajare. Am fost refuzat! Voi ține minte această umilire, fără a putea renunța vreodată pentru simpatia mea pentru CCA, mai târziu Steaua”, povestea Mircea Lucescu, în „Mirajul Gazonului”.