O vechie tradiție românească spune că moțul copilului nu trebuie să fie luat până la o anumită vârstă. Când se taie, de fapt, și ce spune tradiția despre acest obicei, care se păstrează de foarte mulți ani de către părinții spirituali.
Te-ai întrebat vreodată care este momentul ideal pentru a lua moțul unui copil mic? Ei bine, acesta se taie într-o anumită perioadă pentru că marchează trecerea de la bebeluș la o nouă etapă, și anume cea de copilărie.
Momentul festiv se desfășoară la prima aniversare a celui mic, adică la vârsta de un an. Până la această vârstă copilului nu îi este tăiat deloc părul. A fost aleasă prima zi de naștere pentru că micuțul a trecut printr-o experiență inedită, de la naștere și până la primii săi pași.
Evenimentul este unul simbolic și are loc alături de nași. Aceștia sunt cei care au rolul de a tăia o mică șuviță din părul bebelușului. Părinții spirituali nu trebuie să lipsească din această zi specială pentru copil și familia sa.
Biserica Ortodoxă nu joacă niciun rol când vine vorba de tăierea moțului unui copil. Practica primei tunsori își are rădăcinile în tradițiile străvechi ale dacilor. Aceștia obișnuiau să organizeze ritualuri de protecție și inițiere pentru copii.
În acele vremuri, tăierea părului unui copil avea un caracter sacru. În plus, obiceiul era asociat cu dorința de a-i asigura celui mic un viitor prosper. În schimb, în unele culturi antice părul avea o încărcătură magică, fiind lăsat să crească până la un moment important în viața acestuia.
Moțul copilului se taie la vârsta de un an din mai multe motive. Oamenii au ales această perioadă pentru că primele luni din viața celui mic sunt întotdeauna fragile, motiv pentru care bebelușul are nevoie de o protecție specială.
În unele culturi, împlinirea unui an era văzută ca o etapă importantă în dezvoltarea copilului. Tăierea părului simboliza că cel mic a trecut cu bine de primul an și că este pregătit pentru următoarea etapă a existenței sale.
În societățile tradiționale, rata mortalității infantile era ridicată astfel încât atingerea vârstei de un an era, de fapt, un semn de noroc și rezistență. Evenimentul era marcat printr-o ceremonie specială, care să-l pregătească pe copil pentru viitor.