Cântăreața Felicia Filip ascunde o dramă de neimaginat: „Dacă nu ar fi murit sora mea, nu aș fi existat”

Soprana Felicia Filip este încântătoare și zâmbitoare mai mereu, chiar dacă în spatele chipului ei luminos care arată că totul este minunat în viața ei se ascunde o adevărată dramă.

Aceasta a povestit unul din cele mai dure episoade din viața familiei ei și, chiar dacă nu este foarte deschisă în a da detalii despre viața personală, a vorbit despre sora ei moartă cu foarte multă dragoste, căci spune că dacă nu ar fi murit, probabil că ea nu s-ar fi născut.

Îndrăgita cântăreață pe care publicul o vede din ce în ce mai rar a făcute câteva mărturisiri despre drama care i-a marcat existența, care a făcut-o să privească viața cu alți ochi, să aprecieze mai mult propria ei viață, în fond.

Felicia Filip, despre drama care i-a marcat complet viața

„A stat într-un salon în care dezinfectarea se făcea cu o substanţă foarte toxică, geamurile se ţineau deschise. Cred că a şi inhalat acei vapori toxici, a şi stat în curent… Plângea de foame, iar la orele la care trebuia alăptată, mama nu putea intra în salon pentru că se făcea curăţenie. Aşa a murit acel copil: sănătos”, a povestit Felicia Filip pentru clickpentrufemei.ro.

Digi24.ro

Clasa de mijloc a dispărut complet: O țară care avea cândva economia cu cea mai rapidă creștere din lume este acum în colaps

„Dacă nu ar fi murit sora mea, probabil că eu nu aş fi existat. Mama muncea foarte mult, a crescut trei copii mai mult singură, pentru că tata era revizor contabil şi venea acasă doar la sfârşit de săptămână. Mama, care avea şi serviciu, venea pe fugă să ne dea de mâncare. Nu conta la ce oră, ne trezea din somn, ne punea la masa, apoi pleca înapoi”, a continuat soprana iubită de o țară întreagă.

De-a lungul vieții sale, Felicia a trecut prin mai multe etape dificile: „La 14 ani, eu şi fraţii mei am plecat la liceu. Părinţii au rămas cu o casă goală, nevoiţi să crească trei copii la oraş, să-i ţină la liceu, în gazdă. Noi ştim şi ce înseamnă să fii domn, şi ce înseamnă să fii talpa casei, toate învăţate din propria experienţă, nu din cărţi.

Când ai trăit toate astea, altfel preţuieşti oamenii şi viaţa. Eu mă bucur şi pentru simplu fapt că aud dimineaţa păsările cântând atât de frumos. E un lucru care mă încarcă extraordinar, mie nu-mi trebuie şedinţe la psiholog sau la psihiatru”.