Cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată a avut loc cu mulți ani în urmă. Mai multe orașe au fost distruse de seism, dar și alte state au avut de suferit. Cutremurul a fost unul devastator și a reprezentat o lecție pentru autoritățile din această țară,
Pe 22 mai 1960, a avut loc cel mai puternic cutremur care a fost înregistrat vreodată de instrumentele seismice. Acesta s-a întâmplat în sudul statului Chile, în apropierea orașului Valdivia, și a avut o magnitudine de 9,5 pe scara Richter. Durata cutremurului a fost estimată la 10 minute.
Cutremurul a distrus regiunea afectată, da a avut un impact puternic și asupra altor zone din Oceanul Pacific, situate la mii de kilometri depărtare. Chile se numără printre cele mai active zone seismice de pe planetă.
Țara se află de-a lungul “Inelului de Foc al Pacificului”, o regiune unde se află foarte multe plăci tectonice. Cutremurul din 1960 a fost provocat de subducția plăcii tectonice Nazca sub placa Sud-Americană.
În urma acestui proces, care presupune scufundarea unei plăci oceanice (Nazca) sub una continentală (Sud-Americană), duce la o acumulare uriașă de tensiune de-a lungul faliilor tectonice. Atunci când tensiunea este eliberată brusc, se produce un cutremur devastator.
Potrivit estimărilor seismologilor, energia eliberată în mai 1969 a fost de ordinul a 20.000 de bombe atomice de tipul celei aruncate la Hiroshima.
În zilele și orele de dinainte de cutremurul principal, au avut loc mai multe seisme mai mici. Pe 21 mai 1960, zonele Concepción și Talcahuano au fost afectate de un un cutremur cu magnitudinea 7,9. Seismul a provocat daune considerabile și mulți locuitori au părăsit deja clădirile nesigure.
În ziua următoare, cutremurul de 9,5 a avut epicentrul în largul coastelor chiliene, la sud de Valdivia. Durata de 10 minute a fost una foarte lungă pentru un seism. În acest timp, clădirile s-au prăbușit, au avut loc alunecări de teren și inundații, iar cutremurul a provocat și un tsunami, notează omofon.com.
Valdivia a fost unul dintre cele mai afectate orașe de acest seism. Drumurile din acesta au fost distruse, construcțiile vechi din cărămidă și zidărie au fost prăbușite, iar rețelele de canalizare, apă, electricitate au fost și ele afectate. Inundațiile au distrus mai multe zone.
În anumite regiuni, pământul s-a scufundat cu până la 2 metri, iar geografia locală a fost modificată atunci. În zonele muntoase, s-au produs alunecări de teren, iar o masă de pământ a blocat temporar Lacul Riñihue. Zonele de aval erau în pericol de a fi inundate. Autoritățile au lucrat intens în lunile de după dezastru pentru a putea preveni unul asemănător.
Din cauza lipsei evidenței, dar și a pagubelor uriașe, nu s-a putut stabili un număr exact al victimelor. Conform estimărilor, între 1.000 și 6.000 de persoane și-au pierdut viața atunci. Mao mult de 2 milioane de oameni au fost afectați direct. Unii dintre aceștia și-au pierdut locuințele, au fost răniți sau și-au pierdut mijloacele de trai.
Pagubele materiale au fost estimate, atunci, la peste 3 miliarde de dolari, la valoare din acel an. Suma a fost una imensă pentru 1960. Au fost distruse mii de clădiri, printre care și spitale și școli, dar și infrastructură critică. Au fost distruse sau grav avariate porturi înregi. Timp de mai multe săptămâni, a fost întrerupt transportul pe căi ferate în sudul țării.
Tsunamiul generat de cutremur a reprezentat o altă consecință gravă, întrucât multe localități au fost distruse de acesta. Tsunamiul a traversat Pacificul și a ajuns inclusiv în Hawaii, unde 61 de persoane și-au pierdut viața din cauza valurilor de 10 metri. Valurile au ajuns și în Japonia, unde au fost peste 130 de victime, dar și până în Filipine, Noua Zeelandă, Alaska și California.
Populația nu a avut prea mult timp la dispoziție să evacueze, întrucât tsunamiul s-a propagat între câteva ore și peste 24 de ore. Cu toate acestea, seismul din 1960 a avut un rol important la dezvoltarea rețelelor globale de monitorizare seismică, dar și la o înțelegere mai bună a mecanismelor tectonice majore.
Guvernul din Chile a reușit atunci să mobilizeze rapid resursele care erau disponibile. În salvarea și evacuarea locuitorilor a fost implicată și armata. SUA, Uniunea Sovietică, dar și mai multe țări din Europa și America Latină au oferit ajutoare internaționale.
Pentru a reconstrui orașele afectate, a fost nevoie de mulți ani. Pentru multe dintre ele, s-au folosit baze mai solide, cu tehnici antiseismice moderne. După acest eveniment, au avut loc schimbări în legislația de construcții din Chile, care este considerată, în prezent, una dintre cele mai stricte din toată lumea.
Efectele geologice au fost resimțite mulți ani după seismul din mai 1960. A rămas activă zona de subducție Nazca – America de Sud, iar în Chile au mai avut loc și alte cutremure majore. Sistemul de avertizare în Pacific a fost restructurat. S-au instalat sisteme mai eficiente de monitorizare și transmitere a alertelor.
În 2010, în Chile a avut loc un cutremur puternic, cu magnitudinea de 8,8. Autoritățile au reacționat mai eficient, iar numărul victimelor a fost limitat.
În urma cutremurului din 1960, au fost construite memoriale ridicate victimelor în Valdivia, dar și în alte localități. Evenimentul este comemorat în fiecare an.