Care a fost ultimul dialog dintre Elena și Nicolae Ceaușescu, înainte de execuție: “Nicule, în România se împușcă oameni?”

Ultimul dialog dintre Elena și Nicolae Ceaușescu a fost surprinzător! Judecata cuplului politic a avut loc la Târgoviște. Povestea impresionantă a celor petrecute pe parcusul comunismului a fost făcută de către Andrei Kemenici, în cartea Ceauşescu la Târgovişte, a lui Viorel Domenico. Iată modul în care au reacționat cei doi și care a fost ultimul dialog al Elenei cu Nicolae Ceaușescu. „Vă spun că cel mai greu moment pe care l-am trăit în această perioadă l-a constituit clipa în care i-am văzut pe paraşutişti cum se zbat şi se chinuie să-i lege în sfori pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu”

Ultimul dialog dintre Elena și Nicolae Ceaușescu, înainte de execuție

“La ieşirea din comandament, Nicolae Ceauşescu era în faţă, flancat de doi paraşutişti, iar în spate, la circa un metru, tot astfel era condusă spre zid Elena Ceauşescu. Când a dat cu ochii de Stănculescu, aflat deja afară, lângă scări, a întrebat într-un fel ambiguu, viclean: „Nicule, în România se împuşcă oameni?”

Eu eram lângă general şi întrebarea fusese pusă atât de provocator încât mă aşteptam să răspundă acesta, dar a intervenit Nicolae Ceauşescu, care, săgetându-l cu privirea pe Stănculescu, a răspuns: „Încă o trădare naţională!”, a descris acesta în cartea Ceaușescu la Târgoviște.

„Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă”

Ieșirea din regimul comunist a însemnat extrem de mult pentru români. Toată povestea o spune Andrei Kemenici, în cartea Ceaușescu la Târgoviște, a lui Viorel Domenico. “Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceauşescu nu s-a opus. A acceptat inclusiv această umilinţă. Însă plângea. Îi şiroiau lacrimile pe obraz. Şi suspina. În acel moment, când l-am văzut suferind sincer şi profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii şi privirile lui.

Mi-era ruşine, o imensă ruşine. Dacă el a plâns până la zid, în momentul când a căzut, strigând „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă”, mi-au dat mie lacrimile. M-am trezit cu obrazul ud!… Poate şi de sudoare… Oricum, nu ştiu dacă eroii comunişti mureau strigând lozinci, cum încerca să susţină literatura din epocă, dar Nicolae Ceauşescu a murit exact ca în cărţile alea, ca în filme… Şi această moarte, în mine cel puţin, a lăsat urme…“